Contestaţia împotriva hotărârii adunării creditorilor
| Comentarii |
|
Tribunalul BUCUREŞTI Sentinţă civilă nr. 10054 din data de 26.11.2013
Dosar nr. 30122/3/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREȘTI - SECȚIA A VII-A CIVILA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 10054
ȘEDINȚA CAMEREI DE CONSILIU DE LA 26.11.2013
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE - JUDECATOR SINDIC - VSC
GREFIER - CN
Pe rol soluționarea cauzei civile de față întemeiată pe dispozițiile Legii 85/2006 privind pe debitoarea MH - contestație împotriva hotărârii Adunării creditorilor din data de 04.09.2013 formulată de contestatorul ML, cu domiciliul procesual ales în, București.
Dezbaterile au avut loc în ședința camerei de consiliu din data de 19.11.2013, când instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 26.11.2013, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
Asupra contestației:
1. Prin încheierea de cameră de consiliu, pronunțată la data de 26.06.2012 în dosarul civil nr. 23405/3/2012 al Tribunalului București - Secția a VII-a civilă, s-a admis cererea formulată de debitoarea MH, s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței în forma generală, s-a desemnat practicianul în insolvență GGE în calitatea de administrator judiciar și s-au luat măsurile subsecvente deschiderii procedurii, conform legii insolvenței.
La data de 09.09.2013 (data poștei), prin Serviciul registratură al secției, creditorul ML a depus o contestație privind hotărârea Adunării creditorilor din data de 04.09.2013, contestație ce a fost înregistrată ca dosar distinct sub nr. 30122/3/2013, asociat dosarului de insolvență.
Contestația are ca obiect principal desființarea hotărârii Adunării creditorilor din data de 04.09.2013, prin care creditori au respins contestația formulată de creditorul ML la hotărârea comitetului creditorilor din 30.07.2013, au constatat ca legal adoptată această hotărâre și au constatat valabila încheiere, în baza hotărârii comitetului, a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1777/31.07.2013 de BNP MP și având ca obiect imobilele debitoarei. Contestația are și un al doilea capăt de cerere, constând în obligarea administratorului special al debitoarei să procedeze la convocarea adunării creditorilor pentru discutarea contestației formulate de același creditor la decizia comitetului creditorilor din data de 30.07.2013.
În motivarea contestației, se arată că în mod nelegal comitetul creditorilor din 30.07.2013 a hotărât să se vândă terenul debitoarei la un preț de 1 360 650 euro plus TVA către cumpărătorul LR, deși la 03.07.2013 membrii aceluiași comitet hotărâseră vânzarea aceluiași bun la prețul de 1 500 000 euro plus TVA către ofertantul NSI. Contestatorul susține că, prin adoptarea hotărârii adunării creditorilor, s-au încălcat dispozițiile imperative ale art.93¹ din legea insolvenței, nefiind îndeplinite niciuna din condițiile prescrise de aceste dispoziții, și nu se explică de ce a fost refuzată oferta de cumpărare a activului care propunea un preț mai mare cu 10% decât cel oferit de LR.
Mai arată că decizia comitetului este nelegală și pentru că s-a adoptat cu încălcarea dispozițiilor art.17 alin.5 din lege de către creditoarea BR, care este în evident conflict de interese cu acei creditori care au rămas practic neîndestulați prin faptul că prețul mai mic de vânzare nu acoperă și creanțele acestor creditori după ce creanța prioritară a băncii creditoare și comisionul exorbitant al administratorului judiciar vor fi plătite integral din prețul vânzării.
Creditorul susține că, după anularea hotărârii, se impune convocarea unei noi adunări a creditorilor care să decidă asupra contestației pe care a formulat-o împotriva decizia Comitetului creditorilor din data de 30.07.2013 și asupra modului de vânzare a imobilului debitoarei și că administratorul judiciar, fiind direct implicat în vânzarea către LR prin faptul că urmărește încasarea comisionului, este incompatibil să mai procedeze la convocarea și prezidarea adunării creditorilor, astfel că este necesar ca judecătorul sindic să dispună în sarcina administratorului special al debitoarei obligația convocării și prezidării acestei adunări.
În drept, se invocă aplicarea dispozițiilor art.14 alin.2, 7-8, art.99 și art.101 ale Legii nr.85/2006.
În probațiune, s-au depus înscrisuri.
La termenul de judecată din 05.11.2013, intervenientul LR a depus o cerere de intervenție, calificată de instanța ca fiind accesorie, în interesul creditorilor care au votat pentru adoptarea hotărârii contestate, cerere ce a fost admisă în principiu la același termen.
Prin cererea de intervenție accesorie, s-au invocat excepția privind lipsa de interes procesual a contestației și excepția privind inadmisibilitatea cererii contestatorului de obligare a debitoarei, prin administrator special, să convoace adunarea creditorilor. Pe fond, intervenientul a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, deoarece în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art.93¹ din lege, ci cele prevăzute de art.49 alin.2 din lege, și că motivele invocate de contestator sunt doar motive de oportunitate economică care nu pot fi cenzurate de judecătorul sindic, iar hotărârea nu poate anulată doar pentru că adunarea creditorilor nu a dat prioritate unei oferte la un preț de vânzare superior ori pentru că prețul aprobat nu acoperă integral masa credală.
În probațiune, s-au depus înscrisuri.
Administratorul judiciar s-a prezentat în instanță, solicitând respingerea contestației ca neîntemeiată.
Creditorii și președintele comitetului creditorilor nu au formulat întâmpinare și nu s-au prezentat în fața instanței pentru a-și preciza poziția procesuală.
2. Analizând dispozițiile legale incidente în cauză, instanța are în vedere următoarele dispoziții din Legea nr.85/2006:
- art.14 alin.7: împotriva hotărârii adunării creditorilor se poate face contestație/cerere pentru motive de nelegalitate de către creditorii care au votat împotriva luării hotărârii respective și au făcut să se consemneze aceasta în procesul-verbal al adunării ori de creditorii îndreptățiți să participe la procedura insolvenței și care au lipsit motivat de la ședința creditorilor.
- art.14 alin.8: cererea va fi depusă la dosarul cauzei în termen de 5 zile de la data adunării creditorilor și se soluționează în camera de consiliu (…).
- art.17 alin.5: Dacă un membru al comitetului creditorilor se află, datorită interesului propriu, în conflict de interese cu interesul concursual al creditorilor participanți la procedura, acesta se va abține de la vot.
- art.49 alin.2: Actele, operațiunile și plățile care depășesc condițiile menționate la art.49 alin.1, respectiv care nu constituie activități curente ale debitorului ori plăți către creditorii cunoscuți și care nu se încadrează în condițiile obișnuite de exercitare a activității curente, vor putea fi autorizate în exercitarea atribuțiilor de supraveghere de către administratorul judiciar; acesta va convoca o ședință a comitetului creditorilor în vederea supunerii spre aprobare a cererii administratorului special, în termen de maximum 5 zile de la data primirii acesteia.
3. Asupra excepțiilor procesuale invocate de intervenientul accesoriu LR
Sub aspectul excepției privind lipsa de interes procesual a contestației, instanța are în vedere că, în cazul promovării unei contestații la hotărârea adunării creditorilor prin care creditorii au soluționat o contestație formulată, conform art.17 alin.6 din Legea nr.85/2006, împotriva unei hotărâri a comitetului creditorilor, judecătorul sindic învestit cu soluționarea unei asemenea contestații va analiza atât legalitatea desfășurării și deliberării ședinței la care s-a adoptat hotărârea contestată, cât și legalitatea soluției adoptate prin această hotărâre, ceea ce implică și analiza legalității măsurilor luate prin hotărârea comitetului creditorilor ce a fost contestată la adunarea creditorilor. Situația este similară celei existente în cazul soluționării unei căi de atac declarate la instanța ierarhic superioară împotriva unei hotărâri judecătorești în primă instanță, întrucât adunarea creditorilor reprezintă un organ jurisdicțional, de control în raport cu deciziile și hotărârile comitetului, iar hotărârile luate de adunare în exercitarea acestui control sunt supuse controlului de legalitate exercitat de judecătorul sindic.
Prin urmare, în speță contestația prezintă interes procesual concret și actual pentru creditorul ML, deoarece, prin atacarea hotărârii adunării creditorilor din data de 04.09.2013, acesta are posibilitatea să supună analizei instanței și legalitatea hotărârii comitetului creditorilor din 30.07.2013 (și nu a hotărârii comitetului din 03.07.2013, așa cum greșit se susține de intervenient) și să obțină anularea ambelor hotărâri și desființarea deciziei creditorilor de a vinde activele debitoarei către intervenient.
În consecință, instanța va respinge excepție analizată ca neîntemeiată.
Sub aspectul excepției excepția privind inadmisibilitatea cererii creditorului de obligare a debitoarei, prin administrator special, să convoace adunarea creditorilor, instanța constată că motivul invocat de intervenient în susținerea excepției, legat de lipsa prevederii în legea insolvenței a atribuției administratorului special de convocarea și prezidare a adunării creditorilor, constituie o apărare de fond, ce va fi analizată odată cu fondul cauzei, și nu o excepție procesuală, deoarece măsura convocării adunării creditorilor este prevăzută de lege, iar o cerere adresată judecătorului sindic în sensul obligării unui participant la procedură să îndeplinească o astfel de măsură este admisibilă.
În consecință, instanța va respinge și această excepție ca neîntemeiată.
4. Analizând lucrările dosarului pe fondul cauzei, sub aspectul contestării legalității hotărârii adunării creditorilor din data de 04.09.2013, instanța constată că, prin contestație, s-au invoca două categorii de critici, una referitoare la hotărârea adunării creditorilor din 04.09.2013 și cealaltă categorie referitoare la hotărârea comitetului creditorilor din 30.07.2013. Prin ultima hotărâre menționată, creditorii membri ai comitetului (BR, D.G.F.P. și ML, prin lichidator) au aprobat cu majoritate de voturi încheierea în formă autentificată, între debitoare și cumpărătorul LR, a contractului de vânzare-cumpărare privind terenul de 2 895 mp și construcțiile edificate pe acesta, situate în București, sector 2, Șos Pantelimon nr.111A, la prețul de 1 360 000 euro plus TVA, prevăzut în antecontractul de vânzare-cumpărare nr.2592/23.09.2011 și acul adițional nr.2636/22.11.2012. Contractul respectiv a fost încheiat și autentificat de BNP MP sub nr.1777/31.07.2013, iar prin hotărârea adunării creditorilor din 04.09.2013, creditorii au respins contestația formulată de creditorul ML la hotărârea comitetului creditorilor din 30.07.2013, au constatat ca legal adoptată această hotărâre și au constatat valabila încheiere, în baza hotărârii comitetului, a contractului de vânzare-cumpărare autentificat arătat.
Mai prezintă relevanță faptul că la data de 02.08.2013 ML a contestat hotărârea comitetului menționată prin contestația înregistrată direct pe rolul Tribunalului București - Secția a VII-a civilă sub nr. 27129/3/2013 și respinsă ca inadmisibilă prin sentința civilă nr.7515/24.09.2013, iar adunarea creditorilor la care s-a adoptat hotărârea contestată în cauză a fost convocată la inițiativa administratorului judiciar, care a luat cunoștință de existența pe rolul tribunalului a contestației din dosarul nr. 27129/3/2013.
Cu privire la legalitatea hotărârii adunării creditorilor din 04.09.2013, instanța constată că hotărârea contestată respectă dispozițiile prevăzute de art.15 din Legea nr.85/2006 privind desfășurarea și deliberarea adunării creditorilor, fiind adoptată cu respectarea condițiilor de majoritate de cvorum și de vot prevăzute de art.15 alin.1 și art.15 alin.2 lit.a) din lege, deoarece au fost prezenți și și-au exprimat votul fie prin reprezentant prezent în ședință, fie prin corespondență creditorii titulari ai unor creanțe cu o pondere de 74,14 % din valoarea masei credale, iar hotărârea a fost adoptată cu votul favorabil a creditorilor titulari de creanțe cu o pondere de 70,53 % din masa credală.
De asemenea, soluția respingerii contestației la hotărârea comitetului creditorilor din 30.07.2013 a fost conformă dispozițiilor din legea insolvenței aplicabile în speță. Creditorul-contestator ML a invocat, cu privire la hotărârea adunării creditorilor, nerespectarea dispozițiilor art.93¹ din Legea nr.85/2006 privind executarea de debitorul aflat în procedură a obligațiile rezultate dintr-un antecontract de vânzare-cumpărare. Această critică este nefondată, deoarece, chiar dacă prețul vânzării către intervenientul LR fusese stabilit prin antecontractul de vânzare-cumpărare nr.2592/23.09.2011, semnat de administratorul statutar al debitoarei (actual administrator special), în calitatea de promitent-vânzător, și de intervenient, aprobarea de creditori a vânzării bunului imobil al debitoarei către intervenient nu s-a făcut în baza unei cereri a acestuia de executare a promisiunii de vânzare conform art.93¹ din lege, ci potrivit art.49 alin.2 din lege, în baza aprobării de comitet a unei propuneri de înstrăinare, în afara activității curente a debitorului, a unui bun imobil al acestuia.
Contestatorul a mai criticat hotărârea și pentru motivul că, deși a existat o ofertă de cumpărare din partea ofertantul NSI pentru un preț de1 500 000 euro plus TVA și, ulterior, de 1 600 000 euro plus TVA, prin hotărârea nu s-a explicat de ce a fost refuzată această oferta de cumpărare care propunea prețuri superioare celui oferit de LR. Alegația arătată nu constituie însă o critică de nelegalitate, întemeiată pe dispoziții relevante din legea insolvenței, fiind vorba doar de libera opțiune și apreciere a creditorilor în exprimarea votului și luarea deciziilor, împrejurare care reprezintă un aspect de oportunitate ce scapă cenzurii judecătorului sindic, conform art.11 alin.2 din lege, și nu poate conduce la desființarea ca nelegală a hotărârii contestate.
5. Cu privire la legalitatea hotărârii comitetului creditorilor din 30.07.2013, instanța apreciază că motivul de nelegalitate ridicat de contestator în temeiul art.17 alin.5 din lege nu este întemeiat, întrucât creditoarea BR nu s-a aflat în conflict de interese cu ceilalți creditori, în sensul textului legal menționat, și nu trebuia să se abțină de la votul în cadrul comitetului.
Având în vedere caracterul concursual prin definiție al procedurii insolvenței, caracterizat prin existența unor priorități de plată între creditorii participanți la procedură potrivit cărora plata anumitor creanțe din fondurile obținute în procedură se face înaintea altor categorii de creanțe, nu se poate reține în mod automat și fără un minim probatoriu, că prin votul exprimat în cadrul comitetului, în calitatea sa de creditor garantat cu prioritate la plată față de ceilalți creditori negarantați înscriși la masa credală, BR ar fi urmărit cu rea-credință prejudicierea drepturilor celorlalți creditori prin aprobarea unei vânzări la un preț din care se poate plăti doar propria creanță garantată. De asemenea, nu se poate pretinde unui creditor garantat în procedură să se abțină de plano de la orice vot asupra chestiunii vânzării activelor unui debitor în insolvență doar pentru simplul motiv că, prin aprobarea unei vânzări, ar exista posibilitatea ca din prețul de vânzare obținut să se îndestuleze numai creanța respectivului creditor garantat.
Conflictul între interesul unui creditor membru al comitetului și interesul concursual al creditorilor participanți la procedură, la care fac referire dispozițiile art.17 alin.5 din lege, nu privește acele decizii luate în comitet ce nu sunt conforme interesului unor anumiți creditori sau pot afect indirect drepturile unor creditori, ci acele cazuri speciale în care, prin acceptul fraudulos al unui creditor, comitetul poate lua decizii care pot afecta negativ interesele întregii mase credale. Este vorba așadar de decizii luate de comitetul creditorilor, în exercitarea atribuțiilor sale legale, care pot avea un impact negativ concret pentru toți creditorii participanți la procedură, precum ar fi decizia de a nu se formula acțiuni în anularea unor acte frauduloase încheiate de debitor, și nu de decizii care potențial ar afecta posibilitatea unor creditori de a-și vedea plătite creanțele într-un procent cât mai mare, așa cum a pretins contestatorul. Situația cea mai des întâlnită care atrage incidența art.17 alin.5 din lege este aceea în care un creditor membru al comitetului face parte din același grup economic de interese cu debitorul ori se află sub un control comun cu debitorul, iar interesul debitorului, în conflict evident cu interesele masei credale, este practic reprezentat și susținut în comitet de către acel creditor, or o astfel de situația nu a fost invocată și dovedită în speță.
Pe de altă parte, măsura adoptată de hotărârea comitetului creditorilor a fost confirmată de hotărârea adunării creditorilor din 04.09.2013, în cadrul căreia oricum interdicția de vot stabilită de art.17 alin.5 din lege nu este aplicabilă, astfel că voința majoritară a masei credală, valabil exprimată în adunarea creditorilor conform considerentelor arătate mai sus, este în sensul perfectării vânzării către intervenient a activelor debitoarei la prețul de 1 360 000 euro plus TVA.
Instanța mai constată că susținerile contestatorului privind așa-zisa opțiune frauduloasă a comitetului pentru oferta intervenientului LR în detrimentul ofertei de cumpărare a ofertantului MNSI, care propunea prețuri de vânzare superioare, nu constituie un motiv de nelegalitate al hotărârii comitetului care să fie întemeiat pe dispoziții relevante din legea insolvenței. Creditorii membrii ai comitetului au apreciat că oferta făcută de intervenient este mai serioasă și prezintă garanții reale de respectare în raport cu oferta făcută de MNSI care propunea și o plată a prețului în două tranșe, aprecierea lor fiind de altfel confirmată prin plata integrală de către LR a prețului stabilit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat încheiat la 31.07.2013. Alegerea de creditori a cumpărătorului LR constituie însă doar aspect de oportunitate al deciziei comitetului, aceștia apreciind că interesele lor legitime în procedură sunt realizate cel mai bine prin valorificarea activului debitoarei către LR, or, conform art.11 alin.2 din Legea nr.85/2006, controlul și verificarea oportunității deciziilor luate de creditori ori de administratorul judiciar nu intră în atribuțiile judecătorului-sindic.
De asemenea, faptul că în comitetul din 30.07.2013 s-a renunțat la decizia luată anterior în adunarea comitetului din 03.07.2013, prin care inițial creditorii hotărâseră ca vânzarea să se realizeze către ofertantul MNSI, constituie tot un aspect de oportunitate economică aflat la libera apreciere a creditorilor și nu poate conduce la anularea hotărârii comitetului din 30.07.2013 pentru aceleași motive rezultate din aplicarea art.11 alin.2 din lege.
În consecință, instanța consideră că atât hotărârea adunării creditorilor din 04.09.2013, cât și hotărârea comitetului creditorilor din 30.07.2013 au fost adoptate cu respectarea dispozițiilor din legea insolvenței privind desfășurarea și deliberarea celor două organe colective ale creditorilor și, respectiv, a celorlalte dispoziții legale aplicabile în speță, sens în care va respinge ca neîntemeiată contestația analizată.
6. Sub aspectul cererii contestatorului privind obligarea administratorului special al debitoarei să procedeze la convocarea adunării creditorilor pentru discutarea contestației formulate de același creditor la decizia comitetului creditorilor din data de 30.07.2013, instanța constată, față de soluția respingerii contestației, că în cauză nu se mai este nevoie de convocarea adunării creditorilor pentru motivul invocat de contestator, deoarece soluția dată de adunarea creditorilor din 04.09.2013 contestației creditorului ML la hotărârea comitetului creditorilor din 30.07.2013 a rămas definitivă la data pronunțării prezentei sentințe. Pe de altă parte, instanța reține și faptul că măsura convocării adunării creditorilor nu este prevăzută printre atribuțiile legale ale administratorului special, conform art.13 rap. la art.18 alin.2 din lege, prin urmare nu se poate dispune exercitarea de administratorul special a unei astfel de atribuții, iar pretinsa existență a unei incompatibilități a administratorului judiciar de a convoca în speță o adunare a creditorilor este motivată de contestator prin afirmații lipsite de orice consistență și temeinicie.
În concluzie, instanța va respinge ca neîntemeiate contestația formulată de creditorul ML și cererea acestuia de obligare a debitoarei, prin administrator special, să convoace adunarea creditorilor pentru discutarea contestației formulate de același creditor la decizia comitetului creditorilor din data de 30.07.2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
1. Respinge ca neîntemeiate excepția privind lipsa de interes procesual a contestației formulate de creditorul ML și excepția privind inadmisibilitatea cererii creditorului de obligare a debitoarei MH, prin administrator special, să convoace adunarea creditorilor, excepții invocate de intervenientul accesoriu LR
2. Respinge ca neîntemeiată contestația promovată de creditorul ML, cu domiciliul procesual ales în sector 5, București, împotriva hotărârii din data de 04.09.2013 a Adunării creditorilor debitoarei MH.
Respinge ca neîntemeiată cererea promovată de creditorul ML de obligare a debitoarei, prin administrator special, să convoace adunarea creditorilor pentru discutarea contestației formulate de același creditor la decizia Comitetului creditorilor din data de 30.07.2013.
Cu drept de recurs în termen de 7 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 26.11.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
SORIN CIPRIAN VIZIRU NICOLETA CENUȘĂ
Red./Dact.SCV
06.12.2013
| ← Contestaţie la tabelul definitiv al creanţelor adupra... | Insolvenţa. Îndeplinirea condiţiilor pentru admiterea... → |
|---|
