Contestaţie la declaraţie de creanţă. Jurisprudență Faliment
| Comentarii |
|
Tribunalul BUCUREŞTI Sentinţă civilă nr. 11182 din data de 23.12.2013
Dosar nr. 44727/3/2012/a21
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREȘTI-SECTIA A VII-A CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR: 11182
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 23.12.2013
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN :
PREȘEDINTE: JUDECĂTOR-SINDIC: PREPELIȚĂ NICOLAE
GREFIER: IUCIUC ȘTEFAN ADRIAN
Pe rol fiind soluționarea cauzei comerciale, având ca obiect contestație - la tab.prel, privind pe contestatoarea GCC cu intimata IMG administrator judiciar VFI.
Dezbaterile in fond ale cauzei a avut loc in ședința publica de la data de 16.12.2013 fiind consemnate în încheierea de ședința de la aceasta data, ce face parte integranta din prezenta, când Tribunalul având nevoie de timp pentru a delibera si pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea la data de 23.12.2013.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra contestației de față constată următoarele:
La data de 21 noiembrie 2012 a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a VII-a comercială sub nr. 44727/3/2012 cererea debitorului EI care a solicitat, în baza Legii 85/2006, deschiderea procedurii simplificate a falimentului.
În motivare debitoarea a arătat că are datorii cauzate de contextul economic intern și internațional și că cea mai importantă publicație a sa, "Jurnalul Național", a pierdut poziția importantă pe care o deținea între publicațiel naționale.
În susținerea cererii, legal timbrate, a depus înscrisurile prevăzute de art. 27-28 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței și certificat constatator eliberat de Oficiul Registrului Comerțului.
La data de 26 noiembrie 2012 s-a pronunțat Încheierea prin care s-a deschis procedura simplificată a falimentului debitorului EI fiind numit lichidator judiciar V.F. Insolvență SPRL.
La data de 13 decembrie 2012 a fost înregistrată la dosar, din partea creditorului GCC opoziția la încheierea de ședința pronunțata în data de 26 noiembrie 2012, prin care aceasta a solicitat revocarea acestei încheieri de deschidere a procedurii insolventei si de intrare in faliment prin procedura simplificata a debitoarei EI.
Prin Sentința civilă nr. 229 pronunțată la data de 14.01.2013 s-a respins cererea de opoziție formulată de creditorul GCC..
După afișarea tabelului preliminar în Buletinul Procedurilor de Insolvență nr. 1498/25 ianuarie 2013 au fost formulate mai multe contestații la aceste tabel.
Sub nr. 44727/3/2012/a21 a fost înregistrată contestația creditorului GCC la creanța creditorului IMG în cuantum de 1.994.117,33 lei, solicitând înlăturarea creanței acestui creditor de la masa credală.
Contestatorul a invocat și excepția tardivității depunerii declarației de creanță însă în cadrul dezbaterilor a renunțat la mai susține această excepție.
Creditorul GCC. arată, în motivarea în fapt, că IMG pretinde o creanța de 1.994.117,33 lei insa aceasta provine din servicii juridice in valoare de 213.215, 29 lei, pe care pretinde ca i le-a prestat debitoarei, ori creditoarea IMG nu este prestator de servicii juridice si aceasta a refacturat către debitoare serviciile prestate de către CACPC, invocând o convenție cu aceștia care nu a fost atașata.
De asemenea, nu a fost atașat un alt contract nr. 220/2004, in baza căruia au fost emise facturi.
In ceea ce privește capătul b al cererii de creanța, creditoarea pretinde ca a incheiat un contract de cesiune de creanța cu ATVG, in valoare de 1.059.889 lei din care s-a achitat parțial, prin care preia de la aceasta din urma creanțe avute asupra debitoarei EI.
Toate aceste asa zise creanțe, sunt refacturari de servicii telefonice, internet, servicii, etc, arată contestatoarea care nu fac dovada prestațiilor de către creditoare, acestea fiind de fapt refacturari care nu au un document justificativ in care sa se precizeze ca acestea erau in sarcina debitoarei, respectiv niciunul din serviciile asa-zis prestate nu are un deviz de lucrari/anexa si contractul invocat in factura.
Mai arată că atâta vreme cat acest contract de cesiune de creanța nu are preț, este nul.
Împrumutul pretins de către creditoare in suma de 450.000 lei in baza contractului de imprumut din data de 28.12.2010, se pare ca de fapt este un rest din imprumut, asa cum rezulta din actele depuse de creditoare, respectiv extrasul bancar si calculul dobânzii, si in viteza de redactare a actelor a uitat sa menționeze ca împrumutul era de 970.000 lei din care a rămas de achitat 450.000 lei. Daca conform tabelelor atașate s-au făcut plați de 520.000 lei si in contractul depus s-a specificat ca împrumutul era de 450.000 lei, inseamna ca s-a achitat imprumutul.
În drept, s-au invocat dispozițiile art.73 din Legea 85/2006.
Contestația legal timbrată a fost însoțită de înscrisuri.
Împotriva acestei contestații a depus întâmpinare creditorul IMG care a solicitat respingerea acesteia.
Creditorul arată că raportat la cuantumul creanței solicitate pe prima pagină a Cererii de admitere a creanței s-a strecurat o eroare materială, în sensul că la punctul d) se menționează faptul că restul de împrumut este 520.000 lei, iar nu de 450.000 lei, cum în mod real rezultă din înscrisuri, sumă care de altfel a și fost înscrisă în Tabelul preliminar.
În ceea ce privește facturile reprezentând refacturări convorbiri telefonice, servicii de internet, servicii juridice etc, acestea constituie documentul din care rezultă obligația de plată în sarcina Debitoarei, știut fiind că facturile fiscale nasc raporturi juridice între societăți. Rațiunea pentru care s-a realizat această operațiune este că a achitat convorbiri telefonice consumate de către Debitoare către diverși operatori de telefonie mobilă și/sau fixă, servicii de internet prestate în favoarea Debitoarei de către societăți de furnizare internet, service juridice prestate în dosare și cu privire la probleme juridice în care erau apărate interesele Debitoarei.
Prin urmare, era evident ca, costul acestor servicii, din moment ce au profitat Debitoarei, chiar dacă inițial au fost achitate de către Creditor, să fie suportat de către beneficiarul lor. Creditorul arată că nu a susținut că ar fi prestat personal serviciile de telefonie, internet sau serviciile juridice, ci că a achitat sume de bani pentru Debitoare pentru servicii care i-au fost prestate de diverși furnizori.
Cu privire la contractul de cesiune de creanță arată că nulitatea acestui contract nu poate fi invocată prin intermediul unei contestații la tabelul preliminar, ci este necesară formularea unei cereri de chemare în judecată separate, care să fie soluționată de judecătorul de drept comun și nu de către judecătorul sindic, atât timp cât acest contract este încheiat între două persoane juridice diferite de Debitoare.
Documentele justificative avute în vedere la încheierea contractului de cesiune de creanță sunt facturi fiscale ce nu au fost contestate de către Debitoare fiind înscrise în contabilitatea acesteia din urmă.
În ceea ce privește suma rămasă de restituit din împrumutul acordat, precum și contravaloarea sumei împrumutate Debitoarei rezultă din actele depuse la dosar, respectiv extrase cont privind încasări și restituiri.
Prin urmare din actele atașate rezultă că Debitoarea a împrumutat suma de 970.000 lei și a restiuit până la data deschiderii procedurii suma de 520.000 lei, rămânând un rest de restituit de 450.000 lei.
Analizând materialul probator din cauză, judecătorul sindic constată că prezenta contestație este întemeiată, în parte, pentru motivele ce se vor arăta în continuare.
Declarația de creanța formulata de IMG a fost depusa in termenul limita stabilit de judecătorul sindic prin încheierea din data de 26.11.2012.
Creanța solicitata de creditor prin declarația de creanța este in cuantum de 1.994.117,32 lei, în tabelul preliminar fiind trecut cu suma de 1.924.117,53 lei.
Creanța solicitat de creditorul IMG este formată din.
A. 213.215,29 lei reprezentând debit principal și dobândă legală (203.697,67 lei facturi fiscale debit principal și suma de 9.517,62 lei dobânda legală)
B. 958.394,93 lei sumă datorată în baza unui contract de cesiune la care se adaugă dobânda legală aferentă acestei sumei în cuantum de 247.422,76 lei.
C. 450.000 lei sumă datorată în baza unui contract de împrumut la care se adaugă dobânda contractuală în cuantum de 55.084,34 lei.
A. În ce privește suma de 213.215,29 lei susținerea contestatorului GCC este întemeiată. În privința acestei creanțe creditorul nu a depus decât 10 facturi fiscale care, într-adevăr, însumate dau suma respectivă, sunt emise de creditorul IMG pe numele debitorului EI și se referă la refacturarea unor servicii de consultanță juridică și taxe autentificare.
În unele din aceste facturi se arată "Convenție "CPO SCA "; și tariful orar în euro și lei, iar în altele (majoritatea) se indică factura în baza căreia se face rafacturarea.
Judecătorul sindic este de acord cu punctul de vedere exprimat de către creditorul IMG în sensul că poate plăti obligațiile unui terț (EI) față de creditorul acestuia ("CPO";SCA) însă judecătorul sindic apreciază că creditorul IMG, pentru a-și recupera sumele plătite, trebuie să dovedească faptul că debitorul EI, pentru care a plătit serviciile juridice, a beneficiat efectiv de aceste servicii. Ori după cum s-a arătat mai sus, în afară de facturile emise prin care s-au refacturat ale facturi creditorul IMG cererea de creanță nu este însoțită de nici un alt înscris. Era firesc ca facturile emise de IMG să fie însoțite de facturile emise de "CPO";SCA în care s-ar putea să fie trecute serviciile de consultanță juridică acordate debitorului, de contractele de asistență juridică încheiate între EI și "CPO";SCA pentru reprezentarea acestuia în instanță în anumite cauze sau pentru alte activități, alte înscrisuri pertinente, specifice avocaturii, care să reflecte activitatea desfășurată de "CPO";SCA pentru EI.
Judecătorul sindic nu exclude ca serviciile juridice respective, refacturate de creditorul IMGdebitorului EI, să fie prestate de "CPO";SCA unui terț din grupul "I"; sau, de ce nu, unui terț străin de acest grup, atât timp cât nu s-a făcut dovada că s-a prestat vreun serviciu juridic debitorului.
Prin urmare din suma înscrisă în tabelul preliminar, ca sumă acceptată, va fi scăzută suma de 213.215,29 lei aferentă punctului a. al cererii de creanță a creditorului IMG.
B. Aceiași situație, ca la punctul A., o regăsim și în ce privește suma de 958.394,93 lei, la care se adaugă dobânda legală de 247.422,76 lei, cesionată creditorului IMG de cedentul ATVG, cele susținute de contestatorul GCC confirmându-se.
Cererea de creanță pentru suma de 958.394,93 lei, la care se adaugă dobânda legală de 247.422,76 lei, a fost însoțită de contractul de cesiune nr. 1309/12 decembrie 2011 încheiat între ATVG, în calitate de cedent și IMG, în calitate de cesionar, contract ce are o anexă în care sunt cuprinse toate facturile emise de ATVG pe numele EI, precum și 110 facturi fiscale și un calcul al dobânzii legale aferentă fiecărei facturi pe care debitorul EI nu a plăti-o creditorului ATVG.
Însă aceste facturi fiscale cuprind diverse servicii prestate de cedentul ATVG sau de către terți prestatori de servicii de telefonie mobilă, de internet sau juridice. Astfel au fost identificate doar 10 de facturi cu servicii de publicitate, una de agende și calendare personalizate și un număr de 99 de facturi cu "refacturare prestări servicii romtelecom";, "refacturare prestări servicii vodafone";, "refacturare servicii conv. 220/31 decembrie 2004";, "prestări servicii ocean ctr. 235/15 august 2008";, "refacturare prestări servicii ctr. 233";, "refacturare prestări servicii ctr. 234";, sau pur și simplu "refacturare servicii"; fără a se indica vreo convenție, iar una care este chiar ilizibilă dar care au sume relativ mari (ff CTB 0695/29 mai 2009 cu suma de 19.025 lei).
Facturile de publicitate și cea cu agende și calendare personalizate însumează 85.294,2 lei, această sumă urmând a rămâne în continuare în tabelul creditorilor întrucât este de notorietate că A prestează servicii de publicitate. Dobânda aferentă acestor facturi este în sumă de 18.031 lei și a fost preluată de judecătorul sindic din tabelul care însoțește declarația de creanță în care se calculează dobânda legală pentru fiecare factură.
În ce privește restul de 99 de facturi prin care s-au refacturat diverse servicii prestate de terți nu vor putea rămâne în tabelul creditorilor, considerentele avute de judecătorul sindic la punctul A. rămânând valabile și pentru punctul B. Deci atât timp cât facturile de refacturare nu sunt însoțite de o dovadă a serviciilor prestate debitorului EI sumele respective nu pot fi înscrise în tabelul creditorilor. De exemplu, convenția nr. 220/31 decembrie 2004 este una încheiată între A și alte 18 societăți din grupul I pentru ca întreg grupul ce are număr mare de terminale telefonice să beneficieze de un tarif redus, ori fiecare membru al grupului are un număr diferit de terminale cu abonamente diferite și este necesar să se cunoască cât îi revine de plătit fiecărui membru al grupului. Din înscrisurile depuse la dosar nu reiese cât îi revine EI să plătească din totalul plătit către operatorul de telefonie mobilă. Cu siguranță că operatorul de telefonie mobilă emită o factură unică pentru tot grupul Intact. De aceea judecătorului sindic nu-și poate da seama, din probele depuse, cum a calculat Antena 1 că din acea factură unică ce se emite lunar debitorul EI datorează o anumită sumă pe care a refacturat-o acestuia din urmă. Ori fiecare societate din grup are un anumit număr de abonamente care, la rândul lor, pot fi diferite de la o societate la alta, iar durata convorbirilor este diferită de la un terminal la altul, convorbiri care pot fi interne sau internaționale.
Același considerente sunt desigur valabile și pentru serviciile de internet RCS&RDS refacturate de IMG debitorului EI.
Judecătorul sindic a mai constatat că creditorul nu a însoțit cererea de creanță decât cu contractul de cesiune și facturile emise de ATVG, fără a depune contractele nr. 220/31 decembrie 2004 și 235A/15 august 2008 la care se făcea trimitere în aceste facturi. A depus însă contractul 220 și Contractul de servicii integrate nr. 155435/21 mai 2009 încheiat cu V cu ocazia administrării probelor în contestație ce face obiectul prezentei cauze. Nu s-au depus contractele 235A, 234A/2008, 233A/2008 "refacturare prestări servicii vodafone";. Ori ar fi fost normal ca toate contractele să fie atașate cererii de creanță pentru ca lichidatorul judiciar să poată analiza izvorul creanței.
Prin urmare, suma ce va rămâne înscrisă în tabelul creditorilor va fi suma de 103.327,2 lei (85.294,2 lei facturi de publicitate plus 18.031 lei dobânda legală aferentă acestora).
C. În ce privește suma de 450.000 lei plus 55.084,34 lei dobânda legal contractuală aferentă acestui împrumut lucrurile sunt mai simple.
Cererea de creanță este însoțită de contractul de împrumut și de extrase de cont care fac dovada operării sumelor arătate în cererea de creanță. Cu alte cuvinte cu extrasele de cont creditorul a făcut dovada că debitorul EI mai avea de plătit la data deschiderii procedurii suma de 450.000 lei, la care se adaugă dobânda contractuală de 55.084,34 lei ce a curs până la această dată.
Prin urmare debitorul EI trebuie să-i achite creditorului suma de 505.084,34 lei.
În concluzie, față de cele ce preced, judecătorul sindic va admite, în parte, contestația creditorului GCC. în contradictoriu cu creditorul intimat IMG și lichidatorul judiciar VFI al debitorului EI, contestație formulată la tabelul preliminar al debitorului EI publicat în Buletinul Procedurilor de Insolvență nr. 1498/25 ianuarie 2013 și va dispune înscrierea creditorului IMG în tabelul creditorilor debitorului EI cu suma de 608.411,54 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite, în parte, contestația creditorului GCC în contradictoriu cu creditorul intimat IMG și lichidatorul judiciar VFI al debitorului EI, contestație formulată la tabelul preliminar al debitorului EI publicat în Buletinul Procedurilor de Insolvență nr. 1498/25 ianuarie 2013.
Dispune înscrierea creditorului IMG în tabelul creditorilor debitorului EI cu suma de 608.411,54 lei.
Executorie.
Cu recurs, în termen de 7 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23 decembrie 2013.
Președinte, Grefier,
Red. NP
3 ex./ 8 ianuarie 2014
Încheierea prin care a fost admisă o cerere de intervenție în interes proprie formulată de către creditoarea , prin care s-a reținut că suma pretinsă este o creanță certă, lichidă și exigibilă împotriva debitoarei, care, potrivit art. 255 alin.2 C.proc.civ., constituie o hotărâre judecătorească, și care a rămas irevocabilă se află sub puterea lucrului judecat (efectul pozitiv al lucrului judecat, conform art. 1200 pct. 4 rap. la art. 1202 alin.2 C.civ.).
Puterea lucrului judecat nu privește doar dispozitivul, ci și acea parte a considerentelor ce sprijină în mod necesar hotărârea instanței, respectiv acele motive care vin în mod necesar să sprijine, să explice soluția adoptată de instanță, motive în absența cărora hotărârea ar fi incomprehensibilă. Acestea fac corp comun cu dispozitivul, în absența lor soluția fiind neclară, necunoscându-se limitele judecății și nici aspectele tranșate în mod definitiv, fără posibilitatea reluării discuției asupra lor.
Dimpotrivă, nu au putere de lucru judecat celelalte considerente ale instanței. Acestea nu justifică soluția și ar putea lipsi din conținutul considerentelor, fără ca aceasta să conducă la lipsirea de fundament a hotărârii, pentru că în fapt, ele nu se înscriu în logica firească a soluției. Ele aduc un plus de argumente colateral însă dezbaterilor din proces, așa încât situându-se practic în afara limitelor judecății, nu fac corp comun cu hotărârea adoptată și nici nu se vor bucura de autoritatea de lucru judecat a dispozitivului hotărârii.
Procedura insolvenței presupune parcurgerea mai multor etape distincte, prima constând în deschiderea procedurii. Ori, în conformitate cu prevederile art. 31 alin. 1 din legea 85/2006, pentru a se dispune deschiderea procedurii la cererea creditorului este necesară analizarea condițiilor prevăzute de art. 3 pct. 6 din lege, respectiv că acesta deține o creanță certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 90 de zile împotriva debitorului.
Aceste condiții au fost analizate de judecătorul sindic la deschiderea procedurii, acesta apreciind că sunt îndeplinite, astfel cum rezultă din conținutul încheierii prin care a fost admisă cererea de interventie în interes propriu. Această hotărâre a rămas irevocabilă prin respingerea recursului. Reluarea, cu ocazia întocmirii tabelului preliminar de creanțe, a verificărilor sub aspectul existenței, respectiv caracterului cert al creanței ce a fundamentat deschiderea procedurii este interzisă de puterea de lucru judecat de care se bucură această hotărâre în cadrul procedurii insolvenței, în considerarea art. 1202 alin. 2 C.civ. 1864.
(TRIBUNALUL BUCUREȘTI - SECȚIA A VII-A CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2415/08.03.2013-
judecător Viziru Sorin Ciprian)
Prin încheierea de cameră de consiliu din data de 11.09.2012 a Tribunalului București - Secția a VII-a civilă pronunțată în dosarul nr. 43735/3/2012, s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței în forma generală față de debitoarea SC RETAIL PARK MAGNOLIA SRL, iar în calitate de administrator judiciar a fost desemnat GENERAL GROUP EXPERT SPRL, cu atribuțiile prevăzute de art.20 din legea insolvenței.
Prin Serviciul registratură al secției, administratorul judiciar a afișat tabelul preliminar al creanțelor, iar la data de 14.11.2012 s-a înregistrat pe rolul secției contestația formulată de creditoarea SC BONHAY INVESTMENTS SRL în ce privește creanța pretinsă de creditoarea ROPROPERTIES SARL, contestație ce a fost înregistrată ca dosar civil distinct sub nr. 43735/3/2012.
În motivarea contestației, prin care se solicită respingerea de la masa credală a creanței contestate și, în subisdiar, înscrierea creanței sub condiție suspensivă, contestatoarea arată că în mod greșit creditoarea contestată a fost trecută în tabelul preliminar de creanțe cu creanța de 78 686 634 lei, deoarece debitoarea nu mai datorează suma pretinsă în baza unor contracte de împrumut încheiate în anul 2008.
În acest sens se arată că, după ce în anul 2009 a vândut toate acțiunile deținute la societatea debitoare, ROPROPERTIES SARL a încheiat acte adiționale la contractele de împrumut prin care a condiționat rambursarea împrumuturilor de realizarea de către debitoare a unor profituri suficiente să acopere împrumuturile, or debitoarea nu a realizat niciodată profit până la deschiderea procedurii de insolvență, prin urmare nu mai are obligația restituirii împrumuturilor acordate de ROPROPERTIES SARL. În plus creditoarea contestată a și iertat-o de datorie pe debitoare, fapt ce rezultă și din situațiile financiare ale acesteia, unde debitoarea nu mai figurează cu datorii. Se precizează că în acest fel creanța ROPROPERTIES SARL a devenit afectată de condiția suspensivă a realizării de debitoare a unor profituri, condiție care la data deschiderii procedurii nu era îndeplinită, iar creanța pretinsă de această societate poate fi înscrisă cel mult ca o creanță sub condiție suspensivă.
Creditoarea contestată a depus note scrise, prin care solicită respingerea contestației ca neîntemeiată, deoarece prin actele adiționale la contracte s-au prelungit termenele inițiale de rambursare a împrumuturilor, și nu au dat naștere unei condiții suspensive ce ar afecta obligația de rambursare, așa cum se susține de contestatoare. Mai arată că trecerea cu valoarea zero, în contabilitatea aferentă anului 2008, a creanței deținute împotriva debitoarei a fost o cerință de ordin contabil ca urmare a deprecierii creanței de către directorii societății, în baza Standardelor Contabile Internaționale nr.36 aplicabile la nivel european, dar fără a reprezenta însă o renunțare a creditoarei la dreptul de creanță. Se mai invocă faptul că în speță nu există o remitere de datorie încheiată în formă autentică ori care să respecte condițiile art.1138 C.civ. privind proba unui astfel de act juridic.
În probațiune, s-au depus înscrisuri.
2. Analizând dispozițiile legale incidente, instanța are în vedere art.72 alin.1 și art.73 alin.1-2 din Legea nr.85/2006, potrivit cărora:
- ca rezultat al verificărilor făcute, administratorul judiciar/lichidatorul va întocmi și va înregistra la tribunal un tabel preliminar cuprinzând toate creanțele împotriva averii debitorului, precizând că sunt: chirografare, garantate, cu priorități, sub condiție sau nescadente, și arătând pentru fiecare numele/denumirea creditorului, suma solicitată de creditor și suma acceptată de administratorul judiciar;
- debitorul, creditorii și orice alta parte interesată vor putea să formuleze contestații cu privire la creanțele și drepturile de preferință trecute de administratorul judiciar/lichidator în tabelul preliminar de creanțe; contestațiile trebuie depuse la tribunal cu cel puțin 10 zile înainte de data stabilită, prin sentința de deschidere a procedurii, pentru definitivarea tabelului de creanțe, atât în procedura generală, cât și în procedura simplificată.
3. Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța constată că, prin prezenta contestație, se contestată o creanță care este formată din suma de 56 634 702,25 lei, creanța principală, și 22 051 931,75 lei creanța accesorie constând în dobânzi contractuale, iar creanța principală a făcut obiectul cercetării și analizei judecătorului-sindic în cadrul încheierii din data de 11.09.2012 de deschidere a procedurii insolvenței pronunțate în dosarul nr. 43735/3/2012.
Prin încheierea menționată, judecătorul-sindic a admis cererea de intervenție în interes proprie formulată de către creditoarea contestată ROPROPERTIES SARL, prin care a aceasta a solicitat deschiderea procedurii insolvenței față de debitoarea SC RETAIL PARK MAGNOLIA SRL în baza unei creanțe de 13 766 000,40 euro (echivalentul sumei de 56 634 702,25 lei), reprezentând împrumuturi nerestituite rezultate dintr-un număr de 5 contracte de împrumut încheiate cu debitoarea în perioada 21.08.2007-06.03.2009
În considerentele încheierii, care potrivit art.255 alin.2 fostul C.civ., constituie o hotărâre judecătorească, s-a reținut că suma pretinsă de ROPROPERTIES SARL este o creanță certă, lichidă și exigibilă împotriva debitoarei, iar în afară de debitul principal de 56 634 702,25 lei debitoarea mai datorează și dobânda contractuală anuală de 5,25% ce urma a fi calculată, până la data deschiderii procedurii, de către administratorul judiciar care va fi desemnat în cauză, lucru pe care acesta l-a și realizat după deschiderea procedurii, rezultând creanța totală de 78 686 634 lei.
Având în vedere că încheierea de ședință din 11.09.2012 a rămas irevocabilă prin respingerea recursului promovat chiar de contestatoarea SC BONHAY INVESTMENTS SRL, instanța apreciază că în speță este incidenta prezumția absolută a lucrului judecat (efectul pozitiv al lucrului judecat, conform art. 1200 pct. 4 rap. la art. 1202 alin.2 C.civ. 1864), cu privire la considerentele prin care se stabilește caracterul cert, lichid și exigibil al creanței principale de 56 634 702,25 lei, ceea ce înseamnă că în litigiul de față nu mai este posibilă punerea în discuție a calităților creanței menționate cu privire s-a statuat în mod irevocabil prin încheierea de ședință din 11.09.2012 și nici administrarea de probe contrarii situației de fapt reținute prin această încheiere. Prin urmare, aspectele litigioase din prezenta cauză, referitoare la existența unei pretinse condiții suspensive ce ar afecta creanțe contestată ori existența unei pretinse remiteri de datorie din partea ROPROPERTIES SARL, nu mai pot fi analizate în acest cadru procesual (și nici într-un alt eventual litigiu privind aceeași creanță), iar încheierea judecătorească din 11.09.2012 reprezintă titlu cu putere executorie împotriva debitoarei pentru creanța de 56 634 702,25 lei și, implicit, pentru creanța accesorie acesteia constând în dobânzi contractuale, având în vedere că regimul juridic al unei creanțe accesorie urmează întocmai pe cel al creanței principale.
În consecință, în virtutea efectului pozitiv al lucrului judecat, instanța constată că suma totală de 78 686 634 lei, pretinsă de creditoarea ROPROPERTIES SARL, reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă împotriva debitoarei, sens în care va respinge contestația analizată ca neîntemeiată.
Prin decizia civilă nr. 2327/02.12.2013 pronunțată de Curtea de Apel București- Secția a VI-a Civilă hotărârera instanței de fond a devenit irevocabilă, prin respingerea recursului ca nefondat.
| ← Procedura insolvenţei. Jurisprudență Faliment | Faliment. Jurisprudență Faliment → |
|---|
