Rezoluţiune contract. Decizia nr. 238/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 238/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 03-04-2013 în dosarul nr. 483/327/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 238/2013
Ședința publică de la 03 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. B.
JUDECĂTOR: E. B.
JUDECĂTOR: V. A.
Grefier: L. R.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurenta reclamantă ASOCIAȚIA C. DE RESURSE SOCIO-UMANE SI EDUCAȚIE EUROPEANĂ (CRSUEE) cu sediul în București, ..1, ., ., sector 4, împotriva sentinței civile nr.3911/28.12.2012 pronunțată de Judecătoria Tulcea, în contradictoriu cu intimații pârâți . SRL cu sediul în Tulcea, ., ., . și M. D. cu domiciliul în Tulcea, ., ..A, ., având ca obiect rezoluțiune contract.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 13 martie 2013, susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea din acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când având nevoie de timp pentru a delibera instanța a amânat pronunțarea la data de 20 martie 2013 și la 27 martie 2013 și la această dată, când a pronunțat următoarea hotărâre.
TRIBUNALUL
La data de 23.01.2012 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Tulcea sub nr._ cererea formulată de către reclamanta Asociația C. de Resurse Socio-Umane și Educație Europeană, cu sediul în București, ..1, ., ., sector 4, în contradictoriu cu pârâții S.C. „N. S. Design” S.R.L., cu sediul în Tulcea, ., .. A, ., jud. Tulcea și M. D., cu domiciliul în Tulcea, ., .. A, ., prin care s-a solicitat să se constate rezoluțiunea contractului de prestări servicii nr. 6/01.03.2010, iar pârâții să fie obligați la plata sumei de 9.000 lei ca efect al rezoluțiunii contractului.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că între părți s-a încheiat contractul de prestare servicii de consultanță nr. 6 din 01 martie 2010, prin care S.C. „N. S. Design” S.R.L. reprezentată de M. D. și-a asumat obligația de a presta serviciile prevăzute în contract (planul de afaceri), de a preda lucrarea în forma finală și de a acorda asistență în etapa evaluării proiectului, obligații care nu au fost executate.
A mai arătat reclamanta că a S.C. N. S. Design S.R.L. nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale, neîndeplinind niciuna din activitățile ce fac obiectul contractului, motiv pentru care solicită restituirea sumei primite în baza contractului, care nu și-a produs efectele. Prin notificarea de reziliere nr. 310/19.01.2011, s-a adus la cunoștință pârâtei rezilierea contractului de consultanță dintre părți.
Pârâta S.C. „N. S. Design” S.R.L., a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prematurității, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
A arătat pârâta că reclamanta trebuia să achite în prima etapă un avans în suma de 3.750 euro, din care 3.000 euro la semnarea contractului, iar restul de 750 euro la depunerea proiectului, valoarea finală a contractului urmând a fi stabilită după finalizarea bugetului proiectului. După semnarea contractului, deoarece societatea începuse să lucreze pentru realizarea planului de afaceri, a emis factura . nr. 002 din 01.03.2010 în valoarea de_ lei, pentru prestarea serviciilor. Din această sumă reclamanta a achitat doar 9.000 lei prin OP nr. 6 /04 martie 2010 și prin OP nr. 35/ 25 martie 2010, restul de 3.600 lei rămânând neachitat. Cum înțelegerea se derula pe o durată de 3 luni, a considerat că la data de 30 mai 2010 contractul și-a încetat aplicabilitatea, prin expirarea termenului pentru care a fost încheiat.
Prin încheierea din data de 04.09.2012, instanța a respins ca nefondată excepția prematurității acțiunii invocată de pârâtă prin întâmpinare, având în vedere faptul că reclamanta a urmat procedura concilierii directe în vederea soluționării litigiului, înainte de formularea cererii de chemare în judecată.
Prin sentința civilă nr. 3911/28.12.2012 a Judecătoriei Tulcea, a fost respinsă acțiunea, ca nefondată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că la data de 01.03.2010, între Asociația C. de Resurse Socio - Umane și Educație Europeană, în calitate de beneficiar, și S.C. „N. S. Design” S.R.L., reprezentată de administratorul M. D., în calitate de consultant, s-a încheiat contractul de prestare servicii de consultanță nr. 6, având ca obiect cererea de finanțare și planul de afaceri conform POSCCE 2007-2013 Axa prioritara 1 și asistență în etapa evaluării proiectului de către Autoritatea de Management și că potrivit capitolului 4 din contract, consultantul s-a obligat să presteze serviciile de elaborare a cererii de finanțare pentru realizarea unui proiect, începând cu data de 01.03.2010 până la data de 30.05.2010.
Cu privire la obligațiile beneficiarului, instanța de fond a reținut că părțile au stabilit prin art. 32. „ Să achite consultantului în primă etapă un avans de 3.750 euro din care 3.000 euro la semnarea contractului iar restul de 750 euro la depunerea contractului, doar în cazul în care proiectul nu necesită corecții.”, iar referitor la rezilierea contractului, a reținut că părțile au convenit că nerespectarea obligațiilor asumate prin contract de către una din părți dă dreptul părții lezate de a cere rezilierea contractului de servicii.(art. 12.1)
A mai reținut prima instanță că la data de 01.03.2010, pârâta a emis factura . nr. 002 din 01.03.2010 în valoarea de 12.600 lei, iar cu O.P. nr. 6/04 martie 2010 reclamanta a plătit consultantului suma de 6.000 lei și cu OP nr. 35/25 martie 2010 a mai plătit suma de 3.000 lei, iar la data de 19.01.2011, reclamanta a notificat pârâta cu privire la rezilierea Contractului de prestare servicii de consultanță nr. 6/01.03.2010, motivând că beneficiarul la care lucra a cerut rezilierea contractului și restituirea banilor.
A arătat judecătorul fondului că potrivit art. 969 Cod civil, „Convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante. Ele se pot revoca prin consimțământul mutual sau din cauze autorizate de lege și că potrivit art. 1020 Cod civil, „Condiția rezolutorie este subînțeleasă totdeauna în contractele sinalagmatice, în caz când una din părți nu îndeplinește angajamentul său.”, instanța reținând că în cauză, din înscrisurile existente la dosar și din susținerile părților, rezultă că reclamanta nu și-a respectat obligația contractuală de a achita suma de 3.000 euro la data de 01.03.2010.
A mai reținut instanța că, deși pârâta a emis factura fiscală . nr. 002 din 01.03.2010, reclamanta nu a achitat decât suma de 9.000 lei, și aceea cu întârziere la data de 04.03.2010 și respectiv 25.03.2010, față de data semnării contractului și prin urmare, nu se poate susține că pârâta nu și-a respectat obligațiile contractuale, atât timp cât reclamanta nu a plătit la termen și în totalitate avansul la care s-a obligat prin contract.
Cu privire la solicitarea reclamantei de rezoluțiune a contractului de prestare servicii de consultanță, instanța de fond a reținut că rezoluțiunea unui contract se poate dispune numai în timpul valabilității contractului și înainte de termenul de expirare, constatând că în cauză, termenul contractului s-a împlinit la data de 30.05.2010, și mai mult reclamanta a notificat pârâta cu privire la rezilierea contractului începând cu data de 19.01.2011.
De asemenea, prima instanță a mai constatat că în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1021 Cod pr. civilă, respectiv neexecutarea să fi fost imputabilă părții care nu și-a îndeplinit obligația, din înscrisurile existente la dosar rezultând că pârâta și-a îndeplinit obligațiile asumate, îndeplinind formalitățile în vederea realizării proiectării, însă reclamanta nu a achitata avansul.
A considerat prima instanță că având în vedere faptul că reclamanta este cea care nu și-a respectat obligațiile contractuale, aceasta nu mai poate solicita restituirea sumei de 9.000 lei, având în vedere activitatea îndeplinită de pârâta.
Referitor la pârâtul M. D., având în vedere faptul că contractul a fost încheiat numai cu S.C. „N. S. Design” S.R.L., persoană juridică cu identitate și patrimoniu distinct de administrator, instanța de fond a considerat că acesta nu poate fi obligat în numele societății sau solidar cu aceasta, în temeiul răspunderii civile contractuale, susținerile reclamantei cu privire la solidaritatea pârâtului împreună cu S.C. „N. S. Design” S.R.L. nefiind fondate, în condițiile în care acesta nu s-a obligat în nume propriu sau alături de societate.
Împotriva acestei hotărâri, a făcut recurs reclamanta Asociația C. de Resurse Socio - Umane și educație Europeană CRSUEE) criticând hotărârea ca fiind nelegală și netemeinică.
Astfel, susține recurenta-reclamantă că în materie comercială, pentru a opera instituția rezoluțiunii se cer a fi întrunite două condiții de admisibilitate, respectiv una din părți să nu-și fi executat obligațiile ce-i revin și neexecutarea să fi fost imputabilă părții care nu și-a îndeplinit obligația.
Cu privire la prima condiție, consideră recurenta că în mod greșit instanța de fond a reținut faptul că intimata și-a executat propriile obligații, respectiv că a îndeplinit „formalitățile în vederea realizării proiectării”, nerezultând din nici o probă faptul că a existat o executare a obligațiilor, și mai mult decât atât instanța face confuzie între scrierea cererii de finanțare și a planului de afaceri și realizarea proiectării
Susține recurenta-reclamantă că proiectarea a făcut obiectul contractelor anterioare, care nu fac obiectul cauzei, obiectul prezentului contract fiind acordarea de consultanță, scrierea cererii de finanțare și proiectul de finanțare și nicidecum a executa o lucrare tehnică de proiectare a schelelor sau ceva similar astfel încât consideră că reținerea de către instanța a executării obligației de către intimată este nelegală și nedovedită.
Referitor la a doua condiție ce trebuie îndeplinită pentru a interveni rezoluțiunea arată recurenta reclamantă că în mod greșit instanța a constat că nu și-a îndeplinit propriile obligații, neexecutarea de către intimată nefiindu-i imputabilă.
Susține recurenta-reclamantă că și-a îndeplinit obligația pe care a avut-o în calitate de beneficiar conform art. 3 din contract, aceea ce a achita în avans suma de 300 de euro la semnarea contractului, iar intima a fost de acord să continue executarea contractului necondiționat de achitarea integrală a avansului, aspect care rezultă din probele aflate la dosar, mai exact corespondența dintre părți. Totodată, intimata nu a solicitat acte sau informații în vederea executării contractului, nici măcar în perioada contractuală inițială și pe de altă parte nu a condiționat în nici un moment neexecutarea propriei obligații din cauza neplății integrale a avansului.
Referitor la durata contratului, recurenta reclamantă menționează faptul că aceasta era cuprinsă între martie 2010 și 30.05.2010, și că instanța de fond în mod greșit a considerat faptul că nu se mai poate solicita rezoluțiunea contractului, întrucât durata acestuia expirase și astfel s-a aplicat în mod greșit legea, cu toate că a argumentat și a dovedit cu înscrisuri faptul că ambele părți au continuat executarea contractului după expirarea duratei inițiale.
În acest sens precizează recurenta-reclamantă că după data de 30 mai 2010, așa cum rezultă din corespondența purtată cu societate pârâtă, rezultă în mod clar continuarea raporturilor contractuale, ea transmițând informații, conform solicitărilor intimatei în vederea executării și finalizării lucrărilor ce făceau obiectul contractului, însă cu toate acestea până la momentul înștiințării de rezoluțiune din luna ianuarie 2011 intimata nu a executat nici măcar parțial obligațiile, nefurnizând nici un fel de dovadă în acest sens.
Arată în continuare recurenta-reclamantă că solicitarea sa de reziliere a intervenit în luna ianuarie 2011, întrucât de la data semnării contractului și până atunci raporturile contractuale și corespondența purtată între părți i-a format convingerea că a intervenit prelungirea tacită a duratei de execuție a contractului, natura acestuia nefiind specifică unui contract cu durată determinată, având în vedere că liniile de finanțare au data de deschidere aleatorie, astfel încât era practic imposibilă aducerea la îndeplinire a contractului în doar trei luni.
Concluzionează recurenta-reclamantă că raportat la obiectul contractului, conform art. 2.1 și art. 2.2., consultantul nu ar fi putut acorda asistență în etapa evaluării proiectului de către Autoritatea de Management în termenul scurt de trei luni, întrucât proiectele presupun durate mari (spre exemplu între 1 an și 5 ani), și apreciază că în mod greșit instanța a constatat faptul că nu se mai poate cere rezoluțiunea motivat de faptul că se află în situația unui contract cu durata expirată, deși în cuprinsul hotărârii analizează mai departe îndeplinirea obligațiilor de către părți.
Legal citată, pârâta intimată nu a formulat întâmpinare însă a depus, prin intermediul avocatului ales, note scrise prin care s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat
Examinând hotărârea recurată atât pe baza motivelor invocate de către recurentă, cât și din oficiu, instanța constată că recursul este neîntemeiat.
Astfel, așa cum în mod corect a reținut prima instanță, rezoluțiunea unui contract nu poate fi constatată după momentul în care acel contract a încetat să producă efecte, în speța dedusă judecății durata contractului fiind expres stipulată între părți, în sensul că serviciile urmau a fi prestate de către consultant de la data semnării contractului, adică 10.03.2010 până la 30.05.2010. În aceste condiții, nu pot fi reținute susținerile reclamantei-recurentă în sensul că a considerat că a continuat executarea contractului și după expirarea duratei inițiale, corespondența purtată între cele două părți neputând avea această semnificație
Mai mult decât atât, din înscrisurile administrate în cursul primei instanțe rezultă că pârâta si-a îndeplinit obligațiile contractuale, motiv pentru care recurenta-reclamantă i-a și achitat o parte din contravaloarea acestor servicii, nefinalizarea proiectului în vederea căruia a fost încheiat contractul de consultanță nefiind imputabilă pârâtei, ci fiind determinată de neînțelegerile dintre reclamantă și o altă societate comercială, situație în care societatea pârâtă nu poate fi sancționată, rezoluțiunea contractului apărând ca o sancțiune civilă.
Având în vedere aceste considerente, instanța urmează să respingă recursul, ca nefondat și să mențină sentința civilă nr. 3911/28.12.2012 a Judecătoriei Tulcea, ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul civil formulat de recurenta-reclamantă ASOCIAȚIA C. DE RESURSE SOCIO-UMANE SI EDUCAȚIE EUROPEANĂ (CRSUEE) cu sediul în București, ..1, ., ., sector 4, împotriva sentinței civile nr.3911/28.12.2012 pronunțată de Judecătoria Tulcea, în contradictoriu cu intimații pârâți S.C. N. S. DESIGN S.R.L. cu sediul în Tulcea, ., .. A, ., jud. Tulcea și M. D., cu domiciliul în Tulcea, ., .. A, ., județul Tulcea, având ca obiect rezoluțiune contract, ca nefondat.
Menține sentința civilă nr. 3911/28.12.2012 a Judecătoriei Tulcea, ca legală și temeinică.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 03.04.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. B. E. B. V. A.
GREFIER,
L. R.
Jud. fond S.A.
Redactat jud. C.B./29.05.2013
Tehnoredactat gref. G.R./03.06.2013/2 ex.
| ← Constatare nulitate act. Sentința nr. 1836/2013. Tribunalul... | Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 882/2013.... → |
|---|
