Procedura insolvenţei – SRL. Sentința nr. 3559/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3559/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 26-11-2014 în dosarul nr. 3270/93/2013/a1
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 3559/2014
Ședința publică de la 26 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE Judecător sindic R. N.
Grefier O. S.
Pe rol judecarea cauzei F. privind pe reclamant DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI JUDEȚENE A FINANȚELOR PUBLICE ILFOV și pe pârât N. G., având ca obiect procedura insolvenței – societăți cu răspundere limitată ANGAJARE RASPUNDERE.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează stadiul dosarului și faptul că reclamanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Nemaifiind alte cereri de formulat tribunalul constată încheiată cercetarea judecătorescă și reține cauza în pronunțare spre soluționare.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată la data de 09.09.2014 reclamanta Direcția G. Regională A Finanțelor Publice București În Reprezentarea Administrației Județene A Finanțelor Publice Ilfov a solicitat, in conformitate cu dispozitiile art. 138 alin. 1 lit. d și e din Legea nr. 85/2006, obligarea la suportarea pasivului neacoperit al societatii debitoare . catre administratorul acesteia N. G..
In fapt, la data de 11.02.2014 Tribunalul Ilfov, în dosarul nr._ 13 instanța a admis cererea instituției și a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței și a desemnat în calitate de administrator judiciar CII C. A..
Prin cererea introductivă instituția sa a solicitat deschiderea procedurii falimentului în ceea ce privește debitoarea . și înscrierea în tabelul obligațiilor debitoarei cu un procent de 99,75% în cuantum de 646.817 lei reprezentând obligații restante la bugetul general consolidat al statului, conform fișei sintetice pe plătitor.
A solicitat ca instanța să observe ca creanta solicitată a fost admisă si inscrisă de catre lichidatorul judiciar in tabelul definitiv al obligatiilor debitoarei depus la dosarul cauzei.
In urma demersurilor efectuate de lichidatorul judiciar si a raspunsurilor primite de la institutiile abilitate rezulta ca in patrimoniul debitoarei nu au fost identificate bunuri mobile sau imobile, astfel incat in speta nu a fost posibila recuperarea creantelor inscrise in tabelul definitiv al obligatiilor debitoarei, motiv pentru care a solicitat obligarea administratorul acesteia, respectiv N. G., la suportarea intregului pasiv ramas neacoperit, din urmatoarele considerente:
A mai solicitat să se rețină în primul rând faptul că răspunderea organelor de conducere pentru plata pasivului înregistrat de societatea debitoare este o răspundere civilă delictuală specială care intervine în situația în care faptele administratorilor au cauzat starea de insolvență a societății și aceasta este o stare de fapt care se asociază acțiunii sau omisiunii delictuale a conducătorilor ei. Prin activități ce duc în mod vădit la starea de insolvență înțelege acele activități care, deși prejudiciabile pentru patrimoniul societății din punct de vedere financiar, sunt continuate în mod conștient și voit de membrii organelor de conducere.
A apreciat că în cauză sunt incidente dispozițiile art.138 lit.d și e în sensul că administratorul societății debitoare au făcut să dispară totalitatea documentelor financiar contabile și au ascuns importante active imobilizate și circulante, astfel cum a rezultat din raportul privind cauzele și împrejurările care au condus la apariția stării de insolvență a societății debitoare. Având în vedere faptul că administratorul societății nu a pus la dispoziția administratorului judiciar toate documentele contabile ale societății, se poate aprecia că au evitat eventualele nereguli care ar fi fost descoperite de acesta. A mai învederat că se crează astfel și legătura de cauzalitate între faptele ilicite ale administratorului societății debitoare respectiv provocarea cu intenție a dispariției documentelor contabile/ascunderea activului persoanei juridice și prejudiciul creat, cauzat creditorului prin neplata datoriilor, așa cum rezultă din tabelul obligațiiloe societății debitoare, depus la dosar.
In drept, a invocat dispozitiile art. 138 alin. (1) lit. d si alin. (3) din Legea nr. 85/2006, privind procedura insolventei, cu modificarile si completarile ulterioare, coroborate cu cele ale Legii nr. 31/1990, cu modificarile si completarile ulterioare, Legii nr. 82/1991 si O.G. nr. 92/2003.
Legal citat pârâtul nu a depus întâmpinare.
Analizând actele si lucrările dosarului se rețin următoarele:
Pentru angajarea răspunderii potrivit prevederilor art.138 alin.1 din lege în sarcina membrilor organelor de conducere trebuie îndeplinite cumulativ condițiile generale (existența unui prejudiciu; o faptă ilicită a unei persoane; existența raportului de cauzalitate între fapta ilicită a persoanei si prejudiciu; fapta ilicită să fi fost comisă cu una din formele de vinovăție. Pe lângă condițiile generale, art.138 prevede și condiții speciale pentru angajarea acestei forme de răspundere: persoanele care au săvârșit faptele ilicite trebuie să fie membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere.
Din informațiile furnizate de ORC București și din înscrisurile de la dosar rezultă că pârâtul a fost administratorul debitorului.
În ceea ce privește societatea debitoare, față de aceasta, prejudiciul constă în ajungerea sa în stare de insolvență și declanșarea procedurii prevăzută de lege. În cazul creditorilor, prejudiciul constă în diminuarea valorii reale a creanțelor pe care acesta le au față de debitoare.
Faptele ilicite săvârșite de organele de conducere sunt expres si limitativ prevăzute la lit. a)-g) ale art.138 din lege.
Din formularea textului alin.1 al art.138 din lege rezultă că sunt răspunzători civil, membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și orice altă persoană „care a cauzat” starea de insolvență prin una din faptele enumerate.
În cazul tuturor debitorilor care ajung să fie supuși procedurii insolvenței, se ajunge, în urma activității desfășurate, la încetarea de plăți, dar angajarea răspunderii nu operează automat, ci numai în situația în care prelungirea acestei stări era în mod evident lipsită de posibilitatea de a aduce un profit real, iar continuarea ei a fost dispusă în interesul personal al organelor de conducere.
Or, în speță, reclamantul a făcut doar afirmații generice referitoare atât la dezinteresul arătat față de respectarea condițiilor și normelor legale, cât și la deturnarea sau ascunderea patrimoniului debitorului față de creditori, fără a indica, în concret, elemente care să ducă la concluzia îndeplinirii condițiilor prevăzute la art 138 lit. e) din lege. Calitatea pârâtului de fost asociat ori fost administrator, nu poate duce la concluzia că aceștia au săvârșit fapte care să poată fi încadrate în dispozițiile art. 138 lit. e) din lege, pentru a se putea atrage răspunderea sa, în lipsa unor probe certe; reclamantul nu a nu a indicat care sunt bunurile din patrimonial debitorului care au fost deturnate sau ascunse de către pârâți, când a avut loc săvârșirea faptei, care nu este identică cu vânzarea bunurilor și din ce mijloace de probă rezultă aceasta, deși sarcina probei îi aparține;
Fapta prevăzută la art.138 lit d) din lege, cuprinde trei ipoteze. Primele două ipoteze se refera la faptul că pârâtul a ținut o contabilitate fictivă și a făcut să dispară unele documente contabile, însă creditoarea nu a făcut vreo dovadă în acest sens; aceeași este situația și în ceea ce privește cea de-a treia ipoteză prevăzută de lit.d) a art.138 din lege, care se referă la faptul că pârâtul nu a ținut o contabilitate în conformitate cu legea. Împrejurarea că debitorul nu a depus la dosar actele prevăzute de art.28 din Legea 85/2006 în termenul prevăzut de art.35 din lege, ori că nu a depus toate raportările contabile la organele fiscale ori la ORC, nu poate fi asimilată cu neîndeplinirea obligației de a ține contabilitatea în conformitate cu legea, în lipsa unor probe certe; în orice caz, fiind o faptă ulterioară deschiderii procedurii, nedepunerea documentelor la dosar nu mai avea cum să cauzeze starea de insolvență a debitorului.
Pe de altă parte, în ceea ce privește obligația pârâtului de a ține registrele cerute de lege, condiția impusă de legiuitor este că neîndeplinirea acesteia, adică neținerea unei contabilități în conformitate cu legea, să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență. Așadar, simplul fapt că pârâtul nu ar fi ținut contabilitatea potrivit legii române nu este de natură să ducă la angajarea răspunderii sale în lipsa dovedirii raportului de cauzalitate între această faptă și ajungerea societății în stare de insolvență. Or, în speță, creditoarea nu a făcut dovada acestui raport de cauzalitate.
Astfel, reclamanta nu a vizat probarea în sine a faptei prevăzută de art.138 alin.1 lit.d, invocată a fi fost săvârșită de către pârât, în una dintre alternativele referitoare la neținerea contabilității în condițiile legii, determinarea dispariției unor documente contabile sau ținerea unei contabilități fictive, ci a avut în vedere doar o eventuală consecință posibilă a faptei respective și anume, nedepunerea documentelor contabile la organele fiscale teritoriale sau în procedura insolvenței. Or, nedepunerea documentelor respective poate avea, evident, multe alte cauze decât fapta prevăzută de art.138 alin.1 lit.d și nu echivalează în mod obligatoriu cu fapta respectivă, în acest context legiuitorul neprevăzând nici o prezumție referitor la o eventuală legătură dintre acestea. De altfel, atât Legea nr.82/1991 cât și Legea nr.85/2006 leagă alte consecințe juridice de nedepunerea documentelor contabile, în ambele ipoteze menționate, iar ca faptă în sine, nedepunerea documentelor contabile nu este cuprinsă în enumerarea limitativă a categoriilor de fapte cuprinsă în art.138 alin.1 în raport cu care se poate avea în vedere atragerea răspunderii patrimoniale.
În concluzie, în speță nu ne aflam în nici una din ipotezele prevăzute de lit. d), e) a art.138 din lege. Pentru aceste considerente va respinge, ca nefondată cererea reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de reclamanta Direcția G. Regională A Finanțelor Publice București În Reprezentarea Administrației Județene A Finanțelor Publice Ilfov cu sediul în București, ., sector 2 în contradictoriu cu paratul N. G. cu domiciliul in ., ., județ Ilfov, ca neîntemeiată.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se va depune la Tribunalul Ilfov.
Pronunțată în ședință publică azi 26.11.2014.
Președinte, R. N. | ||
Grefier, O. S. |
Red.jud.R.N./
O.S. 05 Decembrie 2014
. + 1 BPI/
| ← Procedura insolvenţei – SRL. Sentința nr. 3123/2014.... | Procedura insolvenţei – persoane juridice de drept privat.... → |
|---|
