Contract de vânzare-cumpărare. Dobânzi bancare. Punerea în întârziere în relaţiile comerciale
| Comentarii |
|
In relaţiile comerciale, debitorul este de drept în întârziere, dacă nu achită preţul produselor la data scadenţei, fără a fi necesară o punere în întârziere, formală.
(Secţia comercială, decizia nr. 145/1994)
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bucureşti, reclamanta Societatea Comercială “CA.” - S.A. Bucureşti a chemat în judecată pe pârâta Societatea Comercială “T.T.” - SA. Bucureşti, solicitând a se dispune obligarea pârâtei la: 29.454.947,67 lei, cu titlu de preţ produse livrate în semestrul II al anului 1992; 18.648.745 lei, daune interese din dobânzi bancare; cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 86 din 16.03.1994, Tribunalul Bucureşti a admis acţiunea, aşa cum a fost formulată, şi a obligat pârâta la plata sumelor solicitate prin cererea de chemare în judecată.
împotriva sentinţei a declarat apel pârâta.
Curtea de Apel Bucureşti - secţia comercială a admis apelul, schimbând sentinţa, în sensul că a obligat pârâta numai la plata sumei de 28.104.016 lei, cu titlu de preţ produse.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei, reclamanta intimată suportând cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunţa această decizie s-a reţinut că preţul real al produselor livrate în perioada 8.09.1992 - 3.12.1992 este în sumă de 28.104.016 lei şi nu de 29.454.947,67 lei, cât s-a cerut în acţiune, pârâta neachitând contravaloarea acestora.
Referitor la pretenţia la daune din dobânzi bancare, s-a reţinut că reclamanta a derogat de la clauza contractuală, potrivit căreia plata se
face la primirea mărfii, acordând debitorului un termen de graţie, în sensul ca acesta să efectueze plata în termen de 5 zile de la data introducerii facturilor în bancă, dar nu a acceptat ca preţul produselor să-i fie achitat la 28.01.1994.
S-a reţinut că, întrucât pârâta nu a achitat preţul produselor livrate în semestrul al Il-lea, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 43 din Codul comercial, care prevăd că “datoriile comerciale lichide şi plătibile în bani, produc dobândă de drept din ziua când devin exigibile”.
S-a constatat că este lipsită de relevanţă susţinerea pârâtei, în sensul că, faţă de data punerii în întârziere - 12.01.1994 - ar datora dobânzi numai de la 29.01.1994, când a intervenit scadenţa facturilor, deoarece punerea în întârziere aplicabilă în raporturile civile nu operează în relaţiile comerciale, în care debitorul este de drept în întârziere, dacă nu achită preţul produselor la data scadenţei, fără a fi necesară o punere în întârziere, formală.
Notă: Soluţia a fost menţinută prin decizia nr. 227/1995 a Curţii Supreme
de Justiţie - secţia comercială.
| ← Contract de vânzare-cumpărare. Obligaţia cumpărătorului | Contract de vânzare-cumpărare. Dobânzi. Daune → |
|---|
