Contract de transport. Penalităţi de întârziere. Clauza penală. Principiul libertăţii de voinţă
| Comentarii |
|
în situaţia în care comercianţii nu au prevăzut în contract o clauză privind sancţionarea părţii în culpă la plata de penalităţi, acestea nu pot fi acordate, neputându-se reţine completarea de drept a contractului cu prevederile Legii nr. 76/1992, contravenind principiului libertăţii de voinţă a părţilor la încheierea raporturilor contractuale.
(Secţia comercială, decizia nr. 111/1995)
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Călăraşi, reclamanta Societatea Comercială “B.N.” - SA. Brăila a chemat în judecată pe pârâta Societatea Comercială “S.” - SA Călăraşi, solicitând a se dispune obligarea pârâtei la: 29.737.018 lei, contravaloarea prestaţiilor de transport efectuate în septembrie - octombrie 1993 şi februarie 1994; 18.173.162 lei, penalităţi de întârziere în plata preţului; cheltuieli de judecată
Prin sentinţa civilă nr. 103 din 19.12.1994, Tribunalul Călăraşi a admis, în parte, acţiunea, obligând pârâta la plata a 29.737.018 lei, contravaloarea prestaţiilor de transport şi la 10.000 lei, cheltuieli de judecată.
împotriva sentinţei a declarat apel reclamanta, pentru greşita respingere a capătului de cerere privind penalităţile de întârziere, pe motivul lipsei unei clauze contractuale privind răspunderea la plata de penalităţi.
Curtea de Apel Bucureşti - secţia comercială a respins apelul, ca nefondat.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că, în lipsa unei clauze contractuale privind plata de penalităţi, soluţia de respingere a pretenţiilor este întemeiată.
S-a reţinut că susţinerea recurentei, în sensul că în lipsa clauzei contractuale sunt aplicabile debitoarei - aflată în întârziere - penalităţile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 76/1992, care ar completa de drept convenţia părţilor, nu poate fi primită, întrucât în art. 7 alin. 2 din Legea nr. 76/1992 prevede obligaţia agenţilor economici de a stipula în convenţiile comerciale penalitatea de minim 0,15% pentru fiecare zi de întârziere.
S-a apreciat că, în cazul în care comercianţii nu au prevăzut în contract o clauză privind sancţionarea părţii în culpă la plata de penalităţi, acestea nu pot fi acordate, neputându-se reţine completarea de drept a contractului cu prevederile Legii nr. 76/1992, contravenind principiului libertăţii de voinţă a părţilor la încheierea raporturilor contractuale.
Notă: Soluţia a fost menţinută prin decizia nr. 442/1995 a Curţii Supreme
de Justiţie - secţia comercială.
| ← Pact comisoriu de ultim grad. înţelesul noţiunii.... | Contract de prestări servicii. Obligaţia beneficiarului → |
|---|
