Recurs. procedura insolvenţei. cerere de constatare nulitate absolută raport de activitate întocmit de administratorul judiciar. tardivitate. posibilitatea contestării raportului doar în condiţiile şi în termenul reglementate de art. 21 din legea nr. 85/2

Curtea de Apel ORADEA Decizie nr. 100 din data de 14.06.2016

Recurs. Procedura insolvenței. Cerere de constatare nulitate absolută raport de activitate întocmit de administratorul judiciar. Tardivitate. Posibilitatea contestării raportului doar în condițiile și în termenul reglementate de art. 21 din Legea nr. 85/2006, indiferent de motivele invocate.

Decizia nr. 100/C/2016-R din 14.06.2014

Dosar nr. 13958/111/C/2011/a15-R

- art. 21 din Legea nr. 85/2006.

Prin Sentința nr. 74/F din 23 februarie 2016, Tribunalul B. a admis excepția de tardivitate invocată de administratorul judiciar C. V. A. SPRL, a respins ca tardivă contestația formulată de creditoarea B. împotriva raportului de activitate întocmit de C. V. A. SPRL în calitate de administratorul judiciar al debitoarei SC E. C. SRL, raport publicat în BPI nr.xxxxx/ 07.09.2015.

Pentru a pronunța această hotărâre, judecătorul sindic a reținut următoarele:

Conform prevederilor instituite prin art. 21 din Legea 85/2006, incidente în materia atacării rapoartelor de activitate :" 2) Debitorul persoana fizică, administratorul special al debitorului persoană juridică, oricare dintre creditori, precum și orice altă persoană interesată pot face contestație împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar.

(3) Contestația trebuie să fie înregistrată in termen de 5 zile de la depunerea raportului prevăzut la alin.(1).";

Raportul de activitate contestat a fost depus la instanță la data de 07.09.2015 și a fost publicat în BPI nr. xxxxx din data de 07.09.2015 (fila 39 - 40 dosar), termenul de contestatare fiind de 5 zile de la publicare în BPI, acest raport fiind comunicat și personal reprezentantului B. SA - G. D. - la data de 08.09.2015, conform filei 40 dosar.

Având în vedere că creditoarea B. SA a formulat contestația la data de 17.09.2015, conform datei de pe plicul atașat acesteia, cu mult peste termenul de 5 zile, acesta fiind împlinit la data de 14.09.2015 (12.09.2015 fiind o zi de sâmbătă), a admis excepția de tardivitate și a respins ca tardivă contestația formulată de creditoarea B. SA împotriva raportului de activitate întocmit de C. V. A. SPRL în calitate de administrator judiciar al debitoarei SC E. C. SRL, fiind de prisos analizarea celorlalte excepții invocate și a fondului.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs B. S.A solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.

În motivarea recursului arată că, așa cum rezultă încă din preambulul sentinței recurate, instanța de fond a reținut că B. SA a formulat nu o contestație la raportul administratorului judiciar provizoriu, ci cerere de constatare nulitate absolută a acestui raport, prezentând motivele și arătând dovezile pentru care banca a apreciat ca raportul a fost întocmit de către un funcționar necompetent (prin raportare la dispozițiile art. 105 din Cod de procedură civilă, având in vedere situația de fapt existentă în dosar.

Astfel, atât la momentul întocmirii raportului nr. xx/07.09.2015, dar și în prezent, hotărârea adunării creditorilor din data de 14.07.2015 (cea în care au fost supuse spre aprobare rapoartele de valorificare și regulamentele de valorificare ale bunurilor debitoarei) face obiectul unei contestații pentru nelegalitate și se afla pe rolul instanței Tribunalului B. cu termen de soluționare în data de 07.06.2016.

În aceste condiții, fără existența unei sentințe a judecătorului sindic dată în aplicarea dispozițiilor art. 11 alineat 1 din Legea 85/2006, în speță nu există un administrator judiciar confirmat prin sentință de către instanță, ci cu un administrator judiciar provizoriu desemnat în mod nelegal de către adunarea creditorilor, motiv pentru care hotărârea adunării creditorilor a fost contestată, nefiind soluționată până în prezent.

Mal mult decât atât, prin raportare la dispozițiile art. 20 din Legea insolvenței care statuează principalele atribuții aflate în sarcina administratorului judiciar, rezultă fără echivoc că administratorul judiciar, fie el provizoriu și/sau definitiv, nu este îndrituit la valorificarea bunurilor din patrimoniul debitoarei.

Din cuprinsul sentinței de fond nr. 74/23,02.2016 rezultă fără tăgadă faptul că instanța de fond nesocotește în mod culpabil principiul disponibilității în procesul civil statuat de dispozițiile art. 129 alineat ultim Cod de procedură civilă, ca regulă generala, ce lasă la libera apreciere a reclamantului fixarea cadrului procesual și a limitelor cererii de chemare în judecată, hotărând fără temei asupra obiectului cererii deduse judecații, aspect relevat în dispozitivul hotărârii recurate unde se dispune respingerea ca tardivă a contestației formulate, fără să țină seama că în preambulul sentinței a reținut corect obiectul cererii formulată de B. SA, și anume "cerere constatare nulitate absolută".

Este îndeobște cunoscut faptul ca procesul civil, așa cum este cazul speței de față, este ca regulă generală, un proces al intereselor private. Rolul activ al judecătorului trebuie și nu poate fi înțeles decât în contextul asigurării unui echilibru cu principiul disponibilității ce guvernează procesul civil. Conform art. 129 alin. final Cod de procedură civilă, instanța este ținută în limitele investirii sale determinată de cererea de chemare în judecată, ea neputând hotărî decât asupra a ceea ce formează obiectul cererii deduse judecații.

În drept, recurenta își întemeiază recursul pe prevederile art. 312 alin.5 Cod de procedură civilă, invocând totodată și dispozițiile art. 8 alin, 2 din Legea 85/2006, art. 303, art. 304, art. 304 indice 1 Cod de procedură civilă.

Intimatul administrator judiciar a depus la dosar întâmpinare - poziție procesuală prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, invocând totodată și excepția lipsei calității procesuale active a recurentei, excepție ce a fost respinsă de instanță la termenul de judecată fixat în cauză.

Examinând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate de recurentă, cu luarea în considerare a apărărilor intimatului, precum și a actelor dosarului, Curtea de apel a constatat că acesta nu este fondat, urmând să fie respins, pentru următoarele considerente:

Prin cererea ce face obiectul prezentei cauze, înregistrată pe rolul Tribunalului B. la data de 18.09.2015 și intitulată "cerere constatare a nulității absolute";, recurenta creditoare a solicitat, în conformitate cu prevederile art. 11 alineat 2 și cele ale art. 20 din Legea nr. 85/2006, coroborate cu dispozițiile art. 105 alineat 2 din Codul de procedură civilă, să se constate nulitatea raportului întocmit de către administratorul judiciar provizoriu C. V. A. SPRL, înregistrat sub nr. xx din data de 07.09.2015 și publicat în extras în Buletinul Procedurilor de Insolvență la data de 07.09.2015. Motivele pentru care se solicită constatarea nulității absolute sunt următoarele: în cauză nu a fost confirmat un administrator judiciar prin Încheiere pronunțată de judecătorul - sindic în conformitate cu dispozițiile art. 11 din Legea nr. 85/2006, din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 19 coroborate cu cele ale art. 20 din Legea nr. 85/2006, ar rezulta faptul că atribuțiile stabilite în sarcina administratorului judiciar conformat de către judecătorul - sindic prin Încheiere nu pot fi exercitate de către administratorul judiciar provizoriu, printre atribuțiile administratorului judiciar statuate la art. 20 din Legea insolvenței nu se găsește nici una referitoare la valorificarea bunurilor din patrimoniul debitoarei, în privința bunurilor ce fac obiectul valorificării menționate în raportul de activitate nu a fost pronunțată vreo sentință în conformitate cu prevederile art. 39 din Legea nr. 85/2006, iar procedura de valorificare a bunurilor debitoarei, în perioada de observație și de către un administrator judiciar provizoriu, a fost declanșată în condițiile existenței unor litigii pe rol în privința tabelului preliminar de creanțe. În drept, creditoarea a considerat că sunt incidente dispozițiile art. 105 alineat 2 teza I Cod de procedură civilă care statuează că actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționat necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate anula decât prin anularea lor, arătând totodată că interesele sale de creditor garantat sunt vătămate prin desfășurarea procedurii de insolvență cu încălcarea legii.

Instanța de fond a calificat cererea creditoarei ca și o contestație la măsurile administratorului judiciar, reglementată de art. 21 din Legea nr. 85/2006, reținând că aceasta a fost tardiv formulată, față de termenul de contestare reglementat de acest text de lege și față de împrejurarea că raportul contestat a fost comunicat și direct creditoarei, dar a fost și depus la dosarul cauzei și publicat în Buletinul Procedurilor de Insolvență, astfel cum prevede legea.

Recurenta consideră că prin această soluție s-a încălcat principiul disponibilității procesului civil, câtă vreme, deși a formulat o acțiune în constatarea nulității absolute a raportului de activitate, aspect reținut de instanța de fond în partea de început a considerentelor Sentinței atacate, acțiunea sa a fost greșit soluționată ca și o contestație la raportul de activitate.

Curtea de apel a constatat că cele reținute de judecătorul - sindic și calificarea cererii de chemare în judecată sunt legale și temeinice, la fel ca și Sentința astfel pronunțată, iar recursul formulat este neîntemeiat.

Astfel, este adevărat că acțiunea reclamantei creditoare este întitulată cerere în constatarea nulității absolute a raportului de activitate, indicându-se cu titlu general dispozițiile art. 11 și 20 din Legea nr. 85/2006 care reglementează atribuțiile judecătorului - sindic, respectiv ale administratorului judiciar, însă, în temeiul dispozițiilor art. 129 Cod de procedură civilă, judecătorul - sindic avea obligația de a da calificarea corectă a cererii de chemare în judecată, ceea ce a și făcut. Într-adevăr, în cadrul procedurii insolvenței, Legea nr. 85/2006 reglementează modalitățile prin care creditorii, alți participanți la procedură sau orice altă persoană interesată le au la dispoziție pentru a contesta actele și operațiunile întreprinse în cadrul procedurii, iar împotriva raportului de activitate întocmit de administratorul sau lichidatorul judiciar se poate formula contestație, în condițiile prevăzute de art. 21, astfel cum corect a reținut judecătorul - sindic. Împrejurarea că pe calea prezentei contestații se invocă sau se solicită constatarea nulității absolute a raportului, față și de alte dispoziții legale decât cele prevăzute de Legea insolvenței, nu este în măsură să dea posibilitatea creditorului să conteste un raport de activitate sau măsurile administratorului judiciar altfel decât pe calea reglementată de art. 21. Cu alte cuvinte, nulitatea absolută a raportului de activitate poate fi invocată și analizată de către instanță, însă numai în cadrul contestației la raport, reglementată de art. 21 din Legea nr. 85/2006. Dispozițiile Legii nr. 85/2006 sunt dispoziții speciale, derogatorii de la dreptul comun și se aplică cu prioritate.

În consecință, cererea recurentei fiind corect calificată de către judecătorul - sindic, nu s-a încălcat principiul disponibilității procesului civil, iar cererea a fost în mod legal apreciată ca și tardiv formulată față de termenul de contestare prevăzut de dispozițiile legale arătate în alineatul precedent, cu atât mai mult cu cât, în afară de îndeplinirea formalităților de publicitate prevăzute de Legea insolvenței, raportul a fost comunicat și direct creditoarei recurente, aceasta având cunoștință de conținutul lui.

Sentința atacată cu recurs este legală și temeinică și a fost menținută, judecătorul - sindic aplicând în mod corect legea și nefiind incident nici unul din motivele de recurs prevăzute de lege.

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Recurs. procedura insolvenţei. cerere de constatare nulitate absolută raport de activitate întocmit de administratorul judiciar. tardivitate. posibilitatea contestării raportului doar în condiţiile şi în termenul reglementate de art. 21 din legea nr. 85/2