Brevet de invenţie. Soluţionarea litigiilor dintre inventator şi beneficiarul invenţiei. Instanţa competentă
| Comentarii |
|
Potrivit art. 34 din Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie, brevetul de invenţie conferă titularului dreptul de a interzice terţilor să efectueze fără autorizaţia sa, fabricarea, comercializarea, oferirea spre vânzare a produselor. Art. 39 din legea menţionată prevede că drepturile patrimoniale cuvenite inventatorului se stabilesc pe bază de contract. Prin art. 61 din acelaşi act normativ se prevede că litigile privind calitatea de inventator, de titular de brevet sau cele cu privire la alte drepturi născute din brevetul de invenţie, inclusiv drepturile patrimoniale ale inventatorului din contractele de cesiune şi licenţă, sau cele referitoare la nerespectarea dispoziţiilor prevăzute de art. 39 şi 46 sunt de competenţa instanţelor judecătoreşti. Faţă de dispoziţiile menţionate, rezultă că orice neînţelegeri intervenite între inventatori şi beneficiarul invenţiei sunt de competenţa instanţei. Instanţa, în cazul refuzului pârâtei de a încheia contractul privind drepturile patrimoniale ale inventatorului, urma să stabilească pe bază de probe, dacă invenţia este aplicată de pârâtă.
In speţă, în apel s-a depus raportul de expertiză efectuat într-un alt dosar aflat pe rolul aceleaşi instanţe, pentru alte perioade, din care rezultă că pârâta foloseşte invenţia ce face obiectul brevetului în litigiu.
în această situaţie, instanţa de recurs a considerat că respingerea drepturilor băneşti cuvenite inventatorilor pe motiv că acestea trebuie stabilite numai de părţile interesate, este contrară dispoziţiilor art. 61 din Legea nr. 64/1991 şi a casat decizia atacată şi sentinţa instanţei de fond cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
(CSJ, s. com., dec. nr. 133/1996, Dr. nr. 8/1996, p. 130)
| ← Inventator. Stabilirea drepturilor băneşti prin negociere.... | Brevet de invenţie. Dreptul autorului la recompense. Sesizarea... → |
|---|
