Anularea transferului de proprietate , în temeiul art. 79-80 din legea nr. 85/2006
| Comentarii |
|
Tribunalul Specializat ARGEŞ Sentinţă civilă nr. 193 din data de 18.02.2016
Condiții de admisibilitate.
Art. 84 alin. 2 prevede că, dacă sunt îndeplinite condițiile art. 79 și 80, se instituie o prezumție relativă de fraudă în dauna creditorilor. Prezumția poate fi răsturnată de către debitor. Ea nu se extinde la terțul dobânditor sau subdobânditor.
Din aceste dispoziții rezultă că, pentru a fi putut fi anulat transferul în temeiul art 80 lit. c), reclamanta trebuia să facă dovada intenției frauduloase a pârâtei - terț dobânditor al bunurilor; altfel spus, trebuie dovedit faptul că, la încheierea contractului de vânzare-cumpărare a existat dorința, atât a societății debitoare, cât și a dobânditorului , de a sustrage bunurile de la urmărirea creditorilor.
În cauza de față nu se poate reține ca mijloc de probă prezumția relativă de cunoaștere de către terțul subdobânditor a faptului că actul este susceptibil de a fi anulat , prezumție prevăzută de art. 84 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, deoarece reclamanta nu a făcut dovada pretinsei legături între conducerile celor două societăți , iar sarcina probei incumbă reclamantului potrivit dispozițiilor art. 249 NCPC.
Sentința nr. 193/F/18.02.2016, pronunțată în dosar nr. 337/1259/2014/a12
DGRFP .., în calitate de creditor , a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele, E S.A. și A S.A. reprezentată de administrator special... și administrator judiciar P... I.P.U.R.L., anularea transferului de proprietate asupra bunurilor imobile menționate în contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. ..., repunerea părților în situația anterioară, obligarea pârâtei E S.A să restituie bunurile, respectiv suprafața de ... mp curți construcții, situat în ...împreună cu construcțiile existente pe teren .
În motivarea acțiunii, s-a arătat , în esență, că între debitorul A S.A., în calitate de vânzător și E S.A. , în calitate de cumpărător, a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare, cu privire la bunurile menționate , prețul stabilit fiind de 1.100.000 euro , suma fiind achitată de compărător în două tranșe,prin virament bancar, până la data de..., anterior datei stabilită de părți pentru plata prețului.
În cauză, s-a susținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 79-80 din Legea insolvenței.
Astfel, pe de o parte, debitorul a urmărit prin încheierea contractului, fraudarea intereselor creditorilor (acest fapt rezultând din împrejurarea că există persoane din conducerea societății vânzătoare, care dețin acțiuni la societatea cumpărătoare) iar, pe de altă parte, convenția a fost încheiată cu mai puțin de trei ani înainte de deschiderea procedurii, scopul urmărit a fost cel al sustragerii bunului din patrimoniul societății debitoare.
S-a susținut că prețul de vânzare convenit, este derizoriu, neserios, în raport cu valoarea de circulația a imobilelor în zona respectivă, apreciindu-se că tranzacția a avut drept efect ajungerea A S.A în stare de insolvabilitate, pârâta E S.A. fiind complice la prejudicierea creditorilor, profitând de beneficiile obținute din încheierea contractului, în dauna pârâtei vînzătoare , și pe cale de consecință , a creditorilor acesteia.
Prin urmare, a solicitat anularea contractului în temeiul art. 80 alin. 1 lit. c) coroborat cu dispozițiile art. 85 alin.3 din Legea nr. 85/2006 și repunerea părților în situația anterioară, prin restituirea bunurilor în patrimoniul societății debitoare.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 79 și 80 din Legea nr. 85/2006, art. 81 alin.2 raportat la art. 85 alin.5 din aceeași lege, art. 453 Cod procedură civilă.
Au fost solicitate probele cu înscrisuri, interogatoriul pârâților, orice altă probă a cărei utilitate va rezulta din dezbateri .
Au fost anexate, în copie, procesul verbal al Comitetului Creditorilor, prin care s-a aprobat introducerea acțiunii având ca obiect anularea contractului de vânzare-cumpărare, DGRFP, în calitate de Președinte al Comitetului creditorilor fiind împuternicit să formuleze cererea , alte înscrisuri în legătură cu obiectul acțiunii.
Cererea și înscrisurile au fost comunicate pârâtelor, în procedura instituită de art. 200 NCPC, iar la data de 08.10.2015, au fost înregistrate la instanță întâmpinările pe care acestea le-au formulat.
Prin întâmpinarea formulată de E S.A. s-a solicitat respingerea cererii, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile cerute de lege în acest sens.
În motivarea se arată că intenția părților nu a fost sustragerea bunurilor din averea debitoarei, fraudarea intereselor vânzătorului și implicit a creditorilor acesteia.
Cu referire la motivele invocate în acțiune, s-a arătat că nimeni din conducerea A S.A nu deține acțiuni la societatea cumpărătoare, ES.A. că între cele două entități există exclusiv relații de afaceri, firești.
În ceea ce privește prețul neserios, s-a arătat că încheierea contractului a fost precedată de efectuarea unui raport de expertiză, expertul evaluator autorizat stabilind o valoare totală a bunurilor, de 1.027.000 lei, în condițiile în care prețul convenit de părți este superior rezultatului evaluării .
Achitarea prețului, anterior împlinirii scadenței, nu constituie în opinia pârâtei decât o dovadă a bunei credințe, și nicidecum a intenției de fraudare a vânzătorului, cu atât mai puțin a creditorilor, în condițiile în care la momentul tranzacției pârâta E S.A. nu a prevăzut ipoteza intrării cocontractantului în procedura insolvenței.
La rândul său, pârâta A S.A, prin administrator special, a depus întâmpinare prin care a solicitat în mod prioritar, respingerea acțiunii, ca lipsită de interes, în subsidiar, ca neîntemeiată.
În motivarea excepției, s-a susținut că, din suma încasată s-au făcut plăți către bugetul consolidat al statului (47,9% din sumă), către bugetul local, plăți către furnizori transporturi, materii prime și materiale, plăți salariale, plăți CEZ energie electrică, iar diferența a fost folosită pentru restituirea împrumuturilor contractate de la terți, în scopul achitării la scadență a ratelor aferente eșalonării și a plăților curente către bugetul consolidat al statului .
Cu privire la fondul litigiului, pârâta a susținut netemeinicia acțiunii, arătând că, începând cu anul 2008, urmare a crizei economice generalizate, societatea și-a redus activitatea atât pe plan intern cât și extern, a fost nevoită să reducă numărul de salariați, prin concedieri colective, unele instituții de credit nu au mai fost de acord cu prelungirea liniilor de creditare, situație în care, plata creditelor a impus angajarea de împrumuturi de la terțe societăți.
S-a mai arătat că, eșalonarea la plata datoriilor bugetare, de care debitorul beneficia, s-a pierdut, pe fondul problemelor financiare, și, urmare a acestui fapt, creditorul bugetar urma să treacă la executarea silită a garanțiilor .
În contextul arătat, Consiliul de Administrație al A S.A, în scopul redresării activității, a hotărât înstrăinarea unor bunuri din patrimoniul societății .
În acest scop, s-a adoptat Hotărârea Consiliului de Administație, nr...., prin care s-a aprobat vânuarea activelor la prețul de 1.100.000.lei, pe baza raportului de evaluare bunuri, întocmit de expert evaluator.
S-a concluzionat că nu există rea-credință în încheierea contractului, creditorii nu au suferit nici un prejudiciu, conform procesului verbal de control încheiat de creditorul bugetar - prin serviciu de inspecție fiscală, destinația sumelor obținute din transferul patrimonial, a fost în principal, acoperirea cheltuielilor bugetare, administratorul judiciar, în urma analizei documentelor debitorului a apreciat că transferul respectiv nu intră sub incidența dispozițiilor art. 82 din Legea insolvenței, concluziile din raportul de activitate publicat în BPI, nu au fost contestate de creditorul bugetar, astfel că se solicită respingerea cererii .
În dovedire au fost depuse înscrisuri.
Acțiunea , având ca obiect anularea transferuri patrimoniale a fost înscrisă în Cartea funciară, sub nr...., potrivit art. 85 din legea insolvenței, de către reclamantă, dovada fiind depusă la dosar .
La termenul de judecată din ...instanța, în condițiile reglementate de art. 284 NCPC, a pus în discuția părților excepția lipsei de interes a reclamantei , excepție care a fost respinsă, reținând că din conținutul art. 84 alin.1 din Legea insolvenței rezultă că "administratorul judiciar, lichidatorul sau comitetul creditorilor va putea introduce acțiune pentru a recupera de la subdobânditor bunul ori valoarea bunului transferat de către debitor, numai dacă subdobânditorul nu a plătit valoarea corespunzătoare a bunului și cunoștea sau trebuia să cunoască faptul că transferul inițial este susceptibil de a fi anulat";
Potrivit procesului verbal al Comitetului Creditorilor, s-a aprobat introducerea acțiunii având ca obiect anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. DGRFP, în calitate de Președinte al Comitetului creditorilor fiind împuternicit să formuleze cererea .
Administratorul judiciar desemnat/confirmat nu a formulat acțiune având ca obiect anularea transferului patrimonial respectiv, iar potrivit art. 81 alin.2 din legea nr. 85/2006 " Comitetul creditorilor poate introduce la judecătorul sindic o astfel de acțiune, dacă administratorul/lichidatorul judiciar nu o face";
Prin urmare, excepția lipsei de interes nu este întemeiată, interesul fiind unul general, al creditorilor, interesați ca bunurile debitorului să fie readuse în patrimoniu, în scopul acoperirii tuturor creanțelor înscrise în tabel.
La același termen s-a luat act de faptul că reclamanta nu contestă valabilitatea raportului de expertiză extrajudiciară, depus la dosar, având ca obiect evaluarea bunurilor transferate , și a solicitat a i se permite "căutarea de alte expertize vizând aceeași zonă"; urmând să depună înscrisuri la dosar, precum și de faptul că nu se invocă folosirea sumelor obținute, în alte scopuri decât interesul debitorului.
Depunerea unei alte expertize, extrajudiciare, de către reclamantă, nu a fost considerată utilă cauzei iar cu privire la expertiza judicară de evaluare, s-a luat act că reclamanta nu a fost de acord cu plata onorariului expertului evaluator.
Analizând materialul probator, judecătorul-sindic reține următoarele:
Transferul patrimonial invocat a fost apreciat de reclamantă ca fiind fraudulos, deoarece prestația debitoarei a fost vădit disproporționată față de cea a E S.A.iar, pe de altă parte, a fost încheiat cu intenția tuturor părților de a prejudicia creditorii societății.
În acest sens, au fost invocate dispozițiile art. 80 alin. 1 lit. c din Legea nr. 85/2006, potrivit cărora lichidatorul poate introduce la judecătorul-sindic acțiuni pentru anularea constituirilor ori a transferurilor de drepturi patrimoniale către terți și pentru restituirea de către aceștia a bunurilor transmise și a valorii altor prestații executate, realizate de debitor prin următoarele acte: c) acte încheiate în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii , cu intenția tuturor părților implicate în acestea de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a le leza în orice alt fel drepturile";
Având în vedere temeiul de fapt invocat de reclamantă, respectiv vânzarea imobilelor cu intenția tuturor părților de a prejudicia creditorii societății, obligarea subdobânditorului la restituirea bunurilor în proprietatea debitorului , judecătorul-sindic va analiza în mod prioritar condițiile de admisibilitate impuse de art. 84 din lege.
Legea nr. 85/2006 în secțiune a IV-a art. 80-85 reglementează o procedură specială care tinde la reîntregirea averii debitorului, dar această procedură specială nu prevede expres o derogare în ce privește condițiile de admisibilitate ale unei acțiuni în anulare întemeiată pe art. 79 și 80 din aceeași lege (decât cu privire la calitatea procesual-activă), drept pentru care, se aplică normele de drept procesual civil în ce privește analiza condițiilor pe care trebuie să le îndeplinească dreptul litigios dedus judecății.
De altfel, și art. 149 din Legea nr. 85/2006 prevede că dispozițiile prezentei legi se completează, în măsura compatibilității lor, cu cele din Codul de procedură civilă, Codul comercial român și ale Legii nr. 637/2002.
Scopul Legii nr. 85/2006 este de a institui o procedură colectivă pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență, caracterul colectiv al procedurii presupunând că această procedură este menită să satisfacă interesele tuturor creditorilor fără discriminare între ei.
Pentru a fi incident motivul de anulare prevăzut în art. 84 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 este necesară întrunirea următoarelor condiții:
- subdobânditorul nu a plătit valoarea corespunzătoare a bunului transferat;
- acesta cunoștea sa trebuia să cunoască faptul că transferul inițial este susceptibil de a fi anulat.
Art. 84 alin. 2 prevede că, dacă sunt îndeplinite condițiile art. 79 și 80, se instituie o prezumție relativă de fraudă în dauna creditorilor. Prezumția poate fi răsturnată de către debitor. Ea nu se extinde la terțul dobânditor sau subdobânditor.
Din aceste dispoziții rezultă că, pentru a fi putut fi anulat transferul în temeiul art 80 lit. c), reclamanta trebuia să facă dovada intenției frauduloase a pârâtei - terț dobânditor al bunurilor; altfel spus, trebuie dovedit faptul că, la încheierea contractului de vânzare-cumpărare a existat dorința, atât a societății debitoare, cât și a dobânditorului , de a sustrage bunurile de la urmărirea creditorilor.
În cauza de față nu se poate reține ca mijloc de probă prezumția relativă de cunoaștere de către terțul subdobânditor a faptului că actul este susceptibil de a fi anulat , prezumție prevăzută de art. 84 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, deoarece reclamanta nu a făcut dovada pretinsei legături între conducerile celor două societăți , iar sarcina probei incumbă reclamantului potrivit dispozițiilor art. 249 NCPC.
În concluzie, reclamanta nu a făcut dovada complicității la fraudă a terțului subdobânditor, respectiv că acesta a cunoscut caracterul fraudulos a transferului de proprietate, situație de fapt care trebuie dovedită în fața instanței pentru a fi dovedit motivul de anulare prevăzut în art. 84 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.
Nici o probă administrată în cauză nu susține ipoteza avansată de reclamantă, privind prețul derizoriu.
Prin preț derizoriu se înțelege, potrivit 1665 alin. 2 Cod civil, cu ale cărei dispoziții se completează legea specială a insolvenței, situația în care prețul este într-atât de disproporționat față de valoarea bunului, încât este evident că părțile nu au dorit să consimtă la o vânzare.
Or, în cauză, Consiliul de administrație al debitorului A SA, în exercitarea atribuțiilor prevăzute de art. 142 din legea nr. 31/1990, pe baza raportului de evaluare întocmit de un expert autorizat, a decis, prin Hotărârea nr….., încheierea contractului de vânzare cumpărare a cărei nulitate se invocă.
Din suma obținută din transferal patrimonial, s-au făcut plăți către bugetul consolidat al statului (47,9% din sumă), către bugetul local, plăți către furnizori transporturi, materii prime și materiale, plăți salariale, plăți către CEZ energie electrică, iar diferența a fost folosită pentru restituirea împrumuturilor contractate de la terți, în scopul achitării la scadență a ratelor aferente eșalonării și a plăților curente către bugetul consolidat al statului
Prin urmare, scopul debitorului la încheierea contractului a fost de continuare a activității, iar achitarea prețului contractului înainte de termenul stabilit prin contract nu poate fi interpretat în sensul prejudicierii vânzătorului debitor sau a creditorilor acestuia.
| ← Apel. acţiune în anulare. tardivitate. . Jurisprudență Faliment | Închidere procedură reglementată de Legea nr. 85/2006 → |
|---|
