Brevet de invenţie. Dreptul autorului la recompense. Sesizarea instanţei de judecată
| Comentarii |
|
Reclamantul U.E. a solicitat obligarea societăţii comerciale pârâte la negocierea drepturilor băneşti ce i se cuvin pentru folosirea de către aceasta a invenţie sale şi obligarea la plata acestor drepturi.
Tribunalul a respins acţiunea cu motivarea că reclamantul a fost recompensat Ia 19 februarie 1986 şi că pretenţiile sale trebuiau negociate cu pârâta, iar, în lipsa unei convenţii în acest sens, nu i se cuvin drepturile băneşti solicitate.
Apelul declarat de reclamant a fost respins ca nefondat.
Reclamanta a declarat recurs, susţinând, în esenţă, că pârâta care foloseşte în continuare invenţia sa, trebuia obligată la plata drepturilor băneşti ce i se cuvin, refuzul acestuia de a negocia plata acestor drepturi nefiind un motiv de a i se respinge pretenţiile formulate prin acţiune.
Recursul este întemeiat.
în cauză, este de necontestat că pârâta foloseşte invenţia al cărei autor este reclamantul, conform brevetului de invenţie, şi că reclamantul a solicitat pârâtei să negocieze pretenţiile sale pentru folosirea invenţiei, însă aceasta a refuzat.
Potrivit art. 66 din Legea nr. 64/1991, inventatorii nerecompensaţi sau parţial recompensaţi au dreptul să fie recompensaţi pe baza negocierii dintre ei şi persoanele care folosesc invenţiile.
împrejurarea că pârâta a refuzat orice negociere nu are nici o relevanţă juridică cu privire la dreptul reclamantului de a pretinde drepturile băneşti ce i se cuvin ca urmare a folosirii invenţiei.
De asemenea, tot nerelevant este şi faptul că în anul 1988 reclamantul a primit de la pârâtă, cu titlul de recompensă, o anumită sumă.
Din economia Legii nr. 64/1991, rezultă că atâta timp cât invenţia este folosită, beneficiarii acesteia sunt obligaţi să plătească inventatorului drepturi băneşti ce sunt negociate.
Faţă de cele arătate, se constată că soluţia instanţei de apel, prin care a fost confirmată hotărârea instanţei de fond, este greşită, întrucât, acţiunea reclamantului trebuia examinată pe fond, iar nu respinsă pe considerentul greşit că acesta n-ar fi fost îndreptăţit să pretindă drepturile băneşti ce i se cuvin potrivit prevederilor Legii nr. 64/1991.
Ca urmare, se admite recursul, se casează hotărârile, cauza fiind trimisă spre rejudecare tribunalului.
(CSJ, s. com., dec. nr. 870/1996, Dr. nr. 3/1997, p. 121)
| ← Brevet de invenţie. Soluţionarea litigiilor dintre inventator... | Brevet de invenţie. Cesionarea invenţiei. Calitatea... → |
|---|
