Contract de vânzare-cumpărare. Penalităţi de întârziere.
| Comentarii |
|
Legea nr. 43/1993
Conform art. 43 Cod comercial, debitorul este de drept în întârziere din momentul în care obligaţia a devenit exigibilă.
Debitoarea nu datorează însă penalităţi de la scadenţa plăţilor, în contract ne fiind stipulate aceste penalităţi şi anterior datei de 6.07.1993, data instituirii penalităţilor de 0,15% pe zi de întârziere, prin Legea nr. 43/1993.
(Secţia comercială, decizia nr. 161/1994)
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Giurgiu, reclamanta Societatea Comercială “O.” - S.A. Olteniţa a chemat în judecată pe pârâta Societatea Comercială “D.” - S.A. Giurgiu, solicitând a se dispune obligarea pârâtei la: 23.853.115 lei, preţ produse livrate; 6.476.122 lei, penalităţi de întârziere în plată de 0,15% pe zi întârziere, conform Legii nr. 76/1992, precum şi cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 63 din 22.09.1994, Tribunalul Giurgiu a admis, în parte, acţiunea şi a obligat pârâta la plata a 23.853.116 lei, preţ produse livrate în perioada februarie-martie 1992, la 1.073.390 lei, penalităţi de întârziere în plată şi la 10.000 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, s-a reţinut temeinicia pretenţiilor reclamantei privind obligarea pârâtei la plata preţului produselor livrate, apreciindu-se că penalităţile se datorează numai de la data determinării lor prin Legea nr. 43/1993, respectiv de la 6.07.1993.
împotriva sentinţei a declarat apel reclamanta, susţinând că penalităţile se datorează şi anterior datei de 6.07.1993, de la scadenţă, pe perioada neprescriptibilă.
Curtea de Apel Bucureşti - secţia comercială a respins apelul, ca nefondat.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că penalităţile de 0,15% pe zi de întârziere, stabilite prin Legea nr. 43/1993, au fost corect aplicate de la data instituirii acestora, respectiv la 6.07.1993, aplicarea pe o perioadă anterioară fiind contrară principiului neretroactivităţii legii.
Pretenţiile reclamantei privesc obligarea pârâtei la plata preţului produselor livrate în perioada februarie-martie 1992, în sumă de 23.853.116 lei, cu penalităţi de întârziere de 0,15% pe zi, calculate de la scadenţa facturilor şi până la introducerea acţiunii.
Pârâta nu a contestat obligaţia pe plată a preţului, achiesând şi la plata penalităţilor de 0,15% pe zi de întârziere.
Conform art. 43 Cod comercial, debitorul este de drept în întârziere din momentul în care obligaţia a devenit exigibilă.
Debitoarea pârâtă însă nu datorează penalităţi de la scadenţa plăţilor, în contract nefiind stipulate aceste penalităţi şi anterior datei de 6.07.1993, data instituirii penalităţilor de 0,15% pe zi, prin Legea nr. 43/1993.
S-a apreciat că, faţă de principiul neretroactivităţii legilor, penalitatea de 0,15% pe zi, prevăzută de Legea nr. 43/1993, nu putea fi aplicată anterior datei de 6.07.1993.
Obiecţiunea privind greşita neacordare a penalităţilor pe perioada anterioară datei de 6.07.1993, în raport de scadenţa plăţilor, s-a apreciat ca fiind neîntemeiată.
Notă: Soluţia a fost menţinută prin decizia nr. 176/1995 a Curţii Supreme
de Justiţie - secţia comercială.
| ← Contract de vânzare-cumpărare. Penalităţi de întârziere. | Contract de vânzare-cumpărare. Penalităţi de întârziere. → |
|---|
