Contract de vânzare-cumpărare. Obligaţia cumpărătorului

Primind marfa, beneficiarul datorează preţul acesteia către agentul exportator.

(Secţia comercială, decizia nr. 204/1995)

Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Bucureşti, reclamanta Societatea Comercială “I.” - SA. Agnita a chemat în judecată pe pârâta Societatea Comercială “S.T.” - S.R.L. Bucureşti, solicitând a se dispune obligarea pârâtei la: 132.988.050 lei, reprezentând contravaloarea mărfii livrate şi neplătită; 17.554.449 lei, penalităţi de întârziere; cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 658 din 12.10.1994, Tribunalul Bucureşti -secţia comercială a admis acţiunea şi a obligat pârâta la 142.875 U.S.D., plătibili în lei, la cursul oficial stabilit la data executării sentinţei, la 17.554.449 lei, penalităţi de întârziere, calculate potrivit Legii nr. 76/1992 şi la 1.010.000 lei, cheltuieli de judecată, respingând excepţia lipsei calităţii procesuale active ridicată de pârâtă.

împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta.

Curtea de Apel Bucureşti - secţia comercială a respins apelul, ca nefondat.

Potrivit contractului încheiat, pârâta are calitatea de agent exportator şi mandatar, iar primirea mărfii de către beneficiar nu s-a contestat, acesta reţinând-o, astfel că obligarea pârâtei la plata preţului mărfii, a penalităţilor de întârziere şi a cheltuielilor de judecată este corectă.

S-a mai reţinut că pârâta nu a solicitat introducerea în cauză a beneficiarei, iar problema calităţii mărfii poate fi soluţionată pe calea unei alte acţiuni în instanţă.

Notă: Soluţia a fost menţinută prin decizia nr. 724/24.10.1995 a Curţii

Supreme de Justiţie - secţia comercială.

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Contract de vânzare-cumpărare. Obligaţia cumpărătorului