Antrenarea răspunderii fostului administrator in baza art. 138 alin l lit. d din Legea nr. 85/2006
| Comentarii |
|
Tribunalul OLT Sentinţă civilă nr. 3 din data de 14.01.2013
Antrenarea răspunderii fostului administrator in baza art. 138 alin l lit. d din Legea nr. 85/2006
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Olt sub nr. 3176/104/2012 - Anexa 1, lichidatorul judiciar MNG Insolvență IPURL a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună antrenarea răspunderii fostului administrator Voiculescu Maria in baza art. 138 alin l lit. d din Legea nr. 85/2006 modificată, până la acoperirea integrală a pasivului debitoarei falite.
În motivarea cererii s-a arătat că deși lichidatorul judiciar a procedat la notificarea fostului administrator statutar al debitoarei, pentru a depune toate actele falitei pentru perioada de până la cesionarea acțiunilor, acesta nu a prezentat aceste documente, situație care face imposibilă verificarea îndeplinirii condițiilor cerute de art. 138 lit. a - g. Apreciază că în cauză sunt îndeplinite cerintele prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. d din legea nr. 85/2006, întrucât prin neținerea contabilității s-a creat un prejudiciu debitoarei reprezentat de pasivul din tabelul definitiv al creanțelor în valoarea de 150358,34 lei.
Examinând actele și lucrările dosarului, tribunalul a constatat că acțiunea formulată de lichidatorul judiciar este întemeiată.
Potrivit dispozițiilor art. 138 al.1 din Legea 85/2006 privind procedura insolvenței, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de conducere -în speță de către fostul administrator - dacă se constată că aceștia au contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență.
Condiția antrenării răspunderii acestor persoane o constituie culpa pentru ajungerea societății în stare de insolvență prin una din faptele enumerate de art. 138 din Legea 85/2006 printre care și ținerea unei contabilități fictive sau neținerea contabilității în conformitate cu legea ori prilejuirea dispariției unor documente contabile, prevăzute la art. 138 al.1 lit. d din lege.
În cauza de față, lichidatorul judiciar a notificat-o pe pârâtă pentru a-i pune la dispoziție documentele financiar contabile ale societății debitoare pentru perioada anterioară cesionării de către aceasta a acțiunilor societății, dar administratorul social al debitoarei nu a dat curs notificării.
Fapta de neținere a contabilității în conformitate cu legea, se apreciază în funcție de prevederile Legii 82/1991 și are în vedere în special nerespectarea prevederilor legale privind întocmirea balanțelor de verificare lunare, a registrului jurnal, registrul inventar precum și respectarea obligațiilor de întocmire și depunere a situațiilor financiare anuale. Această împrejurare, coroborată cu lipsa nejustificată de predare a documentelor contabile, dovedesc faptul că în cazul debitoarei falite contabilitatea nu a fost ținută în conformitate cu legea.
Conform art. 5 din Legea 82/1991, persoanele … au obligația să conducă contabilitatea în partidă dublă și să întocmească situațiile financiare anuale iar, conform art. 10 din aceeași lege, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligația gestionării unității respective.
În conformitate cu art. 73( e) din Legea 31/1990 privind societățile comerciale, administratorii sunt solidar răspunzători față de societate pentru stricta îndeplinire a îndatoririlor pe care legea, actul constitutiv le impun, dispoziție legală ce trebuie interpretată prin raportare la art. 201(1) din Legea 31/1990 și la art. 10 din Legea contabilității nr.82/1991.
În ceea ce privește raportul de cauzalitate dintre faptele expres prevăzute de art. 138 din Legea 85/2006 și ajungerea debitorului în stare de insolvență, este mai mult decât evident că ,,neținerea contabilității în conformitate cu legea’’, așa cum este descrisă de art. 138 (d) din Legea 85/2006, a cauzat insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile, faptă ce a generat apariția stării de insolvență a debitoarei.
Raportat la dispozițiile art. 10 din Legea contabilității nr.82/1991 coroborate cu prevederile art. 73 (e) din Legea 31/1990 privind societățile comerciale, vinovăția pârâtei a fost dovedită, aceasta fiind direct răspunzătoare de intervenția stării de faliment, ca o consecință a nerespectării obligațiilor legale privind ținerea contabilității, fiind astfel îndeplinite condițiile prev. de art. 138 al.1 lit.d. din Legea 85/2006, considerent pentru care instanța urmează să admită cererea.
Data publicarii pe portal: 16.05.2013
| ← Contestaţia împotriva raportului de activitate întocmit de... | Deschidere procedura insolvenţă. Necesitatea existenţei unui... → |
|---|
