Pretenţii. Decizia nr. 78/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 78/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 19-06-2013 în dosarul nr. 4761/327/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 78
Ședința publică de la 19 iunie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE L. D. P.
Judecător V. M.
Grefier D. B.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelanta pârâtă S.C. C. S.A., cu sediul în mun. București, Șoseaua P., nr.42, .-16, sector 2, împotriva sentinței civile nr. 843 din 06 martie 2013 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, având ca obiect „pretenții”, în contradictoriu cu intimata-reclamantă .., cu sediul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură la S.C.A. C., P. & O., cu sediul în mun. București, ., nr.2, ..
Dezbaterile asupra apelului civil au avut loc în ședința publică din data de 12 iunie 2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL,
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Tulcea sub nr._ reclamanta S.C. „C.” S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta S.C. ”C.”S.A. solicitând a se dispune obligarea acesteia la plata următoarelor sume:
-7.528 euro, compusă din suma de 3250 euro reprezentând penalități
pentru neîndeplinirea obligației pârâtei de a menține spațiul comercial închiriat, în suprafață netă de 138 m2, situat în central comercial „C. Plaza Mall" din Tulcea, ., judetul Tulcea, deschis fără întrerupere, în timpul orarului de funcționare, conform art.16.2 lit.(i) din Contractul de închiriere nr.2846/15.09.2008, astfel cum acesta a fost modificat prin Actul adițional nr.1 din data de 23.02.2009, Actul aditional nr.2 din data de 07.12.2009, Actul aditional nr.3 din data de 04.01.2010, Actul aditional nr.4 din data de 08.11.2010 și Actul aditional nr.5 din data de 31.03.2011, la care se adaugă suma de 4.278 euro reprezentând chirie, cheltuieli cu serviciile și de promovare datorate pentru perioada 31.05._12, conform art. 15.9 din contractul de închiriere;
-51.032,69 lei, compusă din suma de 46.875,77 lei, reprezentând
contravaloare chirie și servicii pentru lunile aprilie 2012 și mai 2012, conform facturilor emise de reclamantă și recepționate de către pârâtă, scadente la data prezentei acțiuni, la care se adaugă penalitățile de întârziere în sumă de 4.156,92 lei calculate conform art.16.1 din contractul de închiriere.
La primul termen de judecată, reclamanta a formulat cerere completatoare solicitând:
-4.534 euro, compusă din 3657 euro reprezentând chirie (25 euro/mp/lună,
conform art.4 din contract) și 877,68 euro reprezentând celelalte costuri, datorate conform art.4.6 și 4.9 din contract, datorate de pârâtă pentru perioada 01.07._12, conform art.15.9 din contract
-_,20 euro reprezentând diferență pozitivă dintre chiria datorată de
pârâtă în temeiul contractului de închiriere nr.2846/15.09.2008, astfel cum acesta a fost modificat prin Actul adițional nr.1 din data de 23.02.2009, Actul adițional nr.2 din data de 07.12.2009, Actul adițional nr.3 din data de 04.01.2010, Actul adițional nr.4 din data de 08.11.2010 și Actul adițional nr.5 din data de 31.03.2011, și chiria cu care reclamanta a reînchiriat spațiul comercial în suprafață netă de 146,28 m2 situat în centrul comercial „C. Plaza Mall” din Tulcea, ., județul Tulcea, potrivit noului contract de închiriere nr.3015/31.07.2012 încheiat cu ., diferență calculată pentru perioada 01.08._13, conform art. 15.8 alin. 2 din contractul de închiriere.
Prin sentința civilă nr. 843/6.03.2013 Judecătoria Tulcea a admis excepția lipsei de interes referitor la capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 51.032,69 lei, compusă din suma de 46.875,77 lei, reprezentând contravaloare chirie și servicii pentru lunile aprilie 2012 și mai 2012, la care se adaugă penalitățile de întârziere în sumă de 4.156,92 lei calculate conform art.16.1 din contractul de închiriere.
Totodată, s-a respins cererea privind obligarea pârâtei la plata sumei de 51.032,69 lei ca fiind lipsită de interes. Instanța a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta la plata sumei de 47. 169,88 euro, din care:
- 4278 euro, ce se compune din: 3450 euro cu titlu de contravaloare chirie aferentă lunii iunie 2012 și 828 euro reprezentând costuri, conform prevederilor art.4.6 și art.4.9 din contract, datorate pentru perioada 31.05._12;
- 3250 euro, cu titlu de penalități datorate pentru perioada 18.05._12, conform art.16.2 lit.i din contract;
- 4534,68 euro, ce se compune din: 3657 euro cu titlu de contravaloare chirie aferentă lunii iulie 2012 și 877,68 euro reprezentând celelalte costuri, conform prevederilor art.4.6 și art.4.9 din contract, datorate pentru perioada 01.07._12;
-_,20 euro cu titlu de diferență pozitivă datorată pentru perioada 01.08._13, conform art.15.8 din contract.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut prin considerente referitor la suma de 51.032,69 lei următoarele:
Reclamanta a emis facturile fiscale nr.6743/24.04.2012 și nr.6746/27.04.2012 și respectiv nr._/25.05.2012 și nr._/25.05.2012, privind chiria pentru lunile aprilie și mai 2012 precum și utilitățile aferente acestei perioade.
Prin Sentința civilă nr.3065/25.10.2012 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dos. nr._ s-a admis cererea formulată de creditoarea . în contradictoriu cu debitoarea . a fost obligată să achite creditoarei, suma de 51.032,69 lei, din care suma de 46.875,77 lei reprezintă contravaloare chirie și servicii pentru lunile aprilie și mai 2012 iar suma de 4.56,92 lei reprezintă penalități de întârziere.
Prin Sentința civilă nr.348/04.02.2013 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosar nr._ s-a respins cererea în anulare formulată de reclamanta-debitoare . contradictoriu cu pârâta-creditoare ..
Potrivit art.14 din OUG 119/2007 ordonanța de plată devenită irevocabilă ca urmare a respingerii cererii în anulare, constituie titlu executoriu.
Prin urmare, instanța de fond a apreciat că în privința sumei de 51.032,69 lei, reclamanta nu mai prezintă nici un interes legitim, întrucât deține deja un titlu executoriu (Sentința civilă nr.3065/25.10.2012).
Referitor la suma de 7.528 euro instanța de fond a mai reținut că potrivit art.15.9 din contract – în cazul în care spațiul nu poate fi reînchiriat de către proprietar, după rezilierea contractului și până la data expirării duratei închirierii, chiriașul va plăti toate sumele pe care le datora, potrivit contractului de închiriere.
Reclamanta a pretins suma de 4278 euro, din care: 3450 euro cu titlu de chirie (25 euro/mp/luna iunie) și 828 euro reprezentând celelalte costuri, conform prevederilor art.4.6 și art.4.9 din contract, datorate de către pârâtă pentru perioada 31.05._12.
Potrivit art.16.2 lit.i din contract – reclamantul are dreptul de a pretinde cu titlu de penalitate contractuală: 250 euro/zi, pentru nerespectarea obligației de a menține deschis spațiul comercial, fără întrerupere, în timpul orarului de funcționare precum și 250 euro/zi, pentru nerespectarea specificațiilor de semnalizare.
Reclamanta a pretins suma de 3250 euro, pentru perioada 18.05._12 (250 euro x 13 zile).
În ceea ce privește suma de 4534,68 euro – instanța de fond a constatat că aceasta se compune din suma de 3657 euro reprezentând contravaloare chirie (25 euro/mp/luna iulie) și 877,68 euro reprezentând celelalte costuri, conform prevederilor art.4.6 și art.4.9 din contract, datorate de către pârâtă pentru perioada 01.07._12, conform prevederilor art.15.9 din contract.
De asemenea, referitor la suma de_,20 euro s-a arătat că potrivit art.15.8 din contract – în cazul în care proprietarul reînchiriază spațiul comercial către o altă persoană, după reziliere, chiriașul va plăti sumele datorate în baza contractului plus toate cheltuielile proprietarului pentru perioada dintre data de încetare și până la prima plată a chiriei, în baza unui nou contract de închiriere, dar nu mai mult de durata închirierii precum și diferența pozitivă dintre suma chiriei plătibilă în baza contractului și chiria plătibilă în baza noului contract de închiriere, până la expirarea duratei închirierii.
Prin contractul nr.3015/31.07.2012, . a închiriat către ., spațiul comercial din Centrul comercial C. Plaza Mall (anterior închiriat de către pârâtă), pentru o durată de 12 luni, începând cu data de 01.08.2012 și până la data de 31.07.2013.
Perioada de referință este: 01.08._13, chiria calculată pentru această perioadă, conform clauzelor contractului nr.2846/15.09.2008, este de 43.884 euro iar potrivit contractului nr.3015/31.07.2012, este de 8776,80 euro, diferența dintre chiria datorată de către pârâtă și chiria datorată de către noul chiriaș, este de_,20 euro.
Potrivit art.969 cod civil – convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.
Părțile au stipulat prin contractul de închiriere nr.2846/15.09.2008, obligațiile de plată ce incumbă chiriașului, după rezilierea contractului. În aceste condiții, instanța de fond a dat eficiență clauzelor contractuale în detrimentul prevederilor art.1453 Cod civ.
Respectarea contractului constituie un deziderat ce se impune pentru menținerea climatului de securitate juridică; de aceea, principiul pacta sunt servanda se înscrie în rândul cerințelor unei societăți fundamentate pe ordinea de drept.
Referitor la cauza contractului nr.2846/15.09.2008 instanța de fond a apreciat că se impune a se preciza că aceasta este prezumată, până la dovada contrarie (art.967 Cod civ.).
Cauza este nelicită când este prohibită de lege, când este contrară bunelor moravuri și ordinii publice (art.968 Cod proc.civ.), în consecință, cum pârâta nu a făcut dovada cauzei nelicite, instanța de fond a apreciat criticile acesteia privitoare la acest aspect ca neîntemeiate.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta S.C. „ C.” S.A. București, criticând-o ca netemeinică și nelegală motivat în primul rând de încălcarea prevederilor art.5 alin. 3 din Normele Metodologic de aplicare a Legii nr. 146/1997 raportat la art. 114 alin. 4 Cod proc. civ.
S-a reținut în acest sens că, deși prin întâmpinare s-a invocat nerespectarea de către reclamantă a obligației de a-și preciza în lei valoarea pretențiilor, această cerere a fost ignorată deși trebuiau aplicate prevederile art.114 al.4 Cod proc.civ.
O altă critică invocată de pârâtă împotriva hotărârii instanței de fond, a constat în nepronunțarea instanței asupra probelor solicitate.
În acest sens s-a arătat că, deși prin întâmpinare s-a solicitat administrarea probei cu expertiză pentru dovedirea rezultatelor economice dezastruoase și pentru deficiența reclamantei în administrarea și promovarea Centrului Comercial, instanța nu s-a pronunțat asupra acestei cereri.
S-a subliniat astfel că motivul (cauza) principal pentru care a acceptat plata chiriei și a costurilor de promovare și publicitate a Centrului Comercial, a fost obligația reclamantei de a asigura în mod corespunzător această promovare prin asigurarea unei emulații de clientelă și a unui grad ridicat de ocupare a spațiilor comerciale.
S-a mai susținut că în cauză s-a invocat lipsa cauzei, ca element al obligației sale de a plăti chiria în condițiile în care reclamanta nu și-a îndeplinit obligația de a asigura o promovare corespunzătoare a Centrului Comercial.
Pe fondul cauzei apelanta pârâtă a susținut că datorită traficului mic de clienți și a gradului scăzut de ocupare a spațiilor comerciale din întreg centrul comercial C. a reziliat la data de 18 iunie 2012 contractul de închiriere.
A mai susținut apelanta-pârâtă că potrivit art. 4.6 și 4.7 din Contract locatorul s-a obligat să asigure activitatea de promovare a centrului comercial, fapt pentru care locatarul plătea lunar o sumă de bani obligație pe care însă nu și-a îndeplinit-o contrar chiar și uzanțelor în materia închirierii de spații în centre comerciale de tip mall.
În subsidiar, apelanta a arătat că în ceea ce privește pretențiile în valoare de 35.107,2 euro reprezentând diferența pozitivă dintre chiria datorată de ea conform contractului de închiriere și chiria datorată de S.C. „Performance” S.R.L. (noul chiriaș) acestea sunt neîntemeiate întrucât prevederile art.15.8 alin. 2 din contract li se opun prevederile art. 1453 Cod civil conform cărora „chiriașul este dator de a achita chirie pe tot timpul necesar pentru o nouă închiriere”.
S-a arătat astfel că societatea poate fi obligată cel mult la plata chiriei calculată până la data intrării în vigoare a noului contract de închiriere și nu pe o perioadă de 1 an așa cum a solicitat reclamanta.
A mai precizat pârâta că suma de 5 euro/mp stabilită cu titlu de chirie prin noul contract de închiriere este expresia unui abuz de drept în sensul că în mod voit reclamanta a acceptat o chirie semnificativ mai mică, în scopul de a se putea ulterior prevala de prevederile art. 15.8 din contract împotriva sa, pentru o diferență cât mai mare de chirie.
În final, s-a solicitat admiterea apelului desființarea hotărârii apelate și respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
În apărare, intimata S.C. „C.” S.R.L. a formulat întâmpinare arătând că la termenul de judecată din 27.02.2013, după depunerea cererii de completare a obiectului cererii de chemare în judecată instanța i-a pus în vedere să-și precizeze cuantumul sumelor solicitate în lei pentru calculul taxelor de timbru, conform prevederilor Legii nr. 146/1997.
Referitor la probatorii, intimata a învederat că pârâta a lipsit la termenul de propunere a probatoriilor și nu a depus niciun document la dosar în susținerea celor prezentate în întâmpinare.
De asemenea, instanța de fond a respins proba cu interogatoriu și cu expertiza, neomițând să se pronunțe asupra probelor.
În ceea ce privește fondul cauzei intimata a arătat că apelanta nu are temei contractual pentru a obține rezilierea contractului în baza unei simple adrese transmise intimatei, singura posibilitate de reziliere fiind prevederile art.18. 3 din Contractul de închiriere care presupunea întrunirea tuturor condițiilor cerute pentru un pact comisoriu de grad. I.
A mai învederat intimata că a fost constrânsă să închirieze spațiul comercial rămas neînchiriat după părăsirea acestuia de către apelantă întrucât neocuparea spațiului gol într-un termen relativ scurt ar fi afectat gradul de ocupare al spațiilor din centrul comercial, fapt de natură să atragă consecințe negative asupra obligațiilor asumate față de chiriașii tip „ancoră”, sub sancțiunea rezilierii respectivelor contracte. Chiria este rezultatul unei negocieri iar în cazul chiriașului S.C. „Performance” S.R.L. spațiul a fost închiriat în regim de urgență în funcție de condițiile economice și circumstanțele existente la momentul încheierii contractului.
Analizând cauza, probatoriile administrate, sentința civilă apelată în limitele impuse de criticile invocate, tribunalul constată că apelul este neîntemeiat potrivit celor ce succed.
Prin contractul de închiriere nr. 2846/15.09.2008 reclamanta .. Tulcea a încredințat spre folosință cu titlu de închiriere către pârâta S.C. „C.” S.A. București un spațiu comercial în Centrul Comercial C. Plaza Mall în suprafață de aproximativ 138 mp în schimbul plății unei chirii de 25 euro/mp/lună indexabilă anual, a cheltuielilor de asigurare, a costurilor serviciilor, a costurilor utilităților, a costurilor de promovare, a cheltuielilor proprietarului și a tuturor celorlalte sume plătibile la cerere, în conformitate cu prevederile contractului.
Totodată, chiriașul s-a obligat a plăti la termen toate taxele legate de afacere sau orice alte taxe stabilite sau impuse chiriașului de către autoritățile publice competente rezultând din sau în legătură cu ocuparea și folosirea spațiului, precum și impozitul pe proprietate, proporțional cu spațiul închiriat de chiriaș.
Convenția s-a încheiat pe o perioadă de 10 ani cu posibilitatea reînoirii acesteia, posibilitățile de încetare și reziliere a contractului fiind stipulate la pct.18 din cuprinsul acestuia.
Ca urmare a neplății chiriei și a celorlalte cheltuieli către reclamantă din luna februarie 2012 și ca urmare a încetării activității pârâtei în spațiul închiriat (la data de 18.05.2012), deși avea obligația să-și desfășoare obiectul de activitate în spațiu, în mod continuu și neîntrerupt în timpul orarului de funcționare, la data de 28.06.2012 reclamanta a notificat pârâtei rezilierea contractului deplin drept, fără punere în întârziere, fără intervenția instanțelor judecătorești și fără nicio formalitate prealabilă începând cu data de 31.05.2012.
La aceeași dată, în baza unui proces-verbal s-a realizat și predarea-primirea spațiului comercial care a fost reînchiriat abia începând cu data de 1.08.2012 către S.C. „Performance” S.R.L. Tulcea în baza contractului de închiriere nr. 3015/31.07.2012.
Conform dispozițiilor pct.15.9 din convenția părților în cazul în care spațiul nu poate fi reînchiriat de către proprietar, după rezilierea contractului și până la expirarea duratei închirierii, chiriașul va plăti toate sumele pe care le datorează potrivit contractului de închiriere.
Pornind de la aceste dispoziții contractuale și având în vedere și prevederile art. 4.6. și 4.9 din acesta în mod corect a procedat prima instanță la acordarea sumelor solicitate de reclamantă cu titlu de chirie și alte costuri pentru lunile iunie și iulie 2012, respectiv a sumelor de 3450 euro (chirie luna iunie 2012), 828 euro (alte costuri luna iunie 2012), 3657 euro (chirie luna iulie 2012) și 877, 68 euro (alte costuri luna iulie 2012).
Totodată, instanța de fond a făcut și o corectă aplicare a prevederilor pct.16.2 lit. i din Contract potrivit cărora proprietarul are dreptul de a reține o sumă cu titlu de penalitate contractuală în cuantum de 250 euro/zi pentru nerespectarea obligației contractuale de a menține deschis spațiul, fără întrerupere, în timpul orarului de funcționare, precum și o sumă de 250 euro/zi pentru nerespectarea specificațiilor de semnalizare.
În baza acestei prevederi, s-a acordat în mod corect reclamantei suma de 3250 euro pretinsă cu titlu de penalități pentru perioada 18.05-31.05.2012.
În ceea ce privește prima critică din apel referitoare la nerespectarea prevederilor art.5 alin.3 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997, trebuie precizat faptul că rațiunea reglementării acestei dispoziții rezidă în posibilitatea calculării corecte a taxei de timbru.
Aceste prevederi nu pot fi însă raportate la dispozițiile art.114 alin.4 Cod proc. civ. întrucât sancțiunea suspendării judecății are în vedere neîndeplinirea obligațiilor de completare sau modificare a cererii de chemare în judecată atunci când aceasta nu corespunde dispozițiilor art. 112 Cod proc. civ. în urma verificărilor efectuate în temeiul art. 114 alin.1 Cod proc. civ. și în termenul prevăzut la alin. 2 al aceluiași articol.
Prin urmare, pentru a conduce la suspendarea judecății cauzei neîndeplinirea obligațiilor impuse de art. 5 alin. 3 din Normele menționate trebuia să fie sancționată ca atare de același act normativ, suspendarea judecății fiind o excepție care trebuie să fie strict reglementată și interpretată.
În același sens, la termenul de judecată din 16 ianuarie 2013 instanța a pus în discuția părților timbrajul acțiunii, precizarea valorii acesteia având în vedere și cererea de completare a obiectului inițial al acțiunii introductive, astfel că cerința textului invocat de apelantă a fost pe deplin satisfăcută.
În ceea ce privește probatoriile, acestea au fost discutate de părți la același termen de judecată când instanța de fond a acordat cuvântul pe probe, fără însă să se discute necesitatea administrării probei cu expertiză, așa cum a susținut apelanta.
Această expertiză de specialitate, a fost solicitată ca probă în apel, ea având ca obiective: calcularea traficului de clienți în centrul comercial în perioada cuprinsă între data încheierii contractului de locațiune și data rezilierii acestuia; calcularea gradului de ocupare a centrului comercial pe aceeași perioadă și stabilirea nivelului chiriei de piață pentru spații comerciale situate în centre comerciale la data de 31.07.2012 (data încheierii contractului de închiriere nr. 3015 între S.C. „C.” S.R.L. și S.C. „Performance” S.R.L.).
Administrarea acestei probe a fost respinsă ca nefiind utilă în apel dat fiind faptul că nu s-a identificat în cauză ca principală obligație asumată de reclamantă asigurarea unui anumit grad de ocupare a centrului comercial.
În baza convenției de închiriere încheiate între părți s-au stabilit două obligații principale în sarcina acestora: procurarea folosinței unui spațiu comercial în sarcina reclamantei și plata chiriei în sarcina pârâtei.
Neexecutarea obligației de către pârâtă a lipsit de cauză, de fundament, executarea propriilor obligații ale reclamantei, ajungându-se astfel la rezilierea convenției de către aceasta.
Potrivit pct. 4.6 din convenția părților administratorul Centrului Comercial va administra activitatea de promovare comercială a Centrului Comercial, prin dezvoltarea unei politici de promovare a comercializării din Centrul Comercial. Chiriașul înțelege că activitatea de promovare comercială realizată de administratorul Centrului Comercial se face în beneficiul tuturor locatarilor Centrului Comercial, inclusiv a chiriașului. Administratorul Centrului Comercial este autorizat să organizeze evenimente sociale, culturale și de promovare care să determine o publicitate favorabilă Centrului Comercial și să semneze orice contracte în scopul promovării Centrului Comercial chiriașul suportând costurile de promovare previzionate.
Prin urmare, reclamanta administra activitatea de promovare comercială a Centrului Comercial, organiza evenimente de promovare și semna contracte în scopul promovării centrului comercial, însă cu toate acestea o atare obligație nefiind de esența contractului, nerespectarea sa nu a fost prevăzută sub sancțiunea rezilierii și nici nu îl îndreptățește pe chiriaș la neexecutarea propriilor obligații, ci eventual la solicitarea unor daune-interese pentru sumele plătite necuvenit cu titlu de cheltuieli de promovare (având în vedere că acestea au fost stipulate prin același art. 4.6. din contract).
În alte cuvinte, nerespectarea de către reclamantă a obligației de promovare a centrului comercial nu determină o lipsă a cauzei în ceea ce privește obligația pârâtei de a plăti chiria, așa cum s-a susținut în apel, aceasta fiind una dintre obligațiile neesențiale asumate de reclamantă în cadrul convenției de închiriere.
Posibilitatea chiriașului de a rezilia contractul a fost stipulată însă prin prevederile pct. 18.3 din contract potrivit cărora chiriașul poate rezilia contractul dacă proprietarul își încalcă în mod substanțial și continuu obligațiile prevăzute în contract și nu remediază respectiva încălcare într-un termen de 30 zile calendaristice de la data primirii notificării scrise a chiriașului în acest sens. În această situație proprietarul va acoperi prejudiciile directe cauzate prin încălcarea obligațiilor sale.
Cât privește adresa de reziliere nr. 88/18.06.2012 expediată reclamantei, este de remarcat că aceasta nu a fost prezentată instanței, iar aspectele semnalate nu au fost probate prin niciun mijloc de probă.
Mai mult, pârâta nu a respectat nici condiția impusă de pct. 18.3 din Contract în sensul de a acorda reclamantei un termen de 30 de zile de la primirea notificării pentru remedierea pretinselor încălcări, astfel că nici acest text contractual nu își găsește aplicarea în cauză.
Relativ la motivul subsidiar de apel invocat, este de observat faptul că dispozițiile art. 1453 Cod civil anterior, în vigoare (și deci aplicabil) la data încheierii convenției trebuie coroborate cu cele ale art. 969 și 970 din același act normativ, astfel că prevederile pct. 15.8 din contract trebuie respectate.
Nici ultima critică nu va fi reținută de instanță în condițiile în care între data stabilirii chiriei de 25 euro/mp/lună în sarcina pârâtei și data noului contract de închiriere au trecut aproximativ 4 ani, chiria este negociabilă, iar criza economică a trecut prim mai multe etape afectând serios sectorul privat comercial.
De remarcat este și faptul că prețul chiriei de 5 euro/mp/lună este foarte apropiat de media chiriilor negociate cu ceilalți chiriași din același centru comercial (fila 37 din apel).
Față de toate aceste considerente, în temeiul art. 296 Cod proc. civ., apelul este privit ca nefondat și va fi respins în acest mod.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul civil formulat de apelanta pârâtă S.C. C. S.A., cu sediul în mun. București, Șoseaua P., nr.42, .-16, sector 2, împotriva sentinței civile nr. 843 din 06 martie 2013 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă .., cu sediul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură la S.C.A. C., P. & O., cu sediul în mun. București, ., nr.2, ., sector 1, ca nefondat.
Păstrează sentința atacată ca legală și temeinică.
Obligă apelanta să plătească în favoarea intimatei suma de 5925,73 lei cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă. Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 19 iunie 2013.
Președinte, L. D. P. | Judecător, V. M. | Grefier, D. B. |
Red. jud. V.I
Red. dec. civ. jud. P.L.D./28.06.2013
Tehnored. gref. D.B./28.06.2013/4 ex.
| ← Dizolvare societate. registrul comerţului. Sentința nr.... | Dizolvare societate. registrul comerţului. Sentința nr.... → |
|---|
