Legea nr. 71/2011. Noul Cod Civil (Legea nr. 287/2009)
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BUCUREŞTI Hotărâre nr. 544 din data de 11.03.2013
Cerința formei autentice a actului de reorganizare (hotărârea AGA de aprobare a fuziunii) este prevăzută în mod expres la art. 242 alin. 3 din Noul Cod Civil, care este aplicabil potrivit art. 5 alin. 1 din Legea nr. 71/2011.
- Legea nr. 71/2011
- Noul cod civil (Legea nr. 287/2009)
(CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VI-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 544 din 11.03.2013)
I. Prin cererea înregistrată sub nr. 895732/13.12.2012, la ORCTB, petenta SC M A I SRL a solicitat să se constate legalitatea hotărârii asupra fuziunii și să se dispună înregistrarea în registrul comerțului a mențiunii privind fuziunea societății petente cu societățile absorbite SC E-C SRL și SC R M C SRL, precum și radierea societăților absorbite și publicarea în Monitorul Oficial al României - Partea a IV-a a dispozitivului hotărârii judecătorești pronunțate.
În conformitate cu dispozițiile art. 4 alin.2 din OUG nr. 116/2009, cererea petentei a fost trimisă spre competentă soluționare la Tribunalul București Secția a VI-a Civilă, unde a fost înregistrată la data de 18.12.2012, sub nr. 48951/3/2012.
II. Prin Încheierea nr. 2/08.01.2013, pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Civilă în dosarul nr. 48951/3/2012, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de petenta SC M A I SRL.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că, potrivit art. 2 alin.1 din Titlul X al Legii nr. 247/2005, terenurile cu sau fără construcții, situate în intravilan sau extravilan, indiferent de destinația sau de întinderea lor, pot fi înstrăinate și dobândite prin acte autentice între vii, încheiate în formă autentică, sub sancțiunea nulității absolute.
Instanța de fond a apreciat că, în cazul fuziunii ce are ca efect transferul universal al activelor și pasivelor societăților absorbite, legea specială nu prevede vreo excepție de la regula încheierii în formă autentică a actului translativ de proprietate.
S-a avut în vedere că, în speță, societatea absorbantă preia, în cadrul activelor imobilizate, mai multe terenuri, iar hotărârile AGA ale societăților implicate, prin care a fost aprobată executarea fuziunii, nu au fost adoptate în forma autentică.
III. Împotriva acestei încheieri, în termen legal, au declarat recurs petenta SC M A I SRL și societățile absorbite SC E-C SRL și SC R M C SRL, solicitând modificarea hotărârii recurate, în sensul admiterii cererii introductive.
În motivarea recursului, s-a invocat nelegalitatea constând în motivarea încheierii pe baza unui text legal abrogat. S-a arătat că prin art. 230 lit.aa) din Legea nr. 71/2011 a fost abrogat Titlul X din Legea nr. 247/2005.
În privința textelor legale în vigoare, din Noul Cod Civil, recurentele apreciază că nu există normă care să prevadă cerința formei autentice a hotărârilor de fuziune, în cazul în care în patrimoniul societăților absorbite s-ar găsi și terenuri.
Pe de altă parte, în Legea nr. 31/1990 - art. 5 alin.6 și art. 204, se prevăd expres cazurile în care hotărârea AGA/actul constitutiv trebuie să îmbrace forma autentică.
În final, este criticat faptul că prima instanță nu a adus la cunoștința părților obligația de prezentare a hotărârilor AGA în formă autentică, contrar dispozițiilor art. 22 din Normele metodologice privind modul de ținere a registrelor comerțului.
IV. Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate și a înscrisurilor noi, Curtea constată că recursul este întemeiat, însă pentru următoarele considerente:
1. Într-adevăr, în mod nelegal, instanța de fond și-a motivat în drept hotărârea prin raportare la un text legal abrogat.
Întrucât procedura de fuziune a început în anul 2012, după intrarea în vigoare a Noului Cod civil (Legea nr. 287/2009), în cauză erau aplicabile dispozițiile acestui cod (art. 5 alin.1 din Legea nr. 71/2011), iar nu cele din Titlul X al Legii nr. 247/2005, care au fost abrogate începând cu 01.10.2011, prin art. 230 lit.aa) din Legea nr. 71/2011.
2. Cu toate acestea, cerința formei autentice a actului de reorganizare (hotărârea AGA de aprobare a fuziunii) este prevăzută în mod expres la art. 242 alin.3 din Noul Cod civil, situat în Capitolul privind reorganizarea persoanei juridice: "În cazul bunurilor imobile care fac obiectul transmisiunii, dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale se dobândesc numai prin înscrierea în cartea funciară, în baza actului de reorganizare încheiat în formă autentică sau, după caz, a actului administrativ prin care s-a dispus reorganizarea, în ambele situații însoțit, dacă este cazul, de certificatul de înregistrare a persoanei juridice nou-înființate";.
Această normă, deși situată în Codul civil - lege generală, este o normă specială în raport cu dispozițiile art. 204 alin.2 din Legea nr. 31/1990, referitoare la orice modificare a actului constitutiv, în general. Cu alte cuvinte, deși în cuprinsul Legii nr. 31/1990, în Capitolul privind fuziunea și divizarea societăților (art. 238-251) nu se prevede expres cerința formei autentice a hotărârii AGA de aprobare a fuziunii reglementate la art. 246 din Legea nr. 31/1990, aceste norme speciale se completează cu dispozițiile în materia reorganizării persoanei juridice din Noul Cod Civil, conform art. 291 din Legea nr. 31/1990.
3. Recurentele au îndeplinit însă cerința formei autentice a hotărârilor AGA de aprobare a fuziunii, depunând în recurs, ca înscrisuri noi, Hotărârile Adunărilor Generale ale Asociaților nr. 1/07.02.2013, autentificate de notarul public V C (filele 31-50).
4. Curtea mai are în vedere că din cuprinsul încheierii atacate nu rezultă că a fost cercetată îndeplinirea celorlalte condiții prevăzute la Capitolul II din Titlul VI al Legii nr. 31/1990, precum și în art. 148 din Normele metodologice privind modul de ținere a registrelor comerțului, de efectuare a înregistrărilor și de eliberare a informațiilor, adoptate prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 2594/C/2008.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin.1-3 și 5 C.pr.civ., art. 304 pct.9 și art. 3041 C.pr.civ., Curtea a admis recursul, a casat încheierea atacată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, reținând că nu a fost cercetat integral fondul cauzei, din moment ce prima instanță s-a limitat la problema formei autentice a hotărârilor AGA de aprobare a fuziunii, cerință îndeplinită însă în instanța de recurs.
| ← Cod procedură civilă, art. 129, art. 216. Convenţia... | Legea nr. 85/2006, art. 140, art. 142 . Jurisprudență Faliment → |
|---|
