Acţiune în constatare. Decizia nr. 475/2015. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 475/2015 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 21-12-2015 în dosarul nr. 475/2015
Dosar nr._ apel civil
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 475/2015
Ședința publică de la 21 Decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. G. Z.
Judecător T. S.
Grefier C. M. S.
Pe rol pronunțarea rezultatelor dezbaterilor avute loc asupra apelului formulat de apelanta contestatoare M. I., domiciliată în comuna Valea M., ., cu domiciliul procesual ales în Slatina, ., județul O., la avocat I. R. M., împotriva sentinței civile nr. 3901 din 13.05.2015, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosarul_, în contradictoriu cu intimata B. R. S.A.-MEMBRĂ A GRUPULUI N. BANK OF GREECE, cu sediul în București, Eurotower Building, .. 11, .,7, sector 2, având ca obiect acțiune în constatare.
Constatând că dezbaterile ce au avut loc în ședință publică din data de 10.12.2015, au fost consemnate în încheiere de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, instanța deliberând a pronunțat următoarele:
INSTANȚA
Prin sentința civilă nr. 3901 din 13.05.2015, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosarul_, s-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâta B. R. SA MEMBRĂ A GRUPULUI N. BANK OF GREECE
S-a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâta B. ROMÂNĂEASCĂ SA MEMBRĂ A GRUPULUI N. BANK OF GREECE
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta M. I. în contradictoriu cu pârâta B. ROMÂNĂEASCĂ SA MEMBRĂ A GRUPULUI N. BANK OF GREECE .
S-a constatat caracterul abuziv a clauzei prevăzută la art.7 pct.3 din contractul de credit bancar nr._/29.05.2007, încheiat între reclamanta M. I., în calitate de împrumutător și pârâta B. ROMÂNĂEASCĂ SA MEMBRĂ A GRUPULUI N. BANK OF GREECE
S-a constatat nulitatea acestei clauze.
S-a constatat caracterul abuziv a clauzei prevăzută de art.6 lit. d din contractul de credit bancar nr._/29.05.2007, privind perceperea comisionului de monitorizare credit.
S-a constatat nulitatea acestei clauze.
S-a constatat caracterul abuziv a clauzei prevăzută de art. 2.1.1, din capitolul I.2-Costuri, din actul adițional încheiat la contractul de credit bancar nr._/29.05.2007, privind comisionul de administrare a creditului.
A fost obligată pârâta să restituie reclamantei suma de 8677,5 lei percepută cu titlu de comision monitorizare credit și comision de administrare, de la data încheierii contractului de credit bancar nr._/29.05.2007 si al actului adițional încheiat la acest contract și până în luna octombrie 2014, inclusiv.
S-au respins celelalte capete de cerere ca neîntemeiate.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond, analizând actele si lucrările dosarului, instanța a reținut că la data de 29.05.2007, s-a încheiat între reclamanta M. I., în calitate de împrumutat, si B. R. SA MEMBRĂ A GRUPULUI N. BANK OF GREECE, în calitate de creditor, contractul de credit nr._/29.05.2007.
Prin acest contract de împrumut, banca a acordat reclamantei cu împrumut suma de 32.500 lei, pe o durata de 120 de luni.
Acest contract de credit a fost modificat prin actul adițional depus la dosarul cauzei (f.64).
Legea nr. 193/2000 interzice comercianților stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.
Fiind o dispoziție imperativă a legii, încălcarea ei deschide consumatorului calea acțiunii în constatarea nulității absolute a clauzei respective.
Față de aceste aspecte, instanța a reținut că, deși legea nu interzice însăși încheierea de contracte preformulate, pentru a nu fi abuzive, clauzele nenegociate trebuie să nu creeze, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Clauza prevăzută la art.7 pct.3 din contractul de credit prevede: în cazul în care evoluția pieții monetar financiare justifică o astfel de măsură, banca va putea modifica unilateral procentul de dobândă variabilă curentă. Analizând această clauză prin prisma dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 193/2000 conform cărora ,clauza contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților contractante, instanța de fond a constatat că, dispoziția de la art.7 pct.3 din contractul de credit mai sus mentionat este o clauză care nu a fost negociată direct cu consumatorul, în condițiile în care, potrivit art. 4 alin.3 din legea 193/2000, pârâta nu a dovedit că această clauză preformulată a fost negociată direct cu consumatorul.
De principiu, din această perspectivă a protecției consumatorului împotriva condițiilor de creditare inechitabile și pentru a-i permite să cunoască pe deplin condițiile executării ulterioare a contractului subscris, legislația comunitară (articolul 4 din Directiva 87/102) impune ca, la încheierea contractului, debitorul să fie în posesia tuturor elementelor care pot avea un efect asupra întinderii obligației sale.
Instanța a apreciat corect aspectele invocate de reclamantă în sensul că această clauză pune probleme sub aspectul echilibrului contractual, respectiv oferă pârâtei dreptul discreționar de a modifica unilateral procentul de dobânda variabilă curentă contractuală, fără ca noua rată să fie negociată cu clientul, acesta urmând a fi doar înștiințat.
Conform art. 1 lit. a din Anexa Legii nr. 193/ 2000, în principiu, o clauză care dă dreptul furnizorului de servicii financiare de a modifica rata dobânzii în mod unilateral nu este abuzivă, cu condiția ca acest lucru să se facă în baza unui motiv întemeiat prevăzut și în contract și, totodată, cu condiția informării imediate a clientului, care să aibă, de asemenea, libertatea de a rezilia imediat contractul. Instanța reține că motivul întemeiat prevăzut în contractul supus analizei este acela al intervenirii unor evolutii a pietii monetar financiare. Prin motivul prevăzut în contract", în sensul legii, se înțelege o situație clar descrisă, care să ofere clientului posibilitatea să știe, de la început, că, dacă acea situație se va produce, dobânda va fi mărită. Totodată, motivul trebuie să fie suficient de clar arătat că, în eventualitatea unui litigiu în legătură cu aplicarea unei astfel de clauze, instanța să poată verifica dacă acea situație, motiv de mărire a ratei dobânzii, chiar s-a produs. Motivul unei evolutii a pietii monetar financiare nu îndeplinește această condiție, astfel că, în eventualitatea unui litigiu, nu numai că nu se poate aprecia dacă este întemeiat sau nu, dar nici măcar nu se poate stabili, conform unor criterii obiective, dacă s-a produs, fiind de netăgăduit că piața financiară evoluează diferit în funcție de indicele la care se raportează. Această modalitate de exprimare face ca respectiva clauză să fie interpretată doar în favoarea împrumutătorului, servind doar intereselor acestuia, fără a da posibilitatea reclamantei de a verifica dacă majorarea este judicios dispusă și dacă era necesară și proporțională scopului urmărit, ori libertatea de a rezilia imediat contractul.
Posibilitatea creditorului de a modifica unilateral nivelul dobânzii în cazul apariției unei evolutii pe piața monetară este de natură a crea un dezechilibru major între părțile contractului pentru că nu este prevăzut în contract nici un element de referință care să permită cuantificarea acestor schimbări și care astfel să permită debitorului să calculeze dacă majorarea este necesară si proporțională cu scopul urmărit de creditor. Dispozițiile art.4 din Legea nr. 193/2000 si ale art. 1 lit. a din anexa acestui act normativ sunt imperative si ocrotesc un interes general anume acela de a se proteja consumatorii împotriva clauzelor abuzive menționate în contractele comerciale și, prin urmare, încălcarea acestor norme este sancționata cu nulitatea absolută.
Asupra comisionului de monitorizare credit s-a reținut că, potrivit art.6 lit.d din contractul de credit bancar nr._/29.05.2007, banca percepe un comision de monitorizare credit, în cuantum de 0,3000 flat, calculat asupra sumei aprobate a creditului si se achită lunar împreună cu rata de credit.
Prin raportare la conținutul prevederilor contractuale, instanța a apreciat că dreptul băncii de a percepe un comision de monitorizare credit nu este determinat sau determinabil, cu atât mai mult cu cât contractul de credit are caracter comutativ, iar nu aleatoriu, în cazul neîndeplinirii obligațiilor contractuale de către consumator existând dreptul băncii de a recurge la executarea silită a bunurilor acestuia, în temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul de credit, precum și obținerea de despăgubiri, astfel încât prejudiciul să fie acoperit. Instanța a constatat că terminologia folosită – comision de monitorizare credit nu este descrisă în cuprinsul condițiilor contractului încheiat de pârâtă pentru ca reclamanta să fie în deplină cunoștință de cauză cu privire la motivele pentru care sunt percepute aceste sume cu titlu de comision de monitorizare credit, din moment ce motivația perceperii acestui comision nu este detaliată.
Astfel, conform art. 1 din Legea nr.193/2000, orice contract încheiat între comercianți și consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate.
Raportat la cele mai sus arătate, instanța a constatat caracterul abuziv a clauzei prevăzută de art.6 lit. d din contractul de credit bancar nr._/29.05.2007, privind perceperea comisionului de monitorizare credit. Va constată nulitatea acestei clauze.
Asupra caracterului abuziv a clauzei prevăzută de art. 2.1.1, din capitolul I.2-Costuri, din actul adițional încheiat la contractul de credit bancar nr._/29.05.2007, privind comisionul de administrare a creditului.
În cuprinsul conventiei de credit mai sus menționat, s-a mentionat faptul că, comisionul de administrare a creditului este de 0 lei.
În cuprinsul actului aditional încheiat la acest contract de credit, s-a mentionat la art. 2.1.1, din capitolul I.2-Costuri, faptul că, pentru creditul acordat, împrumutatul plătește băncii comision de administrare a creditului, plătibil lunar în valoarea procentuală prevăzută în contractul de credit bancar, cu excepția cazului în care contractul de credit nu prevede acest comision și pentru care valoarea comisionului este 0.
Potrivit adresei comunicată de bancă, valoarea comisionului de monitorizare/urmărire/gestiune/administrare achitată de reclamantă, băncii, până în luna octombrie 2014, a fost în cuantum de 8677,5 lei.
Instanța a reținut că în vederea transpunerii si implementării în legislatia nationala a Directivei 2008/48/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori, adoptarea OUG 50/2010 s-a impus pentru a permite creditorilor sa indeplineasca obligatiile prevazute in actul normativ european și consumatorilor să beneficieze de drepturile prevăzute în actul normativ european, astfel incat sa fie atins obiectivul de creare a pietei interne comunitare, care impune asigurarea unui cadru de reglementare unitar la nivelul Uniunii Europene.
Conform art. 36 din OUG 50/2010 pentru creditul acordat, creditorul poate percepe numai: comision de analiza dosar, comision de administrare credit sau comision de administrare cont curent, compensatie in cazul rambursarii anticipate, costuri aferente asigurarilor, dupa caz, penalitati, precum si un comision unic pentru servicii prestate la cererea consumatorilor.
Din interpretarea articolului citat rezultă că perceperea de către bancă a comisioanelor enumerate se va face pe viitor cu condiția logică, ca acestea să fi fost percepute, explicitate și acceptate la încheierea contractului, fiind exclusă interpretarea potrivit căreia comisioanele se pot percepe prin introducerea lor unilaterală în contracte sau prin redenumirea anumitor comisioane devenite nelegale după adoptarea OUG 50/2010.
În cuprinsul actului aditional se mentiona faptul că nu trebuie perceput comision de administrare, dacă, anterior, în contract acesta era 0. Cu toate acestea, pârâta a perceput si încasat acest comision de administrare.
Având în vedere aceste aspecte, în conformitate cu dispozițiile art.969 C.civ., față de lipsa acordului părții cocontractante, instanța a constatat caracterul abuziv a clauzei prevăzută de art. 2.1.1, din capitolul I.2-Costuri, din actul adițional încheiat la contractul de credit bancar nr._/29.05.2007, privind comisionul de administrare a creditului.
Întrucât s-a stabilit caracterul abuziv al clauzelor mai sus arătate și s-a dispus anularea acestor clauze, iar sancțiunea nulității produce efecte retroactive, plățile efectuate de reclamantă către pârâtă, cu titlu de comision de monitorizare credit si a comisionului de administrare, potrivit graficului de rambursare a creditului anexă la contract, capătă caracter de plăți nedatorate.
În ceea ce privește capătul de cerere privind constatarea ca fiind abuziv al comisionului de risc, acesta a fost respins, raportat la faptul că acest comision de risc nu a fost prevăzut nici în contract nici în actul aditional încheiat între părți si prin urmare nu a fost perceput de pârâtă. Nefiind prevăzut în contract, nu se poate analiza acest comision de risc.
În ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea pârâtei la restituirea diferenței între dobânda de 8,50 % si dobânzile ulterioare la zi la momentul restituirii și în continuare achitate până la restituirea la zi a sumelor plătite de reclamantă către pârâtă, stabilite unilateral (deci abuziv) de pârâta, acesta a fost respins ca neîntemeiat, apreciindu-se că reclamanta nu a solicitat să se constate ca fiind abuzivă clauză prevăzută de art. 7 pct.1 si 2 din contract si nici a clauzei prevăzută de capitolul I.2.2 din actul aditional.
Prin urmare, obligarea băncii la restituirea unei sume de bani încasate potrivit clauzelor contractuale nu se poate dispune, atâta timp cât aceste clauzei sunt în ființă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta M. I., criticând-o ca nelegală și netemeinică, cu motivarea că, deși a solicitat restituirea sumelor încasate abuziv cu titlu de comision de urmărire și comision de administrare, instanța de fond a reținut clauza ca fiind abuzivă, constatând nulitatea acesteia, dispunând ca acesta să fie restituit doar până în octombrie 2014, în condițiile în care a fost solicitat la zi, iar in ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța de fond nu a luat act prin hotărâre că apelanta le-a solicitat ulterior pe cale separată.
Referitor la capătul de cerere privind restituirea sumelor încasate abuziv de către bancă reprezentând diferența intre dobânda de 8,50% și suma plătită cu titlu de dobândă curentă variabilă ulterior modificării acesteia respectiv 6815,43 lei până la data de 17.02.2015 și in continuare achitată până la restituirea la zi a sumelor respective.
Referitor la actul adițional invocat de instanța de fond și de intimată, își menține poziția aceea de neprimire, neavând o dată certă, nefiind semnat de reclamantă, intimata nefăcând dovada comunicării acestui act adițional.
Pentru aceste motive,solicită admiterea apelului, iar pe fond modificarea sentinței, în sensul admiterii în totalitate a cererii de chemare în judecată.
In drept invocă dispoz.art. 466 și următ din noul cp.c.
La data de 21.09.2015 pârâta B. R. SA MEMBRĂ A GRUPULUI N. BANK OF GREECE a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului fie ca inadmisibil, fie ca nefondat, cu consecința menținerii ca temeinică și legală a sentinței instanței de fond.
În susținerea întâmpinării ,arată că apelanta și-a însușit sumele achitat cu titlul de comision de urmărire și administrare ,acesta fiind in cuantum de 8677,5 lei,iar apelanta trebuia să formuleze cerere de completare a hotărârii conform disp.art. 444 C.prociv, neavând deschisă calea apelului .
Cu privire la motivul 2 de apel referitor la cheltuielile de judecată care ar fi fost solicitate pe cale separată, în raport de dispoz. art. 444 și art 334 c.p.c., apelanta trebuia să solicite separat completarea hotărârii astfel încât prezentul apel este inadmisibil sub acest aspect.
În ceea ce privește restituirea sumelor cu titlu de diferența dintre dobânda fixă de 8,5 % și cea curentă variabilă, instanța de fond a constatat caracterul abuziv și nulitatea clauzei menționate la art 7 pct. 3 din contractul de credit și nu a art 7 pct 2 astfel că în mod corect instanța a respins acest capăt de cerere.
Referitor la actul adițional încheiat in temeiul OUG 50/2010, în cazul de fata, părțile nu au denunțat actul adițional, atașat, neexistand nicio dovada in acest sens, astfel incat Actul adițional isi produce efectele in termenii in care a fost incheiat. Voința exprimata prin opțiunea de nedenuntare este si ramane suverana, iar instanța nu poate trece peste. Așadar, contractul inițial a fost modificat de drept, iar actul prin care contractul inițial a fost adus in limitele O.U.G. nr. 50/2010 este actul adițional transmis reclamantei in septembrie 2010. De la data de 3 martie 2011, contractul de credit in discuție trebuie citit impreuna cu actul adițional modificator de drept ale contractului, definitiv prin nedenuntare ca urmare a voinței suverane a reclamantei.
Se mai arată că reclamanta a avut posibilitatea înțelegerii clauzei contractuale de dobândă menționată în Contractul de credit bancar nr._/29.05.2007, luând cunoștință si a acceptat faptul ca, pentru creditul contractat va plăti o dobânda fixa de 8.5% pentru primul an de creditare, după care vor plati o dobânda variabila, revizuibilă în functie de evoluția pieței monetar financiare ce justifica o astfel de măsura.
Dupa expirarea perioadei de dobânda fixa, reclamanta a avut cunoștința de noul procent de dobânda variabila, astfel după cum rezulta din Graficele de rambursare depuse de către reclamanta la dosarul cauzei, astfel incat rezulta acceptarea, in mod tacit, a modificării cuantumului de dobânda variabila, in conformitate cu condițiile contractuale.
Ulterior, urmare a implementării O.U.G. nr.50/2010. dobânda variabila a băncii, compusa din indicele ROBOR la 31uni+CDS (costul riscului de tara)+RMO (costul rezervelor minime obligatorii) a fost înlocuita, de drept, prin indicele ROBOR la 31uni. la care se adaugă marja Bancii-6.12%
Cu privire la proba cu expertiza contabilă solicitată de apelanta reclamantă, se solicită respingerea acesteia ca nefiind concludentă și utilă soluționării prezentei cauzei.
In drept invocă dispoz.art 466 și urm.ncpc.,Legea nr.193/2000, OUG 50/2010, Legea 288/2010, art 969 cod civil.
Apelanta a depus răspuns la întâmpinare prin care a reiterat aspectele invocate în cuprinsul motivelor de apel.
Examinând sentința apelată în raport cu actele dosarului și dispoz. art 476 și urm. din noul cod de procedură civilă, Tribunalul constată că apelul este fondat, pentru următoarele considerente:
La data de 29.05.2007, s-a încheiat între apelanta - reclamanta M. I., în calitate de împrumutat, si B. R. SA MEMBRĂ A GRUPULUI N. BANK OF GREECE, în calitate de creditor, contractul de credit nr._/29.05.2007.
Prin acest contract de împrumut, banca a acordat apelantei- reclamante cu împrumut suma de 32.500 lei, pe o durata de 120 de luni, iar, ulterior, contractul de credit a fost modificat prin act adițional aflat la dosarul cauzei (f.64- dosar de fond),act adițional care nu a fost semnat de către apelanta-reclamantă.
Instanța de control judiciar constată că soluția pronunțată de prima instanță în ceea ce privește constatarea ca fiind abuzivă a clauzei contractuale referitoare la perceperea comisionului de monitorizare credit și restituirea acestuia, este legală și temeinică .
Astfel, susținerile intimatei pârâte în sensul că hotărârea instanței de fond a fost dată cu aplicarea si interpretarea greșita a legii sunt neîntemeiate în condițiile în care prima instanță a făcut o amplă analiză a prevederilor art. 4 din Legea nr. 193/2000, constatând îndeplinirea cumulativă a celor trei condiții prevăzute de textul de lege citat, pentru a se constata ca abuzivă a clauzei contractuale referitoare la perceperea comisionului de monitorizare credit și restituirea acestuia,
În mod cu totul judicios instanța de fond a reținut că perceperea comisionului de monitorizare credit este abuzivă, în condițiile în care, în cuprinsul condițiilor contractului încheiat de pârâtă nu este definit acest comision, pentru ca apelanta reclamanta să fie în deplină cunoștință de cauză cu privire la motivele pentru care sunt percepute aceste sume cu titlu de comision de monitorizare credit, din moment ce motivația perceperii acestui comision nu este detaliată.
In plus, instanța reține că niciuna din clauzele contractuale nu prevăd care este destinația finală a comisionului de monitorizare credit, și nici care sunt cheltuielile a căror acoperire se urmărește prin perceperea acestui comision.
De asemenea, tribunalul reține că judecătorul fondului ,în mod corect a constatat ca fiind abuzivă și clauza contractuală referitoare la perceperea comisionului de administrare și restituirea acestuia, atâta timp cât, pe de o parte atât în contractul de credit, cât și în actul adițional la acest contract se stipula că comisionul de administrare va fi 0,iar pe de altă parte din graficele de plată și din adresele emise de instituția intimată reiese că s-a perceput un asemenea comision de administrare.
Instanța de control judiciar apreciază ca fiind întemeiate criticile apelantei-reclamante, în sensul în care instanța de fond a dispus restituirea sumelor încasate de către intimata-pârâtă cu titlu de comision de monitorizare credit și comision de administrare doar până în luna octombrie 2014, în condițiile în care . așa cum reiese din adresa nr. 362/03.12.2015 emisă de instituția bancară, apelanta- reclamantă a plătit cu titlu de comision de monitorizare / administrare suma e 97,5 lei inclusiv în luna septembrie 2015, fiind restantă cu comisionul aferent lunilor octombrie și noiembrie 2015.
Pe cale de consecință, se impune admiterea apelului sub acest aspect urmând a se schimba în parte sentința ,intimata –pârâtă fiind obligată la restituirea comisionului de monitorizare credit și comision de administrare de la data încheierii contractului de credit și a actului adițional și în continuarea datei de octombrie 2014 până la restituirea integrală a sumelor cu acest titlu.
Apărarea intimatei-pârâte în sensul că apelul reclamantei sub acest aspect este inadmisibil, întrucât aceasta trebuia să solicite completarea hotărârii în conformitate cu dispozițiile art. 444 c.proc.civ. ,nu poate fi reținută de instanță, având în vedere că dispozițiile legale anterior citate,stipulează obligația formulării unei cereri de completare doar în situația în care, instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, ori, în speță, nu se constată intervenția unor asemenea cazuri ,ci doar a soluționării eronate a acestuia ,având în vedere principiul disponibilității,reclamanta solicitând prin cererea de chemare în judecată restituirea sumelor încasate de intimată cu titlu de comision de monitorizare și administrare achitate până la momentul introducerii cererii și în continuare până la restituirea la zi a sumelor plătite cu acest titlu.
De asemenea, instanța de control judiciar constată că și soluția pronunțată de prima instanță pe capătul de cerere privind obligarea pârâtei la restituirea diferenței între dobânda de 8,5% și si dobânzile ulterioare la zi la momentul restituirii și în continuare achitate până la restituirea la zi a sumelor plătite de reclamantă către pârâtă, stabilite unilateral (deci abuziv) de pârâta, este legală și temeinică, atâta timp cât reclamanta nu a solicitat să se constate ca fiind abuzivă clauză prevăzută de art. 7 pct.1 si 2 din contract si nici a clauzei prevăzută de capitolul I.2.2 din actul aditional, astfel că
obligarea băncii la restituirea unei sume de bani încasate potrivit clauzelor contractuale nu se poate dispune, atâta timp cât aceste clauze sunt în ființă.
Având în vedere aceste considerente, Tribunalul urmează ca in conformitate cu prevederile art 480 pct 2 din noul cod de procedură civilă, să admită apelul, să schimbe în parte sentința în sensul că va fi obligată pârâta la restituirea comisionului de monitorizare credit și comision de administrare de la data încheierii contractului de credit și a actului adițional și în continuarea datei de octombrie 2014 până la restituirea integrală a sumelor cu acest titlu.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
În baza art 453 c.p.c. va fi obligată intimata la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 800 lei, fond și apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de apelanta contestatoare M. I., domiciliată în comuna Valea M., ., cu domiciliul procesual ales în Slatina, ., județul O., la avocat I. R. M., împotriva sentinței civile nr. 3901 din 13.05.2015, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosarul_, în contradictoriu cu intimata B. R. S.A.-MEMBRĂ A GRUPULUI N. BANK OF GREECE, cu sediul în București, Eurotower Building, .. 11, .,7, sector 2
Schimbă în parte sentința în sensul că obligă pârâta la restituirea comisionului de monitorizare credit și comision de administrare de la data încheierii contractului de credit și a actului adițional și în continuarea datei de octombrie 2014 până la restituirea integrală a sumelor cu acest titlu.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Obligă intimata la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 800 lei, fond și apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Decembrie 2015, la Tribunalul O..
Președinte, M. G. Z. | Judecător, T. S. | |
Grefier, C. M. S. |
Red. MGZ
DactMS/4ex/01.02.2016
Jud. Fond M. E. C.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 42/2016. Tribunalul OLT | Plângere împotriva rezoluţiei directorului ORC. Sentința nr.... → |
|---|
