Cod procedură civilă, art. 129, art. 216. Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, art. 6 prg. 1
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BUCUREŞTI Hotărâre nr. 552 din data de 12.03.2013
Potrivit art. 129 și art. 261 alin. 1 și 5 C.pr.civ. și art. 6 prg. 1 din CEDO precum și conform jurisprudenței CEDO, fiind contestat calculul creanței, instanța de fond avea obligația de a solicita creditorilor refacerea calculului creanței, astfel că nu se poate considera că a avut loc o cercetare judecătorească.
- Cod procedură civilă, art. 129, art. 216
- Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 6 prg. 1
(CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VI-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 552 din 12.03.2013)
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a VII-a Civilă sub nr. 3729/3/2012 creditorii D.D. si C.C. au solicitat deschiderea procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006 împotriva debitorului SC D&M SRL, care se află în stare de insolvență și împotriva căruia dețin o creanță certă, lichidă și exigibilă în suma de 91.695,60 lei, reprezentând contravaloare chirie, penalitati de intarziere si restante utilitati.
Prin sentința civilă nr. 5143/04.05.2012 Tribunalul București Secția a VII-a Civilă a respins cererea având ca obiect deschiderea procedurii de insolvență formulată de creditorii D.D. și C.C. în contradictoriu cu debitorul SC D&M SRL, ca neîntemeiată, a respins cererea de acordarea a cheltuielilor de judecată formulată de către creditori, a admis cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de către debitor, a obligat creditorii la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 7.440 lei reprezentând onorariu avocațial.
Tribunalul a reținut că între părți s-au desfășurat raporturi comerciale in baza contractului de inchiriere incheiat la data de 27.01.2010 avand ca obiect inchirierea unui spatiu comercial situat in Bucuresti, Sos. ………… nr. 15. In baza contractului incheiat, debitoarea s-a obligat la plata unor chirii lunare de 1.750 euro pentru perioada 01.02.2010-01.08.2010 si de 1.900 euro pentru perioada 01.08.2010-01.02.2012. De asemenea, partile au convenit in sarcina chiriasului penalitati de 0.50 % pe zi intarziere din suma datorata, iar dupa trecerea a 30 de zile de neplata, s-au stabilit daune moratorii in suma de 150 euro/zi. Creditorii au aratat ca debitoarea le datoreaza suma de 91.695,60 lei reprezentand chirie restanta 29.458,65 lei, 58.179,55 lei penalitati de intarziere si 4.057,40 lei restante utilitati.
Analizand modul de calcul al creantei, instanta a constatat ca aceasta nu reprezinta o creanta certa, lichida si exigibila, avand in vedere ca desi penalitatea de intaziere trebuia stopata la trecerea celor 30 de zile de la prima zi de intarziere a platii, creditorii nu au respectat aceasta obligatie in calculul efectuat. Asadar, creditorii erau indreptatiti sa calculeze penalitati de intarziere numai in primele 30 de zile dupa exigibilitatea chiriei lunare, pentru ca apoi sa solicite daune in cuantum de 150 de euro/zi. Ca atare, modul de calcul fiind gresit, instanta, avand in vedere prevederile art. 379 Cod proc. civ., va respinge cererea introductiva ca neintemeiata.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declat recurs creditorii D.D. și C.C., solicitând admiterea recursului, modificarea in tot a hotărârii atacate, admiterea cererii si deschiderea procedurii insolventei prevăzute de Legea nr. 85/2006 împotriva debitoarei.
În motivarea recursului, recurenții au invocat motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ., precum și art. 304 indice 1 C.pr.civ.
În dezvoltarea motivului de recurs s-a susținut că in mod eronat instanța a retinut ca "părțile au convenit in sarcina chiriașului (S.C. D&M S.R.L.) plata unor penalități de 0,50% pe zi de întârziere din suma datorata, iar după trecerea a 30 de zile de neplata, s-au stabilit daune moratorii in suma de 150 euro/zi" si ca "....creditorii erau îndreptățiți sa calculeze penalități de întârziere numai in primele 30 de zile după exigibilitatea chiriei lunare, pentru ca apoi sa solicite daune in cuantum de 150 euro/zi".
În cauză sunt îndeplinite prevederile art. 31 raportat la art. 3 pct. 1. lit. a, pct. 6 si pct. 12 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, iar apărările debitoarei în sensul ca nu este in încetare de plați nu prezintă relevanta fata de dispozițiile art. 3 pct. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006.
Prin cel de-al treilea motiv de recurs, recurenții au criticat sentința atacată prin prisma cheltuielilor de judecata acordate de către instanța debitoarei, in condițiile in care apărarea acesteia a constat in simple note scrise depuse la termenul din data de 27.04.2012.
Recursul a fost legal timbrat cu suma de 60 lei conform chitanței nr. 41595455/1/04.09.2012 și timbru judiciar de 0,15 lei.
Intimata SC D&M SRL a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului.
Asupra recursului:
Prin cererea introductiva creditorii au solicitat deschiderea procedurii insolventei împotriva debitoarei S.C. D&M S.R.L., motivat de faptul neplății unui debit rezultat din contractul de închiriere încheiat de părți la data de 26.01.2010.
Au susținut creditorii că prin acest contract părțile au stabilit prețul închirierii după cum urmează: 1.750 euro lunar, pentru perioada 01.02.2010-01.08.2010; 1.900 euro lunar, pentru perioada 01.08.2010-01.02.2012, platibila in lei la cursul BNR din data de 01 a fiecărei luni, cu obligativitatea achitării pana la data de 05 a lunii respective; avans 3.500 euro, la semnarea contractului, reprezentând chiria aferenta lunilor februarie si martie 2010; constituirea de către chiriaș a unei garanții de 1.900 euro pana la data de 01.05.2010. Plata prețului contractului urma a fi făcuta astfel: 50% din cuantumul chiriei se achita in contul creditoarei D.D., deschis la B T - Sucursala M; 50% din cuantumul chiriei se achita in contul creditorului C.C., deschis la B T - Sucursala M. Neplata chiriei la termen atrage aplicarea de penalități de 0,50% din suma datorata, pentru fiecare zi de întârziere, iar daca aceasta întârziere va depăși 30 de zile, contractul va fi reziliat de drept, fără a mai fi necesară punerea in întârziere, notificare sau acțiune în instanță, chiriașul datorând de la acea data si pana la eliberarea spațiului chiria, penalitățile de întârziere aferente si daune moratorii in cuantum de 150 de euro/zi.
Prin cererea introductiva s-a mai arătat faptul ca la momentul introducerii acesteia, contractul de închiriere era reziliat, debitoarea având un debit neachitat (calculat la nivelul lunii decembrie 2011) de 91.695.60 lei, reprezentând: 1) 29.458,65 lei-chirie; 2) 58.179,55 lei - penalități de întârziere; 3) 4.057,40 lei - restante utilități.
În cuprinsul sentinței atacate se reține că părțile au convenit in sarcina chiriașului penalități de 0,50% pe zi de întârziere din suma datorata, că după trecerea a 30 de zile de neplata s-au stabilit daune moratorii in suma de 150 euro/zi, iar creditorii erau îndreptățiți sa calculeze penalități de întârziere numai in primele 30 de zile după exigibilitatea chiriei lunare, pentru ca apoi sa solicite daune in cuantum de 150 euro/zi, astfel că față de modul de calcul al creanței, nu se poate reține existența unei creanțe certe, lichide și exigibile.
Conform art. 129 alin. (4) și (5) și (6) "Cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă în susținerea pretențiilor și apărărilor lor, judecătorul este în drept să le ceară acestora să prezinte explicații, oral sau în scris, precum și să pună în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt ori de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare.
Judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Dacă probele propuse nu sunt îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului, instanța va dispune ca părțile să completeze probele. De asemenea, judecătorul poate, din oficiu, să pună în discuția părților necesitatea administrării altor probe, pe care le poate ordona chiar dacă părțile se împotrivesc.
În toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății.";
Dreptul la un proces echitabil înseamnă și posibilitatea rezonabilă a oricărei părți de a expune cauza sa instanței de judecată, în condiții care să nu o dezavantajeze față de partea adversă, ceea ce se realizează prin asigurarea dreptului său la apărare.
Potrivit art. 261 alin. 1 alin. 5 C.pr.civ., motivele de fapt și drept reținute de instanță trebuie să fie în concordanță cu cererile, actele și înscrisurile existente la dosar, precum și cu probele administrate.
Din perspectiva art. 6 paragraful 1 din CEDO și a jurisprudenței Curții, noțiunea de proces echitabil presupune ca o instanță internă să fi examinat în mod real problemele esențiale care i-au fost supuse judecății.
Astfel, potrivit jurisprudenței CEDO "Convenția nu urmărește să garanteze drepturi teoretice și iluzorii, ci drepturi concrete și efective (A împotriva Italiei, Hotărârea din 13 mai 1980). Dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat drept unul efectiv decât dacă cererile și observațiile părților sunt cu adevărat reținute, adică analizate corespunzător de către instanța sesizată."; (D împotriva României, Hotărârea din 16.11.2006). Altfel spus, art. 6 implică mai ales în sarcina "instanței" obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența"; (Hot. din 28.04.2005 cauza A c.României).
În raport de aceste dispoziții legale, instanța de fond avea obligația să solicite creditorilor refacerea calculului creanței, astfel încât nu se poate reține că în cauză a avut loc o cercetare judecătorească.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. 5 C.pr.civ. și art. 8 din Legea nr. 85/2006, Curtea a admis recursul, a casat hotărârea atacată și a trimis cauza primei instanțe, în rejudecare urmând a fi analizate și celelalte aspecte sesizate de catre recurenți, conform art. 315 alin. 3 C.pr.civ., care datorita caracterului lor subsecvent, nu au mai fost analizate in prezentul recurs.
| ← Faliment – Contestaţie.. Jurisprudență Faliment | Legea nr. 71/2011. Noul Cod Civil (Legea nr. 287/2009) → |
|---|
