Procedura insolvenţei – SRL. Sentința nr. 2288/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2288/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 24-06-2014 în dosarul nr. 654/93/2013/a1
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr.2288
Ședința publică de la 24 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE Judecător sindic S. F. I.
Grefier O. S.
Pe rol judecarea cauzei faliment privind reclamanta P."S C. SRL și pe pârât B. D., având ca obiect procedura insolvenței – societăți cu răspundere limitată ANGAJARE RASPUNDERE.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică de la 17.06.2014 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta, când tribunalul având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru astăzi 24.06.2014, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 11.02.2014 Cabinetul de Insolvență P. D. A. în calitate de lichidator judiciar al debitoarei . SRL a formulat cerere privind atragerea răspunderii personale patrimoniale a pârâtului B. D.,, in calitate de administrator statutar al societății debitoare.
În motivarea în fapt a arătat că, urmare a cererii formulate de catre lichidator, Cabinet Individual de Insolventa P. D. A., prin reprezentantul legal, prin incheierea civila 02.07.2013, pronuntata de catre Tribunalul Ilfov, Sectia Civila in dosarul nr._ 13 s-a dispus deschiderea procedurii simplificate a falimentului prevazuta de Legea 85/2006 fata de debitoarea . SRL. Masa pasiva a . SRL - in faliment este in cuantum de 183.521 lei constituita din creantele creditorilor: - Directia Generala a Finantelor Publice a Judetului Ilfov - 182.828 lei; - Primaria Chitila, Judetul Ilfov - 693 lei;
Faptele fostului administrator care au cauzat starea de insolvență a debitoarei.
Art.138, alin.l, Iit.a) - "a folosit bunurile ( ... ) persoanei juridice În folosul propriu sau al altei persoane".
Urmare adresei trimise Primariei Orasului CHITILA, Judetul Ilfov, prin adresa nr._/05.08.2013 a comunicat ca debitoarea P."S C. SRL figureaza cu un autoturism Dacia 1305, capacitate 1.397, . UUIDI6111V0080449.
Urmare adresei trimise Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere si Inmatriculare a Vehiculelor- Judetul Ilfov prin adresa nr._ din data de 18.07.2013 ne-a comunicat ca debitoarea P."S C. SRL figureaza in evidentele lor cu vehicul avand urmatoarele date de identificare:
Autoturism marca Dacia 1305 RP 26 M- 000 E, ._, . UU1D16111 V0080449;
Din demersurile indeplinite reiese faptul ca autoturismul inca exista, nu a fost instrainat, desi a fost somat sa predea bunul administratorul statutar nu a dat curs acestui lucru, fapt din care rezulta ca s-a folosit si se foloseste in mod nemijlocit de bun care este proprietatea debitoarei . SRL, incadrandu-se mai mult decat concludent in art.138 lit. a) - "a folosit bunurile ( ... ) persoanei juridice În folosul propriu sau al altei persoane" din legea 85/2006.
2. Art.138, alin.l, lit.d) - "a ținut o contabilitate fictivă, ( ... ) nu a ținut contabilitatea În conformitate cu legea".
În urma verificărilor efectuate la A.N.A.F., a reieșit faptul ca . SRL nu a depus bilanțuri contabile, declarații de inactivitate sau declarații fiscale lunare ulterior anului 2012. Prin urmare se poate constata ca au fost încălcate dispozițiile art.1, art.4, si art.5 din O.G nr._ privind procedura de întocmire și depunere a declarațiilor de impozite și taxe, cu modificările și completările ulterioare și dispozițiile art.78-81 referitor la obligația și modalitatea de a depune declarațiile fiscale din O.G.nr.92/2003 privind codul de procedura fiscală și dispozițiile codului fiscal.
Neținerea contabilității în conformitate cu legea a determinat următoarele consecințe: îngrădirea dreptului creditorilor societății de a-și realiza creanțele pe calea executării silite a bunurilor din patrimoniul societății debitoare și îndestularea creanțelor acestora; nu a permis conducerii societății să cuantifice în mod corect gradul de îndatorare al societății, situația trezoreriei, expunerea societății față de riscuri, urmărirea creanțelor de încasat precum și alte dezechilibre ale indicatorilor economici, ceea ce au condus în final la un grad de îndatorare foarte ridicat în raport cu capacitatea societății debitoare de achitare a obligațiilor.
Din declaratia de creanta a creditorului Directia Generala a Finantelor Publice a Judetului Ilfov rezulta ca titlurile executorii emise nu au fost contestate in termenul legal si datoria către bugetul consolidat al statului consta in sume reprezentand impozit pe profit, impozit salarii,CAS, CAS asigurati, contributii accidente de munca fond garantare salarii somaj angajator,somaj asigurati,sanatate angajator si asigurati,concedii indemnizatii.Se observa ca acestea sunt impozite cu retinere la sursa si nevirarea lor catre bugetul consolidat al statului.
Potrivit art.11 din Legea nr.82/1991 - legea contabilității, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului
Intrucat ulterior anului 2012 societatea debitoare nu a mai intocmit situatiile financiare periodice prevazute de legea contabilitatii, consideram ca sumele obtinute prin valorificarea stocuri lor si a imobilizarilor corporale, care nu s-au mai regasit in patrimoniu la deschiderea procedurii insolventei, au fost insusite de fostii reprezentanti ai societatii, facând imposibila urmarirea de către creditori in vederea recuperarii creantelor inregistrate de catre acestia.
Avand in vedere ca pana la aceasta data nu au fost identificate nici stocuri semnificative de materiale si nici actiuni in instanta prin care societatea debitoare sa recupereze creantele ce le detine ,,-impotriva debitorilor sai, a apreciat ca prin nerecuperarea sumelor datorate de partenerii de afaceri, bunurile (creantele) au fost folosite in interesul persoanelor in favoarea carora a fost lasat sa curga termenul de prescriptie, fapta prin omisiune incadrandu-se in cazul reglementat de art.l38 lit.a). incalcandu-se astfel disp. Art.27 alin. 1 din Legea nr.82/1991 raportat la art.l96 alin 1 si art.73 alin. 1 din Legea nr.31/1990.
Art.138 alin.1, lit.e) - ,,( ... ) au ascuns o parte din activul persoanei juridice:
Activele imobilizate, soldul din casa si conturi in bilantul intocmit la 2012 nu au fost predate administratorului/lichidatorului judiciar in vederea indeplinirii atributiilor stabilite de lege: identificare, inventariere, evaluare si valorificare in cadrul procedurii pentru achitarea masei credale.
Având in vedere acest aspect, apreciem ca in cauza bunurile au fost ascunse de fostii reprezentanti ai societatii debitoare.
Având in vedere motivele de fapt si de drept prezentate, a solicitat admiterea actiunii asa cum a fost formulata si, in consecinta, atragerea raspunderii materiale a domnului B. D., in calitate de administrator al . SRL, in vederea suportării pasivului societatii debitoare rămas neacoperit in cuantum de 183.521 lei.
In drept, a invocat disp. art.138 lit.a), d) si e) din Legea 85/2006 privind procedura insolventei, Legea 31/1990, Legea 82/1991, OG 92/2003 si art.998 si urm. Cod civil, Legea asupra cecului nr. 59/1934 modificata si republicata.
Sub aspectul probatiunii a fost incuviintata pentru reclamanta proba cu inscrisuri.
Analizând actele și lucrările prezentului dosar și a dosarului nr._ 13, reține următoarele:
Prin încheierea nr.637/02.07.2013 a Tribunalului Ilfov, pronunțată în dosarul nr._ 13 s-a deschis procedura simplificată față de debitorul . s-a dispus . debitorului, a fost numit lichidator CII P. D. A. și s-au luat măsurile legale subsecvente deschiderii procedurii insolvenței.
Conform tabelului definitiv de creanțe împotriva debitorului, masa pasivă a acestuia se compune din suma de 183.521 lei creanța datorata către DGFP Ilfov, Primăria Orașului Chitila.
Prin sentința civila nr. 539/11.02.2014 Tribunalul Ilfov in temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006 a dispus închiderea procedurii insolvenței împotriva debitorului S.C. P.’S SRL, radierea debitorului din Registrul comerțului.
Coroborând actele existente la dosar cu raportului cuprinzând cauzele și împrejurările ce au dus la apariția insolvenței, întocmit în condițiile art.59 din lege, rezulta ca societatea a înregistrat situația financiara pentru anul 2012, când figura fara activitate, fara active imobilizate sau circulante, cu datorii de 173.879 lei; o cauza a stării de insolventa a societatii o constituie datoriile de 173.879, dar si factorii obiectivi, respectiv criza economica prelungita pe plan mondial, scăderea vânzărilor si implicit a producției .
Conducerea societatii a fost asigurata de asociata B. D..
Instanța are în vedere dispozițiile art.138 alin.1 și 3 din Legea nr.85/2006, din a căror interpretare sistematică rezultă aspectele esențiale privind cererea în atragerea răspunderii patrimoniale a organelor de conducere/supraveghere ale debitorului în insolvență, și anume aspectele referitoare la noțiunea și natura juridică a acestei cereri, subiecții de drept ce dețin calitatea procesuală activă și cea pasivă, precum și cerințele legale pentru admiterea cererii.
Mai prezintă interes dispozițiile art.998-999 din fostul C.civ.,( aplicabil situației din speță) care prevăd că orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara, autorul faptei fiind responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa.
Cererea privind atragerea răspunderii personale poate fi promovată de administratorul judiciar sau de lichidator ori, în baza hotărârii adunării creditorilor, de către președintele comitetului creditorilor, creditorul desemnat de către adunarea creditorilor sau creditorul care deține mai mult de jumătate din valoarea creanțelor înscrise la masa credală. Întrucât, în toate cazurile, este promovată în interesul colectiv al creditorilor îndreptățiți să participe la procedură, cererea nu poate fi formulată de orice creditor în scopul satisfacerii propriei creanțe.
Calitatea procesuală pasivă (calitatea de pârâți) în cadrul acestei cererii aparține membrilor organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și oricărei alte persoane care a cauzat starea de insolvență a debitorului (așa cum este situația administratorului de fapt).
Răspunderea patrimonială a pârâților este antrenată întrucât aceștia au cauzat starea de insolvență a debitorului prin săvârșirea uneia ori mai multora dintre faptele ilicite enumerate limitativ de la lit.a) la lit.g) ale art.138 alin.1 din lege, iar, consecutiv, prin cauzarea insolvenței, au determinat insuficiența ori lipsa lichidităților din patrimoniul debitorului necesare pentru plata integrală și la termen a datoriilor bănești certe și exigibile, prejudiciindu-i în acest fel pe creditori.
Prin dispozițiile art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006 se instituie o răspundere civilă delictuală față de creditori a persoanelor care au determinat incapacitatea debitorului ajuns în insolvență de a-și plăti datoriile sale certe și exigibile. Prin urmare, între prejudiciul creat creditorilor, constând în imposibilitatea de a-și satisface integral creanțele, și faptele ilicite enumerate limitative de lege, săvârșite de organele de conducere/supraveghere ale debitorului (având calitatea de pârâți), există o legătură de cauzalitate mediată (indirectă), în sensul că pârâții i-au prejudiciat pe creditori în mod indirect, respectiv: i) prin săvârșirea faptelor ilicite precizate de lege, au cauzat starea de insolvență a debitorului, caracterizată prin lipsa ori insuficiența lichidităților; și ii) prin ajungerea debitorului în stare de insolvență au cauzat și incapacitatea acestuia de a-și plăti creditorii.
Consecința antrenării răspunderii persoanelor vinovate de cauzarea insolvenței, ca urmare a îndeplinirii condițiilor prezentate, este aceea că ele vor putea fi obligate să suporte o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență.
Răspunderea acestor persoane este subsidiară, în sensul că doar în ipoteza în care, în cadrul procedurii insolvenței, fie prin intermediul reorganizării judiciare, fie prin valorificări (lichidări) de bunuri ale debitorului în cadrul falimentului, nu s-a reușit plata integrală a pasivului, atunci se poate dispune obligarea pârâților la plata în întregime ori a unei părți din pasivul rămas neachitat.
Întrucât răspunderea patrimonială reglementată de dispozițiile speciale ale Legii nr.85/2006, derogatorii de la dispozițiile art.73 din Legea nr.31/1990, este o răspundere civilă de natură delictuală față de creditori, și nu contractuală ori delictuală față de debitorul persoană juridică, nu este prezumată existența nici uneia din condițiile răspunderii în discuție, iar dovada îndeplinirii acestor condiții este în sarcina probatorie a participantului la procedură care, promovând cererea de atragere a răspunderii (administratorul judiciar/lichidatorul, președintele comitetului creditorilor, creditorul desemnat de către adunarea creditorilor, ori, după caz, creditorul majoritar), are poziția procesuală de reclamant
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța constată că reclamantul susține că starea de insolvență a debitoarei a fost cauzată de către pârât în calitate de administrator social al debitoarei, prin săvârșirea de aceasta a faptelor prevăzute de art.138 alin.1 lit. a) si d) si e) din Legea nr.85/2006, și anume fapta de ,, a folosi bunurile sau creditele persoanei juridice in folosul propriu sau in cel al unei alte persoane,, ,, și respectiv ,, de a ține o contabilitate fictivă, de a face să dispară unele documente contabile și de a nu fi ținut contabilitatea în conformitate cu legea, a deturna sau ascunde o parte din activul persoanei juridice ori mărirea în mod fictiv a pasivului acesteia.
Cu privire la cererea de atragere a răspunderii instanța reține că pentru angajarea răspunderii potrivit prevederilor art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, în sarcina membrilor organelor de conducere trebuie îndeplinite cumulativ condițiile generale (existența unui prejudiciu; o faptă ilicită a unei persoane; existența raportului de cauzalitate între fapta ilicită a persoanei si prejudiciu; fapta ilicită să fi fost comisă cu una din formele de vinovăție). Pe lângă condițiile generale, art.138 prevede și condiții speciale pentru angajarea acestei forme de răspundere: persoanele care au săvârșit faptele ilicite trebuie să fie membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere.
Din formularea textului alin. 1 al art. 138 din lege rezultă că sunt răspunzători civil, membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și orice altă persoană „care a cauzat” starea de insolvență prin una din faptele enumerate.
Instanța constată că cererea lichidatorului nu indică acele fapte, în concret, săvârșite de către administrator și nu indică prin ce înscrisuri din dosar probează aceste fapte.
Or, în speță, cu privire la art. 138 lit. a, lichidatorul judiciar a făcut doar afirmații generice referitoare la folosirea bunurilor debitorului în interes personal, fără a indica, în concret, elemente care să ducă la concluzia îndeplinirii condiției prevăzute la art. 138 lit. a) si e).
Calitatea pârâtei de administrator al debitorului nu poate duce la concluzia că aceasta a săvârșit fapte care să poată fi încadrate în dispozițiile art. 138 lit. a) si e) din lege, pentru a se putea atrage răspunderea sa, în lipsa unor probe certe. Desfășurarea unei activități comerciale și folosirea bunurilor societății sunt prezumate a fi în interesul societății, nu al organelor de conducere, iar lichidatorul judiciar nu a răsturnat această prezumție;
In raport cu lichiditatea curenta, lichiditatea generala, solvabilitatea globala, rentabilitatea financiara, societatea nu si-ar fi putut acoperi datoriile întrucât nu dispunea de active, creanțe, sume de bani, având in vedere situația financiara a societatii in 2012.
Din verificările efectuate nu se poate concluziona ca starea de insolvabilitate a fost determinata de continuarea activității prin utilizarea bunurilor societatii in interesul propriu al administratorului, in absenta oricărei dovezi in acest sens.
De altfel, operațiunea in sine de înstrăinare a unor bunuri pentru care s-au întocmit acte contabile nu conduce in mod automat la concluzia incidentei art. 138 lit. a) din lege, fara a se proba ca prin respectiva fapta s-ar fi cauzat sau determinat starea de insolventa a societatii, respectiv raportul de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu. Răspunderea reglementata de art. 138 din legea 85/2006 are o natura juridica delictuala, cu un caracter special. Si aceasta forma a răspunderii trebuie sa cuprindă elementele prevăzute de art. 998 - 999 Cod civil, respectiv fapta ilicita, prejudiciul, legătura de cauzalitate dintre acestea si vinovatia, numai ca sunt circumscrise situației speciale avute in vedere de legea 85/2006.
F. a se face dovada savarsirii acestor fapte si a întrunirii celorlalte elemente prevăzute de lege pentru aceasta răspundere, in speța a legăturii de cauzalitate nu se poate atrage răspunderea membrilor organelor de conducere doar pentru simplul fapt ca nu au putut fi acoperite toate creanțele in urma lichidării.
In opinia lichidatorului, câta vreme nu s-au depus de către pârâta acte din care sa rezulte modalitatea de folosire/ieșire din patrimoniul societatii a bunurilor si sumelor înregistrate în contabilitate, rezulta ca administratorul statutar a utilizat bunurile în folosul sau a altor persoane, fapta ce a dus la încetarea de plați. În acest context, simpla indicare a faptei nu este suficienta, trebuind sa se arate si sa se probeze care sunt bunurile, cum au fost folosite acestea în fapt, pentru a se determina astfel scopul utilizării lor. Este necesar sa se indice modul de utilizare în sine precum si interesul propriu sau al terței persoane si sa se dovedească aceste aspecte, nefiind posibil ca pe baza unei prezumții sa se concluzioneze ca daca nu s-au depus acte, înseamnă ca s-au utilizat bunurile în interesul propriu al administratorului sau a altor persoane.
Vinovatia poate imbraca forma culpei sau a intenției si trebuie sa fi existat la data savarsirii faptei. Simpla reprezentare a faptului ca prin săvârșirea unei fapte din cele enumerate la art. 138 se prejudiciază societatea si creditorii, prin producerea sau numai condiționarea stării de insolventa este suficienta pentru antrenarea răspunderii
Prin rapoartele de activitate ale lichidatorului judiciar nu s-a făcut dovada legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicita, culpabila a administratorului, constând in dezinteresul arătat in ceea ce privește funcționarea normala si in condiții de legalitate a societatii, si prejudiciul cauzat creditoarelor prin neplata datoriilor către acestea.
În concluzie, în speță nu ne aflam în nici una din ipotezele prevăzute de lit. a si e art. 138 din lege. Pentru aceste considerente cererea lichidatorului judiciar va fi respinsă, ca neîntemeiată.
În ce privește existența faptei reglementata de 138 lit. d reține că reclamantul nu și-a îndeplinit obligația procesuală de a dovedi actele și operațiunile materiale ce ar fi fost săvârșite de pârâta și care s-ar încadra în conținutul fapte ilicite a ținerii unei contabilități fictive și nici actele materiale prin care pârâta ar fi distrus ori ascuns contabilitatea societății debitoare.
În privința faptei de a nu ține contabilitatea în conformitate cu legea (art.138 alin.1 lit.d teza III din lege), instanța constată că reclamantul nu precizează și nu dovedește care a fost mecanismul cauzal prin care omisiunea imputată pârâtei ar fi condus la ajungerea debitoarei în stare de insolvență.
În acest sens, nu s-a probat că pârâta, în timpul mandatului său de administrator, ar fi săvârșit fapte conexe ori favorizate de neținerea contabilității, precum ascunderea ori deturnarea unei părți din activele societății, însușirea de fonduri bănești, neînregistrarea unor încasări de creanțe etc., care să demonstreze caracterul fraudulos al faptei de a nu fi ținut contabilitatea conform legislației în materie și intențiile pârâtei de a-i prejudicia pe creditori. Reclamantul se limitează la supoziții nedovedite privind urmărirea de pârâta a unor scopuri frauduloase, care însă nu suplinesc obligația sa procesuală de a dovedi relația de cauzalitate între neținerea contabilității societății și starea de insolvență a acesteia.
În ce privește fapta de a continua o activitate care ducea în mod vădit la încetare de plăți invocată de creditor nu se indică în ce a constat această continuare de activitate astfel că susținerea este neîntemeiată.
În concluzie, instanța reține că reclamanta nu a probat săvârșirea de către pârâta a unor fapte ilicite care să poată fi încadrate în dispozițiile art.138 alin.1 lit. a), d) și e) din Legea nr.85/2006 și nici că pârâta, prin săvârșirea acestor ipotetice fapte ori prin neținerea contabilității, ar fi cauzat starea de insolvență a debitoarei, sens în care, nefiind întrunite condițiile de existență cumulative ale răspunderii personale prevăzute de art.138 alin.1 din lege, va respinge cererea, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiata cererea de atragere a răspunderii patrimoniale întemeiata pe art. 138 lit. a, d, e din legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței formulată de reclamanta . SRL prin CII P. D. A. cu sediul în localitatea Rudeni, oraș Chitila, incinta Active Ferma Rudeni, județ Ilfov cui_ în contradictoriu cu pârâta B. D. cu domiciliul în Italia, Plato, via del Cittadino nr.70.
Cu apel in 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 24.06.2014.
Președinte Grefier
S. F. I. O. S.
Red.Jud.SFI/ ………………………………….
Tehno.red.O.S.
3ex.
Comunicat 1 ex.BPI + 1 c.p.c.
| ← Procedura insolvenţei – SRL. Sentința nr. 1567/2014.... | Procedura insolvenţei – SRL. Sentința nr. 1817/2014.... → |
|---|
