Contract de vânzare-cumpărare. Penalităţi de întârziere.
| Comentarii |
|
Natura juridică
Penalitatea reprezintă o sancţiune contractuală prestabilită, ca fiind rezultatul exclusiv al manifestării voinţei părţilor contractante.
(Secţia comercială, decizia nr. 489/1995)
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Teleorman, reclamanta Societatea Comercială “Z.” - S.A. Zimnicea a chemat în judecată pe pârâta Societatea Comercială “S.” - Alexandria, solicitând a se dispune obligarea pârâtei la: 26.049.240 Iei, contravaloare marfă; 20.450.666 lei, penalităţi de întârziere în decontare; cheltuieli de judecată.
Ulterior, s-a precizat de către reclamantă că pârâta a achitat în totalitate contravaloarea mărfii pretinsă prin acţiune.
Prin sentinţa civilă nr. 385 din 21.03.1995, Tribunalul Teleorman a admis, în parte, acţiunea şi a obligat pârâta la plata sumei de 20.450.666 lei, penalităţi de întârziere şi la 10.000 lei, cheltuieli de judecată.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta.
Curtea de Apel Bucureşti - secţia comercială a admis apelul şi a schimbat sentinţa apelată, în sensul că a respins acţiunea, obligând reclamanta la 5.000 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că părţile nu au încheiat un contract comercial care să prevadă o clauză penală, marfa fiind livrată în baza unei comenzi, pârâta achitând preţul înainte de expirarea perioadei de 30 de zile, posterioare scadenţei.
Faţă de situaţia de mai sus, s-a apreciat că pârâta nu datora penalităţile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 76/1992, întrucât părţile nu au prevăzut o clauză penală într-un contract comercial încheiat în formă scrisă.
S-a arătat că penalitatea reprezintă o sancţiune contractuală prestabilită, ea fiind rezultatul exclusiv al manifestării voinţei părţilor contractante, iar a admite o altă opinie ar însemna o încălcare a principiului libertăţii contractuale, cât şi a naturii juridice a clauzei penale.
în lipsa unei convenţii valabil încheiată între părţi, care să cuprindă expres şi clauza penală, penalităţile prevăzute de art.7 din Legea nr. 76/1992 nu au aplicabilitate de drept, aceste dispoziţii legale având caracter imperativ numai în ceea ce priveşte cuantumul penalităţilor datorate, atunci când părţile le-au prevăzut într-un contract scris, dar nu au determinat şi întitiderea lor.
Notă: Soluţia a fost menţinuţă prin decizia nr. 897/1996 a Curţii Supreme
de Justiţie - secţia comercială.
| ← Contract de vânzare-cumpărare. Penalităţi de întârziere. | Contract de vânzare-cumpărare. Penalităţi de întârziere. → |
|---|
