Contract de vânzare-cumpărare. Obligaţia cumpărătorului
| Comentarii |
|
Principala obligaţie a cumpărătorului este aceea de a plăti preţul, în ziua şi locul prevăzut în contract.
(Secţia comercială, decizia nr. 183/1994)
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Bucureşti - secţia comercială, reclamanta Societatea Comercială "K.” - S.A. Grecia a chemat în judecată pe pârâta Societatea Comercială “M. A.P. S.” - S.R.L. Bucureşti, solicitând a se dispune obligarea pârâtei la: 55.443,17 U.S.S., reprezentând rest de plată; dobânzile aferente sumei solicitate şi a sumelor achitate cu întârziere; cheltuieli de judecată.
în motivarea pretenţiilor sale, reclamanta a arătat că a livrat pârâtei, în temeiul contractului nr. 005643 din 13.03.1992, o cantitate de mezeluri, în valoare totală de 77.653,15 U.S.D. şi că, din suma datorată, aceasta a achitat cu întârziere suma de 22.209,98 U.S.D., rămânând astfel de achitat o diferenţă de 55.443,17 .U.S.D.
Pârâta a formulat întâmpinare, solicitând, în principiu, respingerea acţiunii, arătând că marfa ce i-a fost livrată a fost vândută integral la Societatea Comercială “B.” - SA. Bucureşti, motiv pentru care, pentru eventualitatea admiterii acţiunii, a formulat cerere de chemare în garanţie, prin care a solicitat obligarea acesteia din urmă la plata sumelor cerute prin acţiune.
Prin sentinţa civilă nr. 167 din 22.04.1994, Tribunalul Bucureşti - secţia comercială a admis acţiunea şi a obligat pârâta la plata sumei de
55.443.15 U.S.D., cu titlu de preţ al produselor livrate, împreună cu dobânzi în sumă de 3.686,98 U.S.D. şi 2.415.209 lei, plus 200 U.S.D. cu titlu de cheltuieli de judecată.
S-a admis cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtă, societatea chemată în garanţie fiind obligată să plătească pârâtei sumele de
55.443.15 U.S.D., cu titlu de preţ şi 3.686,97 U.S.D., reprezentând dobânzi, precum şi 3.786.409 şi 200 U.S.D., cheltuieli de judecată.
S-a mai hotărât ca sumele stabilite în valută să fie transformate în lei, la cursul de schimb în vigoare la data executării sentinţei.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că, în baza expertizelor efectuate în cauză (tehnică şi contabilă), în raport de cantitatea de marfă primită, chemata în garanţie datora pârâtei, iar aceasta din urmă reclamantei, suma de 55.443,15 U.S.D., cu titlu de preţ, precum şi dobânzi pentru achitarea cu întârziere a preţului în sumă de 3.686,97 U.S.D.
S-a mai reţinut că o parte din produsele primite s-au degradat în depozitele chematei în garanţie, care nu a asigurat condiţiile de păstrare specifice unor asemenea mărfuri.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel chemata în garanţie.
Curtea de Apel Bucureşti - secţia comercială a respins apelul, ca nefondat.
S-a reţinut că din examinarea rapoartelor de expertiză nu s-a constatat că acestea ar conţine concluzii contradictorii.
S-a mai reţinut că, la pronunţarea hotărârii au fost avute în vedere dispoziţiile art. 1361 din Codul civil, care stabilesc că principala obligaţie a cumpărătorului este aceea de a plăti preţul, în ziua şi locul prevăzut în contract, precum şi dispoziţiile art. 43 Cod comercial, care statuează că datoriile comerciale lichide şi plătibile în bani produc dobândă de drept din ziua când devin exigibile.
S-a apreciat, de asemeni, că hotărârea nu este lipsită de temei legal, întrucât instanţa nu şi-a întemeiat soluţia pe norme juridice străine cauzei.
S-a mai reţinut că acordul dintre pârâtă şi chemata în garanţie nu poate fi luat în seamă, atâta timp cât la stabilirea acestei situaţii nu a participat şi un delegat al furnizorului sau un delegat neutru.
Notă: Soluţia a fost menţinută.prin decizia nr. 528/1995 a Curţii Supreme
de Justiţie - secţia comercială.
| ← Contract de vânzare-cumpărare. Obligaţia cumpărătorului | Contract de vânzare-cumpărare. Obligaţia cumpărătorului → |
|---|
