Contract de transport feroviar de mărfuri. Lipsuri cantitative. Refuz de plată
| Comentarii |
|
Refuzul de plată practicat de pârâtă, pe motiv că marfa livrată a avut lipsuri cantitative, este neîntemeiat, întrucât pârâta nu s-a conformat celor stabilite de părţi, referitoare la încheierea actelor de constatare.
(Secţia comercială, decizia nr. 386/1996)
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Bucureşti, reclamanta Societatea Comercială “B.” - S.R.L. Bucureşti a chemat în judecată pe pârâta Societatea Comercială “C.C.” - SA Bucureşti, solicitând a se dispune obligarea pârâtei la: 28.538.100 lei, contravaloare produse; 23.437.093 lei, penalităţi de întârziere; cheltuieli de jtidecată.
S-a arătat că pârâtei i s-au livrat diferite cantităţi de ciment şi var, care nu au fost achitate integral la termen, astfel că au fost calculate şi penalităţi de întârziere, potrivit Legii nr. 76/1992.
Prin sentinţa civilă nr. 2.466/28.11.1995, Tribunalul Bucureşti - secţia comercială a admis, în parte, acţiunea şi a obligat pârâta la plata sumei de 28.538.100 lei, contravaloare marfă şi 10.000 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că pârâta nu a încheiat acte de constatare la primirea mărfii cu cărăuşul şi nu a chemat pe expeditor să verifice lipsurile cantitative constatate la produsele ce i-au fost expediate.
împotriva acestei sentinţe au declarat apel părţile.
Curtea de Apel Bucureşti - secţia comercială a respins apelurile, ca nefondate.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că părţile au convenit ca eventualele lipsuri cantitative generate de neconcordanţa dintre tara înregistrată pe vagon şi cea constatată de beneficiar, precum şi lipsurile calitative, să fie constatate în funcţie de produs, cu participarea obligatorie a cărăuşului şi a unui delegat neutru.
Astfel, refuzul de plată practicat de pârâtă, pe motiv că marfa livrată a avut lipsuri cantitative, este neîntemeiat, întrucât pârâta nu s-a conformat celor stabilite de părţi, referitoare la încheierea actelor de constatare.
în ce priveşte penalităţile de întârziere solicitate de reclamantă, s-a reţinut că pârâta nu putea fi obligată la plata acestora, atâta timp cât în contract nu a fost prevăzută o clauză penală.
Notă: Soluţia a fost menţinută prin decizia nr. 1.740/1996 a Curţii
Supreme de Justiţie - secţia comercială.
| ← Contract de vânzare-cumpărare. Compensaţia. Novaţia. | Contract de transport feroviar de mărfuri. Lipsuri produse pe... → |
|---|
