Contract de ipotecă. Cerere de constatare a nulităţii.
| Comentarii |
|
Modalitatea de reprezentare (legală sau convenţională) şi cu caracter de opozabilitate faţă de terţi, a entităţii juridice (sucursale) lipsite de personalitate juridică
Curtea de Apel Cluj, Secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, decizia nr. 570 din 5 noiembrie 2014
Prin sentinţa civilă nr. 1.257, pronunţată la data de 30.04.2014, în dosarul nr. .../2013 al Tribunalului Specializat Cluj, s-a admis cererea formulată de reclamanţii S.N. şi S.E., în contradictoriu cu pârâtele S.C. C. S.A. şi S.C. C. S.A. SUCURSALA CLUJ şi s-a constatat nulitatea absolută a contractului de ipotecă nr. 215/11.09.2006 autentificat de notar public P.L. sub nr. 1983/11.09.2006 şi a contractului de ipotecă nr. 216/11.09.2006 autentificat de notar public P.L. sub nr. 1984/11.09.2006, ambele încheiate între reclamanţii S.N. şi S.E., în calitate de garanţi ipotecari şi pârâta S.C. C. S.A. SUCURSALA CLUJ, în calitate de creditor ipotecar.
S-a dispus radierea din cartea funciară nr. 143092 Cluj-Napoca a interdicţiei de înstrăinare şi grevare înscrise sub B2 în favoarea pârâtei S.C. C. S.A. SUCURSALA CLUJ asupra imobilului cu nr. top. 12975/S/XVI.
S-a dispus radierea din cartea funciară nr. 12270 Dej a dreptului de ipotecă şi a interdicţiei de înstrăinare şi grevare înscrise sub C1 şi C2 în favoarea pârâtei S.C. C. S.A. SUCURSALA CLUJ asupra imobilului cu nr. top. 4145/S/XXII.
Au fost obligate pârâtele la plata către reclamanţi a sumei de 45 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată şi la plata către Statul Român a sumei de 13.866 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru de la plata căreia au fost scutiţi reclamanţii.
A fost obligată pe pârâta S.C. C. S.A. la plata sumei de 1,6 lei, reprezentând taxă copiere întâmpinare pentru comunicare cu reclamanta.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că între reclamanţii S.N. şi S.E., în calitate de garanţi ipotecari, şi pârâta S.C. C. S.A. SUCURSALA CLUJ-NAPOCA, în calitate de creditor ipotecar, au fost încheiate contractul de ipotecă nr. 215/11.09.2006 autentificat de notar public P.L. sub nr. 1983/11.09.2006 şi contractul de ipotecă nr. 216/11.09.2006 autentificat de notar public P.L. sub nr. 1984/11.09.2006. În baza celor două contracte de ipotecă, a fost înscrisă în cartea funciară nr. 143092 Cluj-Napoca interdicţia de înstrăinare şi grevare, sub B2, în favoarea pârâtei S.C. C. S.A. SUCURSALA CLUJ-NAPOCA asupra imobilului cu nr. top. 12975/S/XVI, iar în cartea funciară nr. 12270 Dej a fost înscris dreptul de ipotecă şi interdicţia de înstrăinare şi grevare, sub C1 şi C2, în favoarea pârâtei S.C. C. S.A. SUCURSALA CLUJ asupra imobilului cu nr. top. 4145/S/XXII.
Tribunalul a reţinut că cele două contracte de ipotecă menţionate au fost încheiate de către pârâta S.C. C. S.A. SUCURSALA CLUJ-NAPOCA, în calitate de creditor ipotecar, iar nu de către pârâta S.C. C. S.A., întrucât în cuprinsul acestora este expres individualizat creditorul ca fiind „C. S.A. Bucureşti - Sucursala Cluj-Napoca, cu sediul în Cluj-Napoca, înregistrată la registrul comerţului sub nr. ...reprezentată prin C.D.V. în calitate de director şi P.M. în calitate de director operatiuni, prin
Z.M. domiciliată în ..., conform delegaţiei nr. 163/11.09.2006” şi respectiv „conform delegaţiei nr. 163/08.09.2006”. Totodată, şi la rubrica privind semnăturile din cele două contracte de ipotecă este menţionată „C. Sucursala Cluj-Napoca prin împuternicit Z.M.”, iar nu pârâta S.C. C. S.A.
Tribunalul nu a putut primi susţinerea pârâtei în sensul că indicarea Sucursalei Cluj-Napoca ar fi fost făcută exclusiv în vederea arătării competenţei persoanelor semnatare ale contractelor, vizând capacitarea acelor persoane de a angaja în mod legal persoana juridică. Astfel, indicarea calităţii de reprezentant al unei părţi la încheierea contractului trebuie realizată în mod expres în acest sens. Or, în speţă în contractele de ipotecă nu s-a făcut menţiunea că ar avea calitatea de creditor S.C. C. S.A. prin Sucursala Cluj-Napoca, ci s-a precizat în mod expres că este creditor S.C. C. S.A. Sucursala Cluj-Napoca, creditorul fiind individualizat chiar şi prin menţionarea numărului acestuia de înregistrare în Registrul Comerţului, ca fiind ..., acest număr de înregistrare aparţinând pârâtei S.C. C. S.A. SUCURSALA CLUJ-NAPOCA.
În ce priveşte prevederile art. 4.2 din statutul pârâtei S.C. C. S.A., potrivit cărora „banca îşi desfăşoară activitatea prin sucursale, agenţii, reprezentanţe sau alte asemenea sedii secundare”, tribunalul reţine că acestea nu sunt opozabile reclamanţilor, aceştia încheind contractele de ipotecă în cauză cu pârâta S.C. C. S.A. SUCURSALA CLUJ-NAPOCA în nume personal, iar nu în calitate de mandatar al societăţii mamă. În acest sens, tribunalul a reţinut că faptul că pârâta S.C. C. S.A. SUCURSALA CLUJ-NAPOCA ar fi acţionat în calitate de reprezentant al societăţii mamă nu le este opozabil reclamanţilor, câtă vreme în contractele de ipotecă s-a făcut menţiunea că aceasta încheie contractele în nume personal, fără a se menţiona faptul că le încheie în calitate de reprezentantă a societăţii mamă. Nu prezintă relevanţă sub acest aspect nici faptul că în Regulamentul de organizare şi funcţionare al unităţilor teritoriale ale pârâtei S.C. C. S.A. sunt precizate atribuţiile sucursalelor acestei societăţi, câtă vreme acestea înţeleg să acţioneze în raporturile cu terţii cu încălcarea atribuţiilor conferite de societatea mamă, Regulamentul de organizare şi funcţionare al unităţilor teritoriale ale pârâtei S.C. C. S.A. nefiind de natură să producă efecte asupra contractelor încheiate în nume personal între sucursalele acestei societăţi şi terţi în sensul înlocuirii de drept a sucursalei cu societatea mamă.
În ce priveşte susţinerea pârâtei că sucursalele acţionează doar în calitate de mandatari şi nu în nume propriu la semnarea oricăror contracte încheiate cu terţii pe plan local şi că doar în situaţia în care sucursalele ar acţiona în afara mandatului acordat de persoana juridică, sar pune problema lipsei capacităţii de a contracta în sensul art. 948 Cod civ., tribunalul a reţinut că reclamanţilor le este opozabilă calitatea de mandatară a sucursalei doar în situaţia în care faptul că aceştia acţionează în calitate de mandatari este menţionat în contractele încheiate în această calitate, ceea ce nu este cazul în speţa de faţă.
Atunci când contractul este încheiat de sucursală în calitate de mandatară a societăţii mamă acest aspect este menţionat expres în contract, societatea mamă fiind individualizată ca şi parte contractantă cu indicarea datelor de identificare ale acesteia, cum este cazul contractului de credit nr. 2041.020202-96 din 11.09.2006 încheiat între pârâta S.C. C. S.A. prin Sucursala Cluj, iar nu C. S.A. - SUCURSALA CLUJ, în acel contract fiind precizate şi datele de identificare ale societăţii mamă, J..., CUI ....
Totodată, faptul că cele două contracte de ipotecă în cauză au fost încheiate de pârâta S.C. C. S.A. SUCURSALA CLUJ-NAPOCA, în calitate de creditor ipotecar, iar nu de pârâta mamă, a fost observat şi de OCPI, în cartea funciară nr. 143092 Cluj-Napoca şi în iar în cartea funciară nr. 12270 Dej fiind înscrise dreptul de ipotecă şi interdicţia de înstrăinare şi grevare în favoarea pârâtei S.C. C. S.A. SUCURSALA CLUJ-NAPOCA, iar nu în favoarea societăţii mamă, asupra imobilului cu nr. top. 12975/S/XVI, şi respectiv asupra imobilului cu nr. top. 4145/S/XXII.
Potrivit dispoziţiilor art. 948 pct. 1 Cod civ., capacitatea de a contracta este o condiţie esenţială pentru validitatea oricărei convenţii.
În speţă, pârâta S.C. C. S.A. SUCURSALA CLUJ-NAPOCA fiind denumită sucursală, aceasta a putut fi înfiintată doar în conditiile prevederilor art. 43 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, iar din aceste prevederi legale rezultă că sucursala este un dezmembrământ al societătii comerciale si că urmează a desfăsura activitate, însă activitatea acesteia nu este de natură, indiferent în ce ar consta, să îi confere personalitate juridică în contra unei dispozitii legale imperative si exprese. Totodată tribunalul reţine că, faţă de prevederile art. 43 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, sucursalele sunt lipsite de capacitate de folosinţă.
Or, nerespectarea regulilor referitoare la capacitatea de folosinţă a persoanei juridice constând în încheierea actului juridic în lipsa capacităţii de folosinţă, se sancţionează cu nulitatea absolută a actului juridic astfel încheiat, normele privind existenţa capacităţii de folosinţă a persoanelor juridice fiind de interes general.
Pentru aceste considerente, tribunalul a admis cererea formulată de reclamanţii S.N. şi S.E., în contradictoriu cu pârâtele S.C. C. S.A. şi S.C. C. S.A. SUCURSALA CLUJ-NAPOCA conform dispozitivului mai sus menţionat.
Având în vedere faptul că prin încheierea civilă din 18.10.2013 pronunţată în dosarul nr. .../2013 al acestui tribunal a fost admisă cererea de acordare a ajutorului public judiciar formulată de reclamanţi şi s-a dispus scutirea reclamanţilor de la plata taxei judiciare de timbru de 13.866 lei stabilite în sarcina acestora, în baza dispoziţiilor art. 18 din O.U.G. nr. 51/2008, conform cărora „cheltuielile pentru care partea a beneficiat de scutiri sau reduceri prin încuviinţarea ajutorului public judiciar vor fi puse în sarcina celeilalte părţi, dacă aceasta a căzut în pretenţiile sale”, iar „partea căzută în pretenţii va fi obligată la plata către stat a acestor sume”, întrucât reclamanţii au avut câştig de cauză, tribunalul a obligat pârâtele la plata către Statul Român a sumei de 13.866 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru de la plata căreia au fost scutiţi reclamanţii.
Împotriva acestei sentinţe pârâta SOCIETATEA BANCARĂ C. S.A. prin SUCURSALA CLUJ a declarat apel prin care a solicitat modificarea în totalitate a sentinţei apelate în sensul respingerii celor două petite din acţiunea introductivă ca nefondate, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului, întemeiat pe dispoziţiile art. 466 şi urm. C.pr.civ., pârâta a susţinut că soluţia instanţei de fond este netemeinică, fiind dată cu interpretarea greşită a legii aplicabile în cauză, pornind, în principal, de la calitatea sa de „societate bancară”.
În acest context, pârâta arată că motivul principal invocat de reclamanţi şi însuşit de instanţa de fond pentru anulara contractelor de ipotecă este lipsa personalităţii juridice şi a capacităţii de folosinţă şi exerciţiu a Sucursalei Cluj-Napoca a C. S.A., considerată a fi parte în ambele contracte. Argumentul principal constă în faptul că în redactarea contractului de ipotecă, creditorul estre considerat a fi C. S.A. - Sucursala Cluj care a acţionat în nume personal şi nu C. S.A., fiind încheiat astfel cu o entitate fără personalitate juridică, prin aplicare art. 43 alin. 1 din Legea nr. 31/19909.
În opinia pârâtei, în mod greşit instanţa de fond a apreciat ca fiind aplicabile dispoziţiile Legii nr. 31/1990, deoarece legea aplicabilă contractelor de ipotecă este Vechiul cod civil şi Legea nr. 58/1998,
secţiunea a 2-a, Definiţii, art. 3, pct. 4, iar potrivit art. 102 din Legea nr.
71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 contractul este
supus dispoziţiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat.
Apoi, instanţa de fond s-a aflat în eroare când a reţinut că Statutul C.E.C. S.A. din 08.07.2005 nu este opozabil intimaţilor, câtă vreme acesta a fost publicat în Monitorul Oficial, iar mandatul de reprezentare conferit sucursalelor C. S.A. este unul legal şi nu convenţional, fiind explicat şi se află în cuprinsul Legii nr. 58/1998 şi în dispoziţiile ROF.
În cadrul persoanelor juridice, inclusiv în cadrul C. S.A., funcţionează un sistem de reprezentare a persoanei juridice de către salariaţii
împuterniciţi prin reglementări proprii, respectiv , în principal, prin ROF.
Această reprezentare operează, cu precădere, în raporturile juridice care au legătură cu activitatea entităţilor în care aceştia îşi desfăşoară activitatea. Actele întreprinse de persoanele împuternicite de către persoana juridică, potrivit reglementărilor interne, sunt opozabile persoanei juridice însăşi şi produc efecte faţă de aceasta. Sistemul de delegare de competenţă în favoarea conducătorilor sediilor secundare ale Băncii, conform ROF, nu creează în nici un caz o derogare de la principiul potrivit căruia capacitatea procesuală de folosinţă activă aparţine persoanei juridice, ci determină în mod corect capacitatea unei anumite categorii de salariaţi ai băncii, în speţă conducătorii sediilor secundare, de a angaja în mod legal Banca în relaţiile cu tertii, conform reglementarilor din ROF.
Astfel, conform ROF al unităţilor teritoriale, aprobat în şedinţa Consiliului de Administraţie din 20.12.2007 ce înglobează toate deciziile organelor de administrare si conducere luate pana la aceasta data, la cap. I "Definiţii", sucursala este definita ca fiind:" unitate operaţionala fără personalitate juridica care efectuează în mod direct toate sau unele dintre activităţile Băncii, în limitele mandatului dat de aceasta". Apoi, la cap. II, punctul 1. din ROF, referitor la rolul si responsabilităţile conducerii sucursalei, se menţionează expres ca directorul/directorul adjunct după caz, " reprezintă Banca si unităţile pe care le coordonează în relaţiile cu tertii în limitele competentelor atribuite prin ROF si are drept de semnătura intai"
Este real ca potrivit art. 43 alin. 1 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale „Sucursalele sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică ale societăţilor comerciale şi se înregistrează, înainte de începerea activităţii lor, în registrul comerţului din judeţul în care vor funcţiona", insa acestea acţionează doar în calitate de mandatar si nu în nume propriu la semnarea oricăror contracte încheiate cu tertii pe plan local. Pârâta apreciază ca doar în situaţia în care acestea ar acţiona în afara mandatului acordat de persoana juridica, s-ar pune problema lipsei capacităţii de a contracta în sensul art. 948 vechiul cod civil.
Motivaţia principală a înfiinţării de sucursale este desfăşurarea activităţii societăţii într-o anumită zonă geografică. Pornind de la această motivare se ajunge la analiza mandatului pe care îl are sucursala, ca dezmembrământ al persoanei juridice, de a încheia acte juridice în numele societăţii. Ceea ce explică capacitatea sucursalei de a încheia acte juridice în numele societăţii mamă este mecanismul de reprezentare.
In acest sens, pârâta arată că înţelege sa invoce dispoziţiile cap IV din ROF astfel cum a fost actualizat în iulie 2009 si iulie 2013, precum si capitolul II din ROF al unităţilor teritoriale unde sunt explicitate atribuţiile de reprezentare ale unităţii teritoriale în relaţiile cu terţii ale persoanelor mandatate în calitate de reprezentanţi legali. în acelaşi sens, daca reclamanţii susţin ca Sucursala Cluj-Napoca a acţionat la încheierea contractelor de ipoteca puse în discuţie, prin depăşirea mandatului încredinţat de persoana juridica mandanta, este obligaţia lor de a proba acest aspect.
În final, pârâta a menţionat că a încheiat contractele prin intermediul sucursalei, iar în privinţa contractelor de ipoteca, creditorul în persoana căruia se produc efectele este C. S.A., SUCURSALA CLUJ-NAPOCA menţionată în continuarea descrierii creditorului este cu titlu de identificare a unităţii teritoriale prin care Banca (C. S.A.) îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul României.
Intimaţii reclamanţii S.N. şi S.E. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului ca nefondat şi menţinerea ca temeinică şi legală a sentinţei atacate (f.25).
Analizând apelul formulat din perspectiva motivelor invocate, Curtea reţine următoarele:
Prezenta speţă pune în discuţie modalitatea de reprezentare (legală sau convenţională) şi cu caracter de opozabilitate faţă de terţi, a entităţii juridice (sucursale) lipsite de personalitate juridică - art. 43 alin. 1 Legea nr. 31/1990.
Este cert, faţă de calitatea pârâtei de sucursală, că în condiţiile Legii nr. 31/1990, nu are personalitate juridică, neavând deci capacitate de exerciţiu şi de folosinţă, reprezentarea sau mandatarea fiind necesară în vederea întocmirii, în mod legal, a unor acte juridice, specifice obiectului de activitate.
Din perspectiva textelor legale incidente prezintă relevanţă dispoziţiile art. 3 pct. 4 din Legea nr. 58/1998, unde se arată: „sucursala - unitatea operationala fara personalitate juridica a unei institutii de credit, care efectueaza in mod direct toate sau unele dintre activitatile institutiei de credit, in limita mandatului dat de aceasta.”
Textul menţionează deci necesitatea existenţei unui mandat, forma juridică comună de altfel situaţiilor în care mandatarul din perspectivă profesională, încheie acte juridice în numele şi pe seama mandantului său.
De asemenea, cu privire la modalitatea concretă şi particulară de desfăşurare a activităţii specifice a C. sunt de menţionat şi dispoziţiile art. 4 alin. 2 din Statutul CEC - S.A. din 08.07.2005, publicat în Monitorul Oficial nr. 635/2005, unde se arată: „Banca isi desfasoara activitatea prin sucursale, agentii, reprezentante sau alte asemenea sedii secundare fara personalitate juridica in tara si in strainatate. Banca poate infiinta ori desfiinta astfel de sedii secundare, potrivit legii.”
Statutul menţionat, opozabil terţilor ca urmare a faptului publicării, a fost abrogat prin art. 3 din Ordonanţa nr. 425/2008 publicată în Monitorul Oficial nr. 164/04.03.2008, însă la data încheierii contractelor în discuţie,
11.09.2006, era încă în vigoare.
În acest context, justificat de faptul că activitatea profesională a sucursalei este limitată legal (art. 3 pct. 4 din Legea nr. 58/1998) nu se poate reţine că apelanta a acţionat fără mandat, pentru sine şi nu pentru mandantele cu personalitate juridică.
Încheierea contractului de credit şi a celui de garanţie imobiliară este o activitate bancară obişnuită (art. 1 lit.a) din Legea nr. 58/1998-în prezent abrogată, dar în vigoare la data încheierii celor două contracte), astfel încât nu se poate aprecia că Sucursala Cluj ar fi acţionat şi în afara sferei obiectului său de activitate, aşa cum a fost conturat de mandantele său.
Se mai reţine şi conţinutul disp. art. 35 alin. 1 lit. c din Legea nr. 58/1998 privind competenţa băncilor de a stabili prin regulament propriu de organizare şi funcţionare care sunt atributele sucursalelor sale şi a altor sedii secundare.
Mai mult, calitatea de creditor a fost însuşită de către C. S.A. prin intermediul contractului de credit nr. 2041/020202-96/11.09.2006 (f.9 dosar fond), iar faţă de cele menţionate în acel contract (act principal) nu se poate aprecia că reclamanta a fost în eroare cu privire la persoana contractantului din contractele de ipotecă.
Aspectele sesizate de intimaţi în întâmpinarea depusă, referitoare la acordarea mandatului unei entităţi lipsite de personalitate juridică nu pot conduce la soluţia de respingere a apelului.
Au fost enunţate anterior argumentele legale şi convenţionale de acordare a mandatului de către societatea mamă, sucursalelor sale.
Ceea ce este important de relevat este faptul că drepturile şi obligaţiile contractuale nu se manifestă faţă de mandatar ci faţă de mandant, fiind deci fără relevanţă faptul că sucursala, neavând personalitate juridică, nu ar putea contracta în nume propriu, atât timp cât actele juridice în cauză nu au fost încheiate în nume propriu ci în baza competenţelor acordate (nu pentru sine ci pentru al reprezenta).
Nici contractele în cauză şi nici textele legale incidente, analizate anterior, nu permit concluzia că pentru cererile de ipotecă (subsecvente raportului juridic principal - cel de credit) sucursala ar fi acţionat în nume propriu, fără mandat de reprezentare din partea societăţii mamă.
Aspectele referitoare la nulitatea dedusă din nerespectarea art. 33 din Legea nr. 58/1998: „În toate actele sale oficiale banca trebuie sa se
identifice in mod clar printr-un minimum de date: firma sub care este inmatriculata in registrul comertului, capitalul social, adresa sediului social, codul unic de inregistrare, numarul de ordine in registrul comertului, numarul si data inmatricularii in registrul bancar.”, nu pot fi primite.
Faţă de lipsa unei sancţiuni, textul nu are decât valoarea unei norme de recomandare.
Mai mult, Curtea reţine că dispoziţiile citate au fost respectate.
În consecinţă, faţă de cele menţionate, în temeiul art. 480 c.pr.civ., şi a normelor de drept material deja arătate, Curtea va admite apelul declarat de apelanta SOCIETATEA BANCARĂ C. S.A., împotriva sentinţei civile nr.
I.257, pronunţată la data de 30.04.2014, în dosarul nr. .../2013 al Tribunalului Specializat Cluj, pe care o va schimbă în sensul că va respinge acţiunea formulată de reclamanţii S.N. şi S.E..
| Bilet la ordin scadent la vedere. Opoziţie la executare. Admitere → |
|---|
