Contract de vănzare-cumpărare. Daune echivalente cu dobânzile bancare. Condiţii de acordare
| Comentarii |
|
Daunele echivalente cu dobânzile bancare nu pot fi acordate dacă reclamanta nu a făcut dovada legăturii de cauzalitate între întârzierea culpabilă a pârâtei şi prejudiciul produs prin plata dobânzilor.
(Secţia comercială, decizia nr. 65/1997)
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Bucureşti, reclamanta Societatea Comercială “FA.” - S.A. a chemat în judecată pe pârâta Societatea Comercială “B.B.C.” - SA. Bucureşti, solicitând a se dispune obligarea pârâtei la 87.582.532 lei, preţ produse livrate, la 15.323.490 lei, penalităţi de întârziere în plată, la 12.594.600 lei, dobânzi, precum şi la cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 1.805/10.05.1996, Tribunalul Bucureşti - secţia comercială a admis acţiunea şi a obligat pârâta la 71.582.678 lei, preţ produse livrate şi la 10.000 lei, cheltuieli de judecată.
Pretenţiile privitoare la penalităţi şi daune sub formă de dobânzi au fost respinse.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta.
Curtea de Apel Bucureşti - secţia comercială a respins apelul, ca nefondat.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că, potrivit probelor dosarului, întemeiat au fost admise numai pretenţiile dovedite, susţinerea reclamantei, în sensul livrării către pârâtă a produselor în sumă de 85.582.678 lei, nefiind cu nimic dovedită.
în ce priveşte greşita respingere a cererii privind penalităţile de întârziere, s-a reţinut că în cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare intervenit între părţi nu s-a prevăzut o clauză care să sancţioneze cu plata de penalităţi neexecutarea în termen a obligaţiilor contractuale, respectiv întârzierea în plata preţului produselor livrate.
Prevederile art. 7 din Legea nr. 76/1992 nu completează de drept contractul, astfel că, în lipsa acordului părţilor, materializat în contract sub forma unei clauze penale, cererea pentru plata de penalităţi nu-şi are temei.
în ceea ce priveşte daunele echivalente cu dobânzile bancare, acestea nu puteau fi acordate, întrucât ele se justifică numai în cazul dovedirii lor, iar reclamanta nu a făcut dovada legăturii de cauzalitate între întârzierea culpabilă a pârâtei şi prejudiciul produs prin plata dobânzilor.
Notă: Soluţia a fost menţinută prin decizia nr. 1.484/ 1997 a Curţii Supreme
de Justiţie - secţia comercială.
| ← Contract de închiriere. Spaţiu comercial. Lucrări de amenajare | Contract de vânzare-cumpărare. Dobânda bancară. Clauza penală → |
|---|
