Dizolvarea societăţii în cazul în care nu are sediul social cunoscut ori nu îndeplineşte condiţiile referitoare la sediul social.
| Comentarii |
|
Contract de comodat neavând înscris termen. Respingerea apelului societăţii
Curtea de Apel Cluj, Secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, decizia nr. 612 din 13 noiembrie 2014
Prin sentinţa civilă nr. 2731, pronunţată la data de 18.06.2014 în dosarul .../2014 al Tribunalului Maramureş, a fost admisă cererea formulată de petentul Oficiul Naţional al Registrului Comerţului Bucureşti prin Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Maramureş în contradictoriu cu SC M.M.I. SRL Baia Mare şi, în consecinţă s-a dispus dizolvarea W. M.M.I. SRL înregistrată la registrul comerţului sub numărul ..., având CUI ....
Prezenta s-a înregistrat în registrul comerţului, s-a comunicat părţilor, Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice Maramureş şi se publică în Monitorul Oficial al României partea a IV-a.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 237 al. 1 lit. c din Legea nr. 31/1990, cu modificările şi completările ulterioare, la cererea oricărei persoane interesate precum şi a Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, tribunalul va putea pronunţa dizolvarea societăţii în cazul în care nu are sediul social cunoscut ori nu îndeplineşte condiţiile referitoare la sediul social.
Având în vedere normele imperative enunţate şi împrejurarea că la 23.08.2010 a expirat durata de valabilitate a contractului de închiriere din 23.08.2006 privind sediul pârâtei, instanţa a constatat că cererea formulată de petent este întemeiată şi a fost admisă în baza art. 237 al. 3 din aceeaşi lege raportat la art. 21 lit. a şi art. 22 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului, modificată şi completată, conform dispozitivului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel SC M.M.I. SRL,
solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinţei, cu respingerea acţiunii formulată de către reclamant.
În motivare se arată că dreptul de folosinţă al spaţiului privind sediul social a fost prelungit prin contract de comodat nr. 1 din data de
01.09.2010 pe termen de nelimitat şi a fost înregistrat la ORC Maramureş.
În drept a invocat prevederile art. 480 alin.2 N.C.pr.civ., art. 466 şi urm. şi art. 583 N. C.pr.civ.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 11 noiembrie 2014 reclamanta Oficiul Naţionale al Registrului Comerţului Bucureşti a solicitat respingerea apelului cu menţinerea sentinţei civile atacate.
În motivare a arătat că cererea de dizolvare întemeiată pe dispoziţiile art. 237 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările si completările ulterioare, învederăm instanţei că, în conformitate cu prevederilor art. 21 lit. a) coroborat cu art, 22 alin. (1) din Legea nr. 26/1990 privind registru! comerţului, republicată, cu modificările si completările ulterioare, comercianţii au obligaţia de actualizare a datelor cu privire la sediu! social ai societăţii, condiţiile pe care acesta/aceştia trebuie să le îndeplinească, sunt cunoscute de către societate încă de ia înfiinţare.
Cu toate acestea societatea comercială SC M.M.I. SRL a rămas în pasivitate, reprezentanţii acesteia neefectuând demersurile necesare fa oficiul registrului comerţului, astfel încât, Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Maramureş, a fost nevoit să solicite dizolvarea potrivit prevederilor art. 237 alin. (1) lit. şi c) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările si completările.
Importanţa actualizării datelor privind sediul social al societăţii rezidă din însăşi finalitatea sa, respectiv aceea ca societatea să îndeplinească toate condiţii le prevăzute de lege, nu doar în momentul înfiinţării, ci şi pe toată durata de funcţionare acesteia.
Obligativitatea actualizării datelor cu privire la sediul social al societăţii este o condiţie esenţială şi în conformitate cu legislaţia Uniunii Europene în materie, parte integrantă a acquis-ului comunitar corespunzător Capitolului 5 de negociere -„Dreptul societăţilor comerciale", pe care statul român s-a angajat să îl respecte. In acest sens, art. 2 alin. (1) lit. g) din Directiva 2009/101/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 16 septembrie 2009, prevede: „ (1) Statele membre adoptă măsurile necesare pentru ca publicitatea obligatorie privind societăţile menţionate la articolul 1 să vizeze cel puţin următoarele acte şi informaţii: [...]" (g) orice mutare al sediului social ai societăţii;[...]
În ceea ce priveşte documentul care atestă drepturile de folosinţă asupra spaţiilor cu destinaţie de sediu social şi/sau de sedii secundare, precizăm că sediul social reprezintă un criteriu de identificare a naţionalităţii persoanei juridice, acesta trebuind să fie serios, real, sub aspectul existentei sale, în caz contrar acesta putând fi considerat un sediu fictiv.
Potrivit prevederilor art. 40 din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat, cu modificările si completările ulterioare, persoana juridică are naţionalitatea statului pe al cărui teritoriu şi-a stabilit, potrivit actului constitutiv, sediul social,
Dacă există sedii în mai multe state, determinant pentru a identifica naţionalitatea persoanei juridice este sediul real.
Prin sediu real se înţelege locui unde se află centrul principal de conducere şi de gestiune a activităţii statutare, chiar dacă hotărârile organului respectiv sunt adoptate potrivit directivelor transmise de acţionari sau asociaţi din alte state.
Pentru a face dovada existentei sediului, în practică se utilizează proba cu înscrisuri, depuse pentru înmatricularea societăţii în registrul comerţului, respectiv pentru înregistrarea în registrul comerţului a menţiunii de schimbare a sediului social.
Mai arată că, prin acţiunea de dizolvare promovată, Oficiul Naţional al Registrului Comerţului a procedat atât la aplicarea prevederilor Legii nr.
31/1990, privind societăţile comerciale, republicată cu modificările şi completările ulterioare, respectând spiritul si litera acesteia cât şt la aplicareaA dispoziţiilor legislaţiei Uniunii Europene, apărând un interes public şi anume acela de a asigura opozabilitatea actelor şi faptelor comercianţilor, prin publicitatea acestora, contribuind în acest fel la stabilitatea circuitului comercial.
Având în vedere că, legiuitorul nu a prevăzut o sancţiune de drept şi doar posibilitatea dizolvării judiciare, Oficiul Naţional al Registrului Comerţului învederează instanţei de judecată că depunerea unui înscris care să ateste drepturile de folosinţă asupra spaţiilor cu destinaţie de sediu social atrage rămânerea fără obiect a acţiunii iniţiale promovate de instituţie.
În acest context arată că SG M.M.I. SRL şi-a îndeplinit obligaţia de înregistrare a menţiunii prin care atestă dreptul de folosinţă asupra spaţiilor cu destinaţie de sediu social, prin cererea înregistrată sub nr. 30826/13.08.2014 la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Maramureş, admisă prin rezoluţia nr. 9939/18.08.2014, motiv pentru care lăsăm la aprecierea instanţei soluţia ce seva pronunţa.
In situaţia admiterii apelului, solicită instanţei să dispună şi asupra efectuării cuvenitelor menţiuni în registrul comerţului respectiv, radierea menţiunii de dizolvare care a fost înregistrată în registrul comerţului potrivit dispoziţiilor art. 237 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, aşa cum de altfel a solicitat şi reclamantul.
În susţinerea solicitării privind efectuarea menţiunilor în registrul comerţului, învederăm instanţei că, potrivit dispoziţiilor art. 6 alin. (1) coroborate cu dispoziţiile art. 26 alin, (2) din Legea nr. 26/1990, privind registrul comerţului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, înregistrările în registrul comerţului se efectuează în termen de 24 de ore de la pronunţarea încheierii judecătorului delegat ori în termen de 15 zile de la comunicarea de către instanţa judecătorească a hotărârii irevocabile.
În acest context, radierea din registrul comerţului a menţiunii de dizolvare nu se poate efectua decât în baza unei hotărâri judecătoreşti.
Astfel, în situaţia în care nu se va dispune şi cu privire la radierea menţiunii respective din registrul comerţului, devin incidente dispoziţie art. 25 din Legea 26/1990, privind registrul comerţului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora recurenta din prezenta cauză va trebui să se adreseze cu acţiune separată instanţei competente, ceea ce ar întârzia repunerea societăţii în cauză în situaţia anterioară pronunţării şi înregistrării în registrul comerţului a dizolvării acesteia
În drept, a invocat dispoziţiile art. 205 şi următoarele din Codul de procedură civilă, Legea nr. 31/1990 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Legea nr. 26/1990 republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi ale Codului de procedura civilă.
Analizând sentinţa atacată prin prisma motivelor de apel şi a apărărilor formulate, Curtea reţine următoarele:
Curtea reţine că motivul de apel invocat de apelanta pârâtă conform căreia aceasta nu şi-a îndeplinit obligaţia legală dedusă din
coroborarea art. 21 lit. a) cu art. 22 alin. 1 din Legea nr. 26/1990 nu este întemeiat.
Astfel se susţine că nedovedit că reprezentantul legal al societăţii apelante a fost plecat din ţară şi a aflat de pe protalul instanţei de existenţa procesului intentat de reclamant pentru dizolvarea judecătorească a societăţii, în condiţiile în care apelanta a fost legal citată pentru soluţionarea cauzei în primă instanţă (f. 9 dos. fond).
Astfel fiind, corect a statuat instanţa de fond asupra temeiniciei şi legalităţii cererii de dizolvare a societăţii pe terenul art. 237 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 31/1990.
Conform acestei norme legale, la cererea oricărei persoane interesate, precum şi a Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, tribunalul va putea pronunţa dizolvarea societăţii în cazurile în care, între altele, societatea şi-a încetat activitatea, nu are sediul social cunoscut ori nu îndeplineşte condiţiile referitoare la sediul social sau asociaţii au dispărut ori nu au domiciliul cunoscut sau reşedinţa cunoscută.
În speţă, ipoteza legii a fost circumscrisă faptului că societatea nu avut sediul social cunoscut de vreme ce s-a dovedit că actul ce consacra dovada sediului social a expirat la data de 05.07.2011 (f. 3 dos. fond).
Din această perspectivă sentinţa instanţei de fond este legală şi temeinică, motivul de apel invocat pentru imposibilitatea de a face demersurile necesare pentru intrarea în legalitate a societăţii de către reprezentantul legal al acesteia nefiind fondate.
Chiar dacă a plecat în străinătate o persoană poate să încheie un contract de mandat pentru gestionarea afacerilor curente ale societăţii.
Mai mult, Curtea reţine că deşi apelanta a încheiat un contract de comodat datat sub nr. 1 din 01.09.2010 (f. 4) înregistrat ca atare la oficiul reg. comerţului, aşa cum atestă intimata, se constată că obligaţia legală nu a fost îndeplinită conform cu dreptul, aşa cum s-a evidenţiat în precedent.
Mai mult, din conţinutul contractului de comodat, contract cu titlu gratuit, rezultă că părţile nu au stabilit un termen de folosinţă a bunului cu atât mai mult cu cât actul respectiv este încheiat cu un profesionist comerciant în înţelesul art. 3 din Codul civil şi al art. 8 din Legea nr. 71/2011.
Curtea reţine că potrivit art. 2146 din Codul civil împrumutul de folosinţă este acel contract cu titlu gratuit prin care comodantul remite un bun, mobil sau imobil, comodatarului, cu titlu de folosinţă, cu obligaţia pentru acesta din urmă de a-l restitui după un anumit timp, iar conform art. 2155 din acelaşi cod obligaţia de înapoiere se execută la termenul stipulat ori , dacă nu s-a convenit un termen, după ce comodatarul s-a folosit de bun conform convenţiei.
De asemenea, conform art. 2155 alin. 2 din acelaşi cod, dacă termenul nu este convenit şi fie contractul nu prevede întrebuinţarea pentru care s-a împrumutat bunul, fie întrebuinţarea are un caracter permanent, comodatarul este obligat să înapoieze bunul la cererea comodantului.
Or, aşa cum a fost contractată folosinţa gratuită pentru bunul imobil cu destinaţia de sediu social fără precizarea unui termen poate induce terţilor că dreptul de folosinţă gratuit al societăţii nu are caracter cert el putând înceta oricând la simpla cerere a comodantului.
Faţă de toate cele ce precedă, Curtea reţine că apelul declarat de pârâta SC M.M.I. SRL nu este fondat motiv pentru care în temeiul art. 480 C.pr.civ. se va respinge ca atare, păstrându-se în întregime sentinţa apelată.
| ← Contract de închiriere. Tacită relocaţiune. Anularea... | ORC. Radierea unei societăți comericale cu datorii la stat la... → |
|---|
