Contract de vânzare-cumpărare. Marfă necorespunzătoare calitativ. Reziliere. Repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii contractului. Lipsa avizului Ministerului Sănătăţii
| Comentarii |
|
Nu poate opera o repunere a părţilor în situaţia anterioară încheierii contractului, ca efect al rezilierii, întrucât marfa livrată nu a primit aprobarea de comercializare şi dare în consum de la Ministerul Sănătăţii, fiind depusă la rampa de reziduuri a oraşului..
(Secţia comercială, decizia nr. 41/1994)
Prin sentinţa civilă nr. 1.449/4.03.1993, Judecătoria sectorului 2 Bucureşti a admis acţiunea reclamantei Societatea Comercială “U.” -S.A. - F.G., astfel cum a fost precizată şi completată, obligând pârâta Societatea Comercială “A.” - S.R.L. la plata a 12.422.260 lei, contravaloare marfă, la 4.318.966 lei, dobândă bancară şi la 1.839.433 lei, cheltuieli de judecată.
A fost respinsă cererea reconvenţională formulată de pârâtă.
Pentru a se pronunţa astfel, s-a reţinut că, potrivit unei comenzi, pârâta a solicitat livrarea unei cantităţi de cartofi calitatea 1, comandă ce a fost onorată de către reclamantă, pârâta preluând de la un cărăuş cantitatea necontestată, produsele fiind recepţionate, prilej cu care beneficiară a consemnat în scrisorile de transport calitatea necorespunzătoare a mărfii, reclamantul furnizor fiind înştiinţat mai târziu, solici-tându-i-se şi certificate fitosanitare de calitate.
Apreciind că pârâta nu a respectat dispoziţiile art. 57 şi art. 54 alin. 6 din H.C.M. nr. 941/1959, acţiunea a fost admisă în totalitate.
împotriva sentinţei civile sus arătată a declarat recurs pârâta.
Tribunalul Bucureşti - secţia comercială, prin decizia civilă nr. 758/14.07.1993, a respins recursul, apreciind că sentinţa pronunţată este legală şi temeinică, arătând că beneficiarul nu a respectat dispoziţiile art. 70 Cod comercial, nefăcând cunoscut furnizorului, în termen de 2 zile, despre calitatea necorespunzătoare a mărfurilor.
Prelevându-se de dispoziţiile art. V alin. 7 din Legea nr. 59/1993, pârâta a declarat recurs, invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 9 şi 10 Cod procedură civilă, arătând că legea a fost aplicată greşit, urmare a schimbării naturii juridice a apărărilor ei, instanţa nepronunţându-se asupra mijloc de apărare hotărâtor pentru dezlegarea pricinii, respectiv invocarea instituţiei neexecutării contractului.
Curtea de Apel Bucureşti a apreciat că motivele invocate sunt fondate, reţinând că, din probele dosarului, în mod necontestat rezultă că printr-o comandă pârâta a solicitat livrarea unei cantităţi de cartofi, calitatea I, pentru masă, reclamanta livrând marfa, dar aşa cum recunoaşte cartofii erau de sămânţă.
Cum lucrul cumpărat nu întruneşte condiţiile contractului, speţa este guvernată de instituţia rezilierii contractului de vânzare-cumpărare, aflată la îndemâna cumpărătoarei, nicidecum de dispoziţiile art. 70 Cod comercial sau de prevederile H.C.M. nr. 941/1959, cum greşit au stabilit instanţele, deşi s-a invocat de către pârâtă excepţia neexecutării întocmai a contractului de vânzare-cumpărare.
Drept consecinţă, s-a apreciat că, în speţă, nu au relevanţă că şi recurenta cumpărătoare nu a respectat obligaţiunea impusă de art. 70 Cod comercial, de a denunţa vânzătorului viciile lucrului cumpărat în cel mult 2 zile de la descoperirea lor, lucrul cumpărat neîntrunind condiţiile contractului de vânzare-cumpărare; marfa livrată - cartofi de sămânţă, ar fi superioară celei contractate, fapt pretins de vânzătoarea reclamantă, dar nedovedit, şi chiar dacă ar fi fost dovedit, acest fapt este fără relevanţă, faţă de principiul executării întocmai a obligaţiilor contractuale ce guvernează contractul din speţă; fila CEC cu care pârâta ar fi încercat să facă plata preţului ar fi fost falsă, fără acoperire în bancă la momentul emiterii ei; înscrisurile depuse la dosar de reclamantă, care privesc contractul de vânzare cu alte firme, copii ale unor acţiuni şi hotărâri judecătoreşti având ca obiect litigii privind nerespectare.a condiţiilor de calitate pentru aceeaşi marfă de către partenerul turc.
Faţă de aprecierea că cele două motive de casare invocate sunt fondate, în baza art. 316 cu referire la art. 296 Cod procedură civilă, recursul declarat de pârâtă a fost admis, decizia şi sentinţa au fost casate, acţiunea fiind respinsă, reclamanta fiind obligată la cheltuieli de judecată (neputând opera o eventuală repunere a părţilor în situaţia anterioară, repunere aplicabilă în cazul instituţiei rezilierii contractului, întrucât marfa livrată de reclamanta vânzătoare nu a primit aprobarea de comercializare şi dare în consum de la Ministerul Sănătăţii şi a fost depusă la rampa de reziduuri a oraşului).
| ← Contract de vânzare-cumpărare. întârziere în livrarea... | Contract de vânzare-cumpărare. Obligaţia cumpărătorului → |
|---|
