Brevet de invenţie. Cesionarea invenţiei. Calitatea procesuală pasivă
| Comentarii |
|
Pentru invenţia “Instalaţii de creştere a pâinii” reclamanţii, care au obţinut brevetul OS1M, au chemat în judecată S.C. “S.”-S.A., pentru a fi obligată să le plătească suma de 4.000.000 lei, reprezentând recompense pentru folosirea invenţiei lor.
Invenţia a fost cesionată Statului Român prin Centrala de Morărit şi Panificaţie Bucureşti, din componenţa căreia făcea parte şi intimata.
Prin actul de cesiune, necontestat de reclamanţi, fosta centrală a devenit titulară a invenţiei, iar în urma desfiinţării centralelor, în temeiul Legii nr. 15/1990, prin împărţirea patrimoniului C.M.P. Bucureşti, invenţia respectivă a intrat în patrimoniul Societăţii Comerciale “D.”- S.A. Bucureşti, în prezent titulară prin efectul cesiunii legale, prevăzut de art. 14 din Legea nr. 66/1974.
Ca urmare, în mod justificat, instanţa de apel a reţinut inexistenţa unui raport juridic între recurenţii-autori ai invenţiei - şi intimata cumpărătoare a utilajului (S.C. “S.”-S.A.).
Opinia recurenţilor, în sensul că intimata are calitate de unitate care a aplicat invenţia, în sensul prevederilor art. 66 din Legea nr. 64/1991, nu poate fi reţinută, fiind interpretat eronat conţinutul textului respectiv.
Potrivit dispoziţiilor art. 66 alin. 1 din Legea nr. 64/1991, “drepturile băneşti cuvenite inventatorilor pentru invenţiile brevetate, aplicate, parţial recompensate sau nerecompensate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se vor negocia între inventator şi unitatea care a aplicat invenţia”.
Instanţa de apel a interpretat corect noţiunea de “unitate care a aplicat invenţia”, aceasta neputând fi confundată cu orice terţ cumpărător al produsului invenţiei, ci are această calitate doar titulara cesiunii.
Că acesta este sensul termenului din art. 66 alin. 1 avut în vedere de legiuitor, rezultă şi din redactarea alin. 2 din acelaşi articol, care prevede că: “dreptul asupra brevetului de inventator se transmite inventatorului, prin efectul legii în cazurile în care, la data intrării în vigoare a prezentei legi, întreprinderea care a devenit titulară prin efectul cesiunii legale, prevăzute de art. 14 din Legea nr. 62/1974, nu a aplicat invenţia sau nu a luat măsurile necesare în vederea aplicării ei”.
Aşadar, aplicarea invenţiei sau luarea măsurilor în vederea aplicării ei se puteau hotărî numai de întreprinderea ce a devenit titulară prin efectul cesiunii legale.
Or, interpretarea recurenţilor care consideră că şi intimata, fără a fi titulară a cesiunii, ci doar beneficiara ulterioară produsului invenţiei, ar avea calitatea de “unitate care a aplicat invenţia”, duce la o concluzie absolut nefirească şi anume ca recurenţii să poată obţine recompensarea pentru o invenţie brevetată în condiţiile Legii nr. 62/1974 de la toţi terţii cumpărători ai produsului invenţiei, ceea ce nu a fost în intenţia legiuitorului.
în consecinţă, pentru drepturile băneşti aferente invenţiilor brevetate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 62/1974 negocierea are loc cu unitatea care a aplicat invenţia, adică “întreprinderea ce a devenit titulară prin efectul cesiunii prevăzute de art. 14 din Legea nr. 64/1974”.
în cauză, intimata, neavând această calitate, greşit s-au formulat pretenţiile împotriva sa.
în consecinţă, obiecţiunile formulate nefiind justificate, recursul se respinge ca nefondat.
(CSJ, s. com., dec. nr. 288/1996, Dr. nr. 3/1997, p. 120)
| ← Brevet de invenţie. Dreptul autorului la recompense. Sesizarea... | Inovaţii. Inovaţiile înregistrate în condiţiile Legii nr.... → |
|---|
