Cerere de constatare a nulităţii absolute a hotărârii AGEA a societăţii pârâte, de aprobare a divizării . Soluţionarea excepției de inadmisibilitate, prin raportare da prevederile art.4 din OUG nr. 116/2009 . Analizarea interesului reclamantei în promovar
| Comentarii |
|
Tribunalul Specializat ARGEŞ Sentinţă civilă nr. 125/CC din data de 25.06.2015
În condițiile în care judecătorul delegat , potrivit normelor de competență specială, reglementate de art.4 din OUG nr. 116/2009 , se pronunță într-o procedură necontencioasă, și analizează din punct de vedere formal dacă au fost parcurse toate etapele divizării, că hotărârea pronunțată într-o astfel de procedură, conform art. 535 NCPC nu are autoritate de lucru judecat, că însuși legiuitorul prevede în cuprinsul art. 252 alin.2 teza a II-a din LSC posibilitatea ca hotărârile adoptate în procesul de divizare să poată fi atacate în condițiile art. 132 din lege, excepția de inadmisibilitate în ceea ce privește cererea de constatare a nulității hotărârii AGEA, prin care s-a aprobat proiectul de divizare parțială a societății , este neîntemeiată.
Sentința nr. 125/CC/25.06.2015 pronunțată în dosarul nr. 32/1259/2015
Reclamanta SEM a chemat în judecată societatea pârâtă S SA, pentru a se dispune constatarea nulității absolute a hotărârii AGEA a societății pârâte, constatarea nulității divizării acestei societăți în temeiul hotărârii sus-citate și a se dispune,obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Societatea pârâtă a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat, în mod prioritar, excepția privind lipsa de interes a reclamantei, motivat de faptul că aceasta a formulat cerere de retragere din societatea SC S SA, în condițiile prevăzute de art. 134 din Legea nr. 31/1990 precum și excepția de fond privind inadmisibilitatea cererii de constatare a nulității hotărârii AGEA, apreciind că exclusiv judecătorul delegat , în condițiile de competență specială, reglementate de art.4 din OUG nr. 116/2009 , art. 37 și art. 251 alin.2 din Legea nr. 31/1990 , poate să se pronunțe asupra legalității divizării însăși.
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii, apreciind că motivele expuse nu aduc nici o critică privind legalitatea hotărârii AGEA, ele vizănd exclusiv proiectul de divizare.
În legătură cu excepția lipsei de interes a reclamantei, motivat de faptul că aceasta a formulat cerere de retragere din societatea SC S SA, în condițiile prevăzute de art. 134 din Legea nr. 31/1990, instanța a reținut următoarele:
Din interpretarea art. 33 din NCPC, rezultă că prin interes , ca element al acțiunii civile, se înțelege folosul practic, material sau moral, urmărit de cel care a pus în mișcare acțiunea civilă, indiferent de forma concretă de manifestare a acesteia - cerere în justiție sau apărare de fond ori procedurală.
Verificând actele dosarului,se reține că acțiunea - având ca obiect constatarea nulității hotărârii AGEA, prin care s-a aprobat proiectul de divizare parțială a societății, precum și constatrea nulității divizării societății, decisă prin hotărârea respectivă - a fost formulată ulterior adoptării hotărârii AGEA (20.01.2012 ) , respectiv la data de 03.02.2015.
Apreciind că interesul , ca element al acțiunii civile (excepție cu care instanța a fost investită) trebuie analizat la momentul punerii în mișcare a acțiunii, respectiv momentul înregistrării cererii de chemare în judecată , iar la acea dată (03.02.2015) , interesul reclamantei , ca folos practic, material sau moral, nu era pus în discuție, temeiul invocat de pârâtă pentru justificarea lipsei de interes ( cererea de retragere din societate), intervenind ulterior, conform adresei nr...., depusă la dosar, excepția a fost respinsă , ca neîntemeiată.
În cazul acțiunii în anulare a unei hotărâri a adunării generale a acționarilor, Legea nr 31 /1990 , în mod special, stabilește expres persoanele care au interes să promoveze o astfel de cerere.
Astfel, potrivit art.132 alin.2 și 3 din Legea 31 /1990, hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiție, de oricare dintre acționarii care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra și au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal al ședinței, iar când se invocă motive de nulitate absolută, cererea poate fi formulată de orice persoană interesată.
Ceea ce interesează este calitatea de acționar și interesul la momentul adoptării hotărârii, fiind indiferent un moment ulterior sau anterior.
Or, după cum rezultă din actele depuse la dosar, în condițiile prev de art.98 din Legea 31/1990 reclamanta SEM la data adoptării hotărârii atacate dar și la momentul investirii instanței cu cerere de chemare în judecată, avea calitatea de acționar în cadrul societății SC S SA, deține un număr reprezentând 14,29% din capitalul social , a fost prezentă la ședința AGEA din 20.01.2015 și a votat împotriva ddeciziei privind divizarea având prin urmare calitate procesuală activă și interes în a se supune hotărârii adoptate sau a o contesta în măsura în care ceea ce s-a hotărât ar putea să influențeze negativ drepturile pe care le are ca asociat cu o anumită participare la capitalul social .
Faptul că ulterior au intervenit modificări ale situației de fapt existentă la momentul adoptării hotărârii , respectiv la momentul punerii în mișcare a acțiunii civile, nu influențează în cauză soluția cu privire la respingerea excepției lipsei de interes a reclamantei în promovarea acțiunii.
În legătură cu excepția de fond privind inadmisibilitatea cererii de constatre a nulității hotărârii AGEA , instanța a reținut:
În materia adoptării hotărârilor societare, funcționează principiul potrivit căruia au forță obligatorie numai hotărârile adoptate în conformitate cu legea și actul constitutiv al societății.
Prin urmare, acțiunea în anulare trebuie să întrunească una dintre următoarele condiții de admisibilitate: a) decizia AGA contravine unei dispoziții legale imperative, prevăzute în orice act normativ din dreptul pozitiv român, de natură societară sau extrasocietară; b) decizia AGA contravine unei prevederi legale dispozitive/supletive din legea societăților comerciale și legislația cu incidență în această materie, iar actul constitutiv al societății nu prevede vreo clauză derogatorie; c) decizia este contrară actului constitutiv, nerespectând anumite clauze statutare (cu condiția ca dispozițiile respective din statut sau contractul de societate sa nu fie invalidate pe motiv de încălcare a unei norme legale imperative).
În cazul de față, se invocă inadmisibilitatea cererii, întrucât asupra valabilității hotărârilor adoptate în procesul de divizare , se pronunță exclusiv judecătorul investit potrivit normelor de competență specială, reglementate de art.4 din OUG nr. 116/2009.
Cu privire la această excepție, instanța a reținut că potrivit art. 251 alin.1 și 2 din Legea nr. 31/1990 "; Nulitatea unei fuziuni sau divizări poate fi declarată numai prin hotărâre judecătorească. De la data realizării sale, potrivit art. 249, fuziunea, respectiv divizarea, poate fi declarată nulă doar dacă nu a fost supusă unui control judiciar în conformitate cu prevederile art. 37 sau dacă hotărârea uneia dintre adunările generale care au votat proiectul fuziunii sau al divizării este nulă ori anulabilă.";
Legiuitorul reglementează prin art. 251 alin.2 LSC o sancțiune specifică, respectiv nulitatea specială ce poate fi declarată în două cazuri strict și limitativ prezentate : 1) pe calea unei acțiuni judecătorești, dacă procedura de divizare nu a fost supusă unei verificări în conformitate cu prevederile art. 37 din Legea nr. 31/1990, 2) prin declararea nulității unei hotărâri a adunării generale în procedura divizării.
În condițiile în care judecătorul delegat , potrivit normelor de competență specială, reglementate de art.4 din OUG nr. 116/2009 , se pronunță într-o procedură necontencioasă, și analizează din punct de vedere formal dacă au fost parcurse toate etapele divizării, că hotărârea pronunțată într-o astfel de procedură, conform art. 535 NCPC nu are autoritate de lucru judecat, că însuși legiuitorul prevede în cuprinsul art. 252 alin.2 teza a II-a din LSC posibilitatea ca hotărârile adoptate în procesul de divizare să poată fi atacate în condițiile art. 132 din lege, excepția de inadmisibilitate în ceea ce privește cererea de constatare a nulității hotărârii AGEA, prin care s-a aprobat proiectul de divizare parțială a societății , a fost respinsă, ca neîntemeiată.
| ← Contestaţie la tabelul preliminar al creanţelor. Cerere AAAS... | Cerere de constatare a nulităţii absolute a hotărârii AGEA a... → |
|---|
