Legea nr. 85/2006, art. 140, art. 142 . Jurisprudență Faliment
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BUCUREŞTI Hotărâre nr. 543 din data de 11.03.2013
Față de dispozițiile art. 140 din Legea nr. 85/2006, acțiunea având ca obiect antrenarea răspunderii patrimoniale a administratorilor societății debitoare trebuie formulată în cadrul procedurii prevăzute de legea insolvenței pentru realizarea scopului acestei proceduri. Dispozițiile art. 142 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 se referă numai la executarea hotărârii judecătorești pronunțate în cadrul acestei acțiuni.
- Legea nr. 85/2006, art. 140, art. 142
(CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VI-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 543 din 11.03.2013)
I. Prin Sentința civilă nr. 11476/08.11.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă în dosarul nr. 62040/3/2010/a1, a fost respinsă cererea de atragere a răspunderii patrimoniale formulată de creditoarea DGFPMB, în reprezentarea AFPS 6, în contradictoriu cu pârâții G.F. și A.E.
Pentru a pronunța soluția de respingere a cererii de atragere a răspunderii membrilor organelor de conducere, întemeiată pe art. 138 lit.c din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic a reținut, în esență, că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor legale privind fapta ilicită și legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciul constând în ajungerea societății debitoare în stare de insolvență.
II. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs creditoarea DGFPMB, în reprezentarea AFPS 6, solicitând modificarea hotărârii judecătorului sindic, în sensul admiterii acțiunii și obligării pârâților la suportarea datoriilor societății debitoare F C SRL, astfel cum acestea au fost stabilite în tabelul definitiv consolidat al creanțelor.
În motivarea recursului, au fost invocate prevederile art. 304 pct.9 C.pr.civ. și s-a susținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru angajarea răspunderii administratorului.
III. Deliberând cu prioritate asupra excepției inadmisibilității cererii de atragere a răspunderii, motiv de ordine publică invocat în condițiile art. 306 alin.2 C.pr.civ., Curtea reține următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 6421/31.05.2012, judecătorul sindic a închis procedura insolvenței față de debitoarea SC F C SRL, conform art. 131 din Legea nr. 85/2006, și a dispus radierea acesteia din registrul comerțului.
Închiderea unei proceduri de lichidare judiciară are efectul descărcării de obligații și îndatoriri a lichidatorului judiciar, cu privire la procedură.
Tribunalul a fost sesizat de către creditoarea DGFPMB cu cererea pentru angajarea răspunderii administratorilor statutari la data de 21.06.2012 (conform ștampilei poștale aflate pe plicul de la fila 3 dosar fond), ulterior închiderii procedurii de faliment.
Față de dispozițiile art. 140 din Legea nr.85/2006, acțiunea având ca obiect răspunderea patrimonială a administratorilor societății debitoare trebuie formulată în cadrul procedurii prevăzute de legea insolvenței pentru realizarea scopului acestei proceduri și având în vedere destinația sumelor de bani ce ar fi obținute prin exercitarea acestei acțiuni. Prevederile art. 138 alin.5 din lege stabilesc că această cerere se judecă separat, într-un dosar asociat, iar dispozițiile art. 142 alin.2 din lege se referă numai la executarea hotărârilor judecătorești pronunțate în cadrul acțiunilor având ca obiect antrenarea răspunderii administratorilor societății debitoare, însă nu trebuie interpretate în sensul că acțiunea prevăzută la art. 138 din lege poate fi exercitată și după închiderea procedurii.
Față de aceste considerente, constatând că judecătorul sindic a trecut la soluționarea pe fond a acțiunii cu încălcarea dispozițiilor legale, în temeiul art. 312 alin.1-3, art. 304 pct.9 și art. 306 alin.2 C.pr.civ., Curtea a admis recursul, a modificat în tot sentința atacată, în sensul că a admis excepția inadmisibilității și a respins cererea privind atragerea răspunderii patrimoniale, ca inadmisibilă.
Această soluție nu vine în contradicție cu principiul "non reformatio in pejus";, prevăzut de art. 296 teza a II-a raportat la art. 316 C.pr.civ., întrucât situația creditoarei DGFPMB nu a fost agravată, în condițiile în care acțiunea a rămas respinsă, fiind schimbat doar motivul. Recurenta nu poate invoca în favoarea sa faptul că prima instanță nu a verificat admisibilitatea cererii, întrucât s-ar eluda și lipsi de conținut dispozițiile art. 306 alin.2 C.pr.civ., care dau dreptul instanței de recurs de a invoca din oficiu motive de ordine publică.
| ← Legea nr. 71/2011. Noul Cod Civil (Legea nr. 287/2009) | Un prim aspect este cel reţinut de instanţa de fond potrivit... → |
|---|
