Contract de închiriere. Tacită relocaţiune. Anularea petitului în constatarea aceteia printr-o hotărâre judecătorească anterioară.
| Comentarii |
|
Autoritate de lucru judecat în condiţiile în care prin hotărâre s-a dispus obligare la plata chiriei.
Curtea de Apel Cluj, Secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, decizia nr. 572 din 6 noiembrie 2014
Prin sentinţa civilă nr. 355, pronunţată la data de 05.02.2014 în dosarul .../2013 al Tribunalului Maramureş s-a respins acţiunea formulată de reclamanta SC C.R. SRL în contradictoriu cu pârâta SC R.M. SRL.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Astfel cum s-a reţinut în cuprinsul sentinţei nr. 4681/2012 pronunţată de Tribunalul Maramureş în dosar nr. .../2011, rămasă irevocabilă, proprietar iniţial al terenului în litigiu a fost Regia Autonomă a Plumbului şi Zincului Baia Mare, devenită ulterior Compania Naţională a Metalelor Preţioase şi Neferoase Remin SA .
Între Regia Autonomă a Plumbului şi Zincului Baia Mare, în calitate de cedant şi SC A. SA, în calitate de cesionar, s-a încheiat, la data de 17.06.1996 sub semnătură legalizată de către BNP V. la data de 3.01.1997 un contract de „joint venture” având ca scop recuperarea aurului şi argintului din iazurile de steril F. şi S..
Acest contract are o natură juridică complexă, părţile stipulând diverse obligaţii reciproce: cedantul să transfere cesionarului dreptul de a prelucra şi extrage aur şi argint din sterile urmând ca în schimb cesionarul să plătească o redevenţă lunară reprezentând 3% din valoarea metalelor vândute; terenurile menţionate în contract au fost cedate cesionarului ca aport în natură la capitalul social al acestuia cu valoare de 918.000 USD; cedantul a transferat, cesionat şi pus la dispoziţia cesionarului sterilele şi terenul pe care se găsesc acestea cu singurul, exclusivul şi irevocabilul drept de a prelua sterilele şi de a extrage din acestea aur, argint şi alte minerale conţinute de acestea, într-o manieră continuă şi comercială; cedantul a acordat dreptul de folosinţă cesionarului asupra unor bunuri, printre care şi amplasamentul Staţiei de Pompe a Iazului F., în schimbul unor sume de bani cu titlu de chirie, care au fost considerate ca aport în natură .
Prin procesul - verbal de adjudecare nr. 14.818 din 16.07.2004 emis de către Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Maramureş, terenul în suprafaţă de 559.879 mp situat în extravilanul localităţii Satu Nou de Sus, ocupat de iazul de decantare al Flotaţiei Centrale, a fost cumpărat de către C.M.V. .
Prin „Protocolul” din 16.07. 2004 încheiat între C.M., în calitate de proprietar şi SC T. SA (fosta SC A. SA), în calitate de concesionar al sterilelor de flotaţie depozitate în iazul Central, atestată prin licenţa de exploatare nr. 1/1998, emisă de Agenţia Naţională de Resurse Minerale, proprietarul C.M. şi-a dat acordul pentru ca SC T. să desfăşoare în continuare pe terenul proprietatea sa, identificat în CF nr. 804 Tăuţii de Sus, numerele topografice: 727/20, 727/22, 727/24, 727/26, 727/28, 727/1/1, 729/2/1, 729/4/1 în suprafaţă totală de 55,9 ha, activităţile iniţiate în acord cu licenţa de concesiune pentru exploatare pe care o deţine şi conform calităţii de concesionar acordate prin aceasta.
La art. 2 din „Protocol” s-a menţionat că ulterior înscrierii dreptului de proprietate a terenului în cartea funciară, părţile urmează să încheie un contract în care vor stipula drepturile şi obligaţiile reciproce ale părţilor la prezentul protocol.
Terenul menţionat în „Protocolul” din 16 iulie 2004 a fost adus de către C.M. cu titlu de aport la capitalul social al SC C.R. SRL şi înscris în CF nr. 905 Tăuţii de Sus .
În baza „Protocolului” s-a încheiat între SC C.R. SRL, reprezentată de C.M.V., în calitate de locator şi SC T. SA, în calitate de locatar, un contract de locaţiune cu dată certă prin încheierea Biroului Notarului Public N. nr. 14.345 din 12.10.2004 având ca obiect transmiterea dreptului de folosinţă asupra terenului în suprafaţă de 559.879 mp, identificat în CF 905 Tăuţii de Sus în schimbul unei chirii de 8.300 Euro/lună plus TVA.
La art. IV din contract s-a prevăzut că durata locaţiunii este de cinci ani, pe perioada 1.09.2004 — 31.08.2009.
La data de 29.06.2006 SC T. SA a intrat în insolvenţă, iar prin raportul din 28.08.2006 întocmit de lichidatorii judiciari numiţi de judecătorul sindic în dosarul nr. 2237/2006 al Tribunalului Maramureş s-a propus vânzarea în bloc, ca un ansamblu în stare de funcţionare, a bunurilor aparţinând debitoarei SC T. SA
Bunurile debitoarei SC T. SA au fost cumpărate în bloc, ca un ansamblu funcţional, de către pârâtă.
Prin Ordinul nr. 100 din 25.06.2007 emis de către Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale s-a aprobat transferul drepturilor dobândite şi al obligaţiilor asumate potrivit licenţei de concesiune nr. 1/1998 din perimetrul „Iaz S. şi Iaz F.” către pârâtă , iar prin actul adiţional nr. 4 la licenţa de exploatare nr. 1/1998, durata licenţei s-a prelungit până la data de 8.07.2012.
Aceste aspecte reţinute în cuprinsul hotărârii nu au fost contestate.
Reclamanta invocă puterea de lucru judecat a sentinţei nr. 4681/2012 pronunţată de Tribunalul Maramureş în dosar nr. .../2011, considerând că din cuprinsul acesteia rezultă faptul că instanţa a constatat existenţa unui contract de închiriere în temeiul tacitei relocaţiuni, şi pe baza acestei constatări din considerente a obligat prin dispozitiv pârâta la plata chiriei stabilită în respectivul contract de închiriere, iar punerea din nou în discuţie a existenţei contractului de închiriere, a condiţiilor tacitei relocaţiuni şi a calităţii de succesor cu titlu particular în privinţa acestui contract de închiriere a pârâtei, ar însemna să faci o noua judecată pe probleme care au fost deja soluţionate şi să înfrângă astfel puterea de luciu judecat a Sentinţei civile 468l/l6.07.2012, invocând prevederile art. 430 Noul C.Proe.Civ şi art. 431 alin (2) Noul CProc.Civ.
Pârâta respinge această argumentare, în condiţiile în care petitul 1 din cererea reconvenţională ce a format obiectul dosarului nr. .../2011 (vizând tacita relocaţiune) a fost anulat, cu efect direct şi imediat asupra oricăror considerente din sentinţă, iar în modul în care instanţa dispune cu privire la petitul 2 (prin care obligă R.M. SRL la plata unei sume de 83O0 Euro lunar, pe o perioada de timp determinata) cât şi în considerentele hotărârii, ce argumentează soluţia instanţei printr-un "drept la despăgubire" reţinut de instanţa de judecata în sentinţa 4681/2012 cu raportare la art.l din Protocolul nr.l la Convenţia Europeana a Drepturilor Omului, exclude admiterea pretenţiilor băneşti pe temeiul unui act juridic, dispozitivul hotărârii nepornind de la premisa unei tacite relocaţiuni, iar reţinerea de către instanţă în considerentele sentinţei a faptului că "In speţă, tribunalul achiesează la teza pârâtei potrivit cu care a operat tacita relocaţiune în condiţiile art. 1437 şi art. 1452 Cod civil, câtă vreme nu se contestă că reclamanta a folosit terenul fără ca pârâta să o împiedice " este lipsită de relevanţă şi nu are autoritate de lucru judecat în speţa dedusa judecaţii în dosarul în cauză, deoarece reprezintă considerente extraabundente, "colateral însa dezbaterilor din proces, aşa încât situându-se practic, în afara limitelor judecăţii, nu vor face corp comun cu hotărârea adoptata şi nu se vor bucura de autoritatea de lucru judecat a dispozitivului".
Cum considerentele au putere de lucru judecat numai în măsura în care explică dispozitivul şi se reflectă prin acesta, instanţa a apreciat că, în condiţiile în care instanţa a reţinut în considerentele sentinţei nr. 4681/2012 pronunţată în dosar nr. .../2011, faptul că modalitatea prin care R.M. SRL a dobândit bunurile debitoarei SC T. SA, în cadrul procedurii insolvenţei prevăzute de Legea nr. 85/2006 — o procedură specială şi care se bucură de publicitate (art. 116 - 118 în forma avută la epoca vânzării bunurilor din averea debitoarei SC T. SA) —, se încadrează în ipoteza normei prevăzute la lit. g) a articolului 6 din Legea nr. 85/2003, situaţie care exclude ipoteza de la lit. c din această lege şi care se referă la închirierea terenului, considerând astfel că pârâta din prezentul litigiu are astfel un drept de folosinţă asupra terenului aflat în proprietatea reclamantei, în suprafaţă de 477.790 mp, folosinţă pe toată durata de desfăşurare a activităţii de exploatare a sterilelor (reziduurilor) de flotaţie depozitate în
Iazul Central în condiţiile art. 20 alin. 2 din Legea nr. 85/2003, apreciind că în ipoteza în care s-ar accepta că dreptul de folosinţă asupra acestui teren ar fi fără echivalent (practic cu titlu gratuit) s-ar nesocoti art. 1 din Protocolul nr. 1 (de altfel, după cum se observă, chiar modalităţile enumerate de art. 6 din Legea nr. 85/2003 de dobândire a dreptului de folosinţă a terenurilor sunt acte juridice cu titlu oneros sau care presupun plata unei contraprestaţii băneşti), iar conform jurisprudenţei CEDO, în absenţa unui drept la despăgubire art. 1 nu ar asigura decât o protecţie iluzorie şi în mare măsură ineficace a dreptului de proprietate, obligând astfel R.M. SRL la plata sumei de 8.300 euro lunar sau echivalentul în lei, la cursul BNR, la data plăţii, cu titlu de chirie lunară, începând cu data pronunţării hotărârii judecătoreşti şi pe toată durata de desfăşurare a activităţii de exploatare a sterilelor (reziduurilor) de flotaţie depozitate în Iazul Central, nu poate fi reţinută argumentarea reclamantei privind puterea de lucru judecat referitoare la tranşarea problemei de drept supusă judecăţii privind tacita relocaţiune, mai ales în contextul în petitul 1 din cererea reconvenţională ce a format obiectul dosarului nr. .../2011 (vizând tacita relocaţiune) a fost anulat.
Aşadar, anulându-se petitul privind tacita relocaţiune, reţinându-se că folosinţa terenului nu poate fi cu titlu gratuit, întrucât s-ar încălca art. 1 din Protocolul nr. 1 din CEDO, iar modalităţile enumerate de art. 6 din Legea nr. 85/2003 de dobândire a dreptului de folosinţă a terenurilor sunt acte juridice cu titlu oneros sau care presupun plata unei contraprestaţii băneşti, pârâta dobândind dreptul de folosinţă a terenurilor necesare efectuării activităţilor miniere în temeiul de art. 6 lit. g din Legea nr. 85/2003(alte proceduri prevăzute de lege) iar nu în baza art.6 lit.c din aceeaşi lege (închirierea terenului pe durată determinată, pe bază de contracte încheiate între părţi), rezultă că despăgubirea acordată a avut ca temei decisiv şi fundamental această argumentare, iar achiesarea instanţei la susţinerile SC C.R. SRL, potrivit cu care ar fi operat tacita locaţiune în condiţiile art. 1437 şi art. 1452 Cod civil, apar ca fiind supraabundente, cum corect a arătat pârâta.
Convenţia de închiriere s-a încheiat în considerarea calităţii locatarului SC T. SA de titular al dreptului de concesiune al sterilelor de flotaţie depozitate în iazul Central ce constituie obiectul contractului, atestată prin licenţa de exploatare nr. 1/1998, emisă de Agenţia Naţională de Resurse Minerale.
Potrivit contractului de închiriere invocat de reclamantă, respectiv art. 4.1, durata contractului este de 5 ani, cu începere de la data de 01.09.2004 şi se încheie la data de 31.08.2009, contractul putând înceta anterior prin notificarea locatorului de către locatar , în cazul în care acesta încetează exploatarea sterilului de flotaţie existent pe terenul care face obiectul închirierii, fie ca urmare a epuizării întregului volum de steril, fie independent de voinţa locatarului, iar notificarea de încetare se va transmite locatorului cu cel puţin 30 de zile în prealabil. Totodată părţile au stipulat faptul că prelungirea contractului se poate realiza cu acordul părţilor.
La art. 8.1 din contract, părţile au prevăzut clauza potrivit căreia contractul încetează : prin acordul părţilor, prin expirarea termenului, în cazul în care părţile nu şi-au dat acordul pentru prelungirea contractului, în cazurile de la art.4.1 din contract, dar şi în caz de forţă majoră care face imposibilă continuarea activităţii de exploatare, situaţie ce impune o notificare în acest sens.
Potrivit dispoziţiilor Legii nr. 71/2011, dispoziţiile Noului cod civil se aplică numai contractelor de locaţiune al căror termen se împlineşte după data intrării în vigoare a acestuia.
Cum în speţa de faţă contractul de închiriere a fost încheiat pe perioadă determinată, termenul său contractual expirând la data de
31.08.2009, anterior intrării în vigoare a Noului Cod Civil, rezultă că sunt incidente dispoziţiile Vechiului Cod Civil.
Raportat la vechea reglementare legală - art. 1437 şi art. 1452 din Codul civil de la 1864 - dacă locatarul rămâne în folosinţa lucrului după expirarea termenului contractual şi fără ca locatorul să-l împiedice, locaţiunea se consideră reînnoită prin tacita relocaţiune.
În speţă, faţă de locatarul SC T. SA, prin încheierea din 29.06.2006 a Tribunalului Maramureş, în dosar nr. 2237/2006 s-a dispus deschiderea procedurii de faliment în baza Legii nr. 64/1995. Lichidatorii societăţii "T." SA. - "P." IPURL şi P. IPURL, prin raportul din 28.08.2006, au propus vânzarea în bloc ca un ansamblu funcţional a tuturor bunurilor debitoarei, în componenţa menţionată în Caietul de sarcini, cerere admisa de judecătorul sindic prin încheierea din 21.09.2006.
Licitaţia s-a organizat la 23.11.2006, câştigător al licitaţiei fiind O.G.P. - cu sediul în Anglia. Având în vedere dispoziţiile Legii minelor, pentru a putea intra în proprietatea de drept a imobilelor, cumpărătoarea O.G.P., împreuna cu asociata K.G. prin R. Ltd, în conformitate cu prevederile caietului de sarcini, au înfiinţat S.C. "R.M." S.R.L. persoana juridică romana. Ca urmare se încheie procesul-verbal de predare-primire din 05.02.2007, a tuturor bunurilor debitoarei SC T. S.A., vândute ca un ansamblu funcţional la licitaţia publica din data de 23.11.2006 şi procesul-verbal de adjudecare din 12.02.2007 cu cumpărătoarea S.C. "R.M." S.R.L. Baia Mare, iar prin încheierea din 20.03.2007 a judecătorului sindic, din dosar .../2007 al Tribunalului Maramureş, s-a aprobat planul de distribuire a sumelor obţinute ca urmare a vânzării în bloc a tuturor bunurilor debitoarei "T." S.A.
Pârâta este în prezent, urmare a vânzării în bloc ca un ansamblu funcţional al tuturor bunurilor S.C. "T." S.A., titulara şi a Licenţei de concesiune pentru exploatare nr. 1/05.11.1998 emisa de Agenţia Naţionala pentru Resurse Minerale, prin care s-a instituit perimetrul de exploatare a substanţei produs rezidual minier de pe amplasamentul Iazului de decantare F..
Trebuie enunţat în acest context că deschiderea procedurii de insolvenţă faţă de un debitor atrage, de drept, incidenţa dispoziţiilor speciale ale actului normativ care reglementează insolvenţa, independent de orice notificare din partea administratorului judiciar. Astfel, regimul aplicabil raporturilor juridice în care este implicat debitorul supus procedurii de insolvenţă trebuie să fie unul unitar. Altfel spus, acelaşi debitor nu poate fi în stare de insolvenţă faţă de unii dintre creditorii săi, în timp ce faţă de alţi creditori acelaşi debitor să nu fie considerat în stare de insolvenţă, în funcţie de notificarea expresă a acestui fapt. Dimpotrivă, din momentul deschiderii procedurii de insolvenţă, regimul juridic special reglementat de Legea nr. 64/1995 (iar ulterior, Legea nr.85/2006) se aplică tuturor raporturilor juridice în care este implicat debitorul.
Dispoziţiile Legii procedurii insolvenţei, sunt de natura procedurală, aşa cum rezultă de altfel chiar din titlul legii.
Particularizând la cazul concret dedus judecăţii, după deschiderea procedurii de insolvenţă faţă de S.C. "T." S.A este exclusă aplicarea dispoziţiilor contractuale care au ca efect rezilierea/încetarea contractului şi devin de drept incidente dispoziţiile art. 67 din Legea 64/1995 (în vigoare la data deschiderii procedurii) care prevăd că „(1) În vederea creşterii la maximum a valorii averii debitorului, administratorul/lichidatorul poate să menţină sau să denunţe orice contract, închirierile neexpirate sau alte contracte pe termen lung, atâta timp cât aceste contracte nu vor fi fost executate în totalitate ori substanţial de către toate părţile implicate. Administratorul/lichidatorul trebuie să răspundă, în termen de 30 de zile, unei notificări a contractantului, prin care i se cere să opteze pentru menţinerea ori denunţarea contractului; în lipsa unui astfel de răspuns, administratorul/lichidatorul nu va mai putea cere executarea contractului, acesta fiind socotit denunţat.”
Reclamanta nu a procedat la notificare, în sensul dispoziţiilor legale de mai sus. Practic soarta contractului nu a fost tranşată expres de către lichidatorul judiciar în condiţiile legii insolvenţei.
În temeiul legii insolvenţei lichidarea bunurilor din averea debitorului se efectuează sub controlul judecătorului sindic iar lichidatorul va prezenta judecătorului sindic un raport în care să arate bunurile ce urmează a fi vândute împreună, care urmează a fi vândute prin negociere directă către un cumpărător identificat, prin negociere directă fără cumpărător identificat sau prin licitaţie. Din actele dosarului nu rezultă că s-ar fi operat o prelungire a contractului de închiriere, operaţie care de altfel nu este admisibilă în cazul lichidării judiciare patrimoniale a debitoarei.
Într-adevăr, potrivit legii insolvenţei, după lichidarea judiciară totală societatea comercială se radiază din registrul comerţului şi deci nu mai există, astfel că nu se poate discuta de continuarea unui contract de închiriere cu o persoană care nu există.
Reclamanta s-a înscris în procedura insolvenţei cu o creanţă de 17211,16 lei, anterioară deschiderii procedurii, dar şi cu creanţa de 311927,46 lei născută după deschiderea procedurii şi până la intrarea în faliment(respectiv pentru perioada 10.04.2006-29.06.2006), sume încasate în urma lichidării, astfel cum rezultă din încheierea din 20.03.2007 dată de judecătorul sindic în dosar nr. .../2006.
Radierea din registrul comerţului a S.C. "T." S.A după închiderea procedurii falimentului, a făcut ca societatea să dispară ca subiect de drept, contractul, care are un caracter intuitu personae, încetând. În urma închiderii procedurii falimentului şi radierii societăţii aceasta nu mai beneficiază de capacitatea de a avea şi de a-şi exercita drepturile şi obligaţiile, sau altfel spus nu mai subzistă ca subiect de drept. Transmiterea obligaţiilor poate avea loc în cazul persoanelor juridice, prin reorganizarea acestora, ceea ce în speţă nu este cazul.
Ulterior s-a procedat inclusiv la radierea contractului din cartea funciara 51128 pentru numerele topografice 727/20, 727/22,
727/24,727/26/1, 729/2/1.729/4/1,728/1/1/1,728/1/1/2, conform
Încheierii de carte funciară nr. 31541 din 21.09.2010.
În acest context nu poate fi opus pârâtei contractul de închiriere încheiat intuitu personae, având ca motiv determinant calitatea S.C. "T."
S.A de titular al dreptului de concesiune al sterilelor de flotaţie, transferul către pârâtă a drepturilor dobândite şi a obligaţiilor asumate potrivit Licenţei de concesiune pentru exploatare 1/1998, neimplicând şi un transfer al obligaţiilor asumate prin contractul de locaţiune din 01.10.2004 încheiat între S.C. "T." S.A. şi S.C. "C.R." S.R.L..
Instanţa a apreciat că raportat la caietul de sarcini întocmit în vederea licitaţiei desfăşurate în procedura falimentului, urmare a vânzării în bloc ca un ansamblu funcţional a tuturor bunurilor debitoarei T. S.A., s-au transmis către pârâtă şi activele reprezentând dreptul de folosinţă asupra terenurilor, drept de folosinţă obţinut în 1996, respectiv, obţinut în baza art. 6 lit.f din Legea nr.61/1998 ( în prezent abrogată), iar cum între părţi, prin s.c. nr. 4681/16.07.2012 a Tribunalului Maramureş, s-a tranşat irevocabil problema privind constatarea dobândirii dreptului de folosinţă a pârâtei în baza art. 6 lit.g din Legea nr. 85/2003 (alte proceduri prevăzute de lege), iar nu prin închirierea terenului (art.6 lit. c din Legea nr. 85/2003), nu se poate spune că drepturile şi obligaţiile decurgând din contractul de închiriere invocat în speţă s-au transmis către pârâtă ca şi o cesiune a contractului, pentru a se aprecia că pârâta se subrogă chiriaşului, intrând astfel în raporturi juridice directe cu proprietarul locator, pentru ca efectele contractului de închiriere să se producă între locatorul cedat şi chiriaşul cesionar.
Faptul că nu a operat cesiunea contractului de închiriere o dovedeşte inclusiv demersurile reclamantei şi pârâtei, când una din ele a cerut acordul de folosinţă asupra terenului şi negocierea unui contract de locaţiune(cum a solicitat pârâta reclamantei, prin adresa nr. 95/23.04.2007 ), iar cealaltă şi-a dat acordul de principiu privind folosinţa terenului cu condiţia materializării, la un termen ulterior, prin încheierea unui contract de închiriere(cum a răspuns reclamanta pârâtei prin adresa nr.35/02.05.2007), iar ulterior acestor demersuri, corespondenţa purtată între părţi (adresa nr.37/30.05.2007, nr. 795/06.09.2007, nr. 250/14.09.2007) relevă eşecul negocierilor referitoare la încheierea acestui contract de închiriere.
Mai mult, în cauză nu s-a încheiat un act adiţional la contractul de închiriere, privind acceptarea de către proprietar a eventualei cesiuni, astfel cum s-a stipulat în art.7.1. din convenţie.
Oricum, întrucât vechiul cod civil nu cunoaşte cesiunea obligaţiilor, obiectul eventualei cesiuni ar fi fost nu contractul de locaţiune în întregul său, ci numai drepturile locatarului SC T. S.A, chiar dacă cesiunea ar fi fost notificată sau acceptată de locator, raporturile dintre părţi îmbrăcând astfel forma unei delegaţii imperfecte şi în acest temei reclamanta ar fi putut cere plata chiriei.
Dacă s-ar accepta teza reclamantei, nefiind exclusă printr-o clauză contractuală expresă, tacita relocaţiune putea fi împiedicată numai prin manifestarea voinţei locatorului de a nu reînnoi contractul desfăcut prin efectul expirării termenului. Clauza contractuală privind reînnoirea contractului după expirarea termenului(art.4.1 şi art.8.1 lit.b din contract) a fost interpretată de jurisprudenţă ca o formă de recunoaştere a dreptului de prioritate a chiriaşului la închiriere, fără a fi însă neglijată voinţa locatorului. Astfel, nu poate fi reţinută tacita relocaţiune în accepţiunea reclamantei, în condiţiile în care, aceasta, înainte de expirarea termenului contractual, a lansat oferta încheierii unui nou contract de locaţiune în alte condiţii decât cel precedent(chirie de 30000 euro/lună), astfel cum rezultă din corespondenţa invocată mai sus.
Apoi, nu a existat un contract prin care părţile să fi convenit ca locatarul din contractul de închiriere să fie înlocuit cu un nou locatar, prin care să se efectueze o novaţie subiectiva prin schimbare de debitor.
Susţinerile reclamantei în sensul că a avut loc o tacită relocaţiune, în temeiul art. 1437 C. civ., acordul fiind tacit, sunt contrare manifestării de voinţă a acesteia, întrucât în mod expres, în chiar procesul-verbal de conciliere, anterior declanşării litigiului din dosarul nr. .../2011 al Tribunalului Maramureş, reclamanta propune închirierea terenului în următoarele condiţii „... plata unei chirii, calculat la o valoare de 0,2 euro / mp/luna, la întreaga suprafaţa aferenta obiectivului de 559.829,67 mp".
Nu au putut fi reţinute nici apărările pârâtei în sensul că a operat clauza din art. 8.1 raportat la art.4.1 din contract, respectiv încetarea contractului pentru încetarea exploatării sterilului de flotaţie existent pe terenul care face obiectul închirierii, ca urmare a intrării în insolvenţă a locatarului (independent de voinţa sa), în condiţiile în care, astfel cum s-a arătat, după deschiderea procedurii de insolvenţă faţă de debitoare este exclusă aplicarea dispoziţiilor contractuale care au ca efect rezilierea/încetarea contractului şi devin de drept incidente dispoziţiile art. 67 din Legea 64/1995, preluate cu modificări în Legea nr.85/2006, iar anterior deschiderii procedurii nu a existat o notificare de încetare a contractului în acest sens.
Instanţa a apreciat că tacita relocaţiune poate interveni numai în raport cu un contract încheiat prin acordul părţilor, nu şi în privinţa unui drept de folosinţă a terenurilor necesare efectuării activităţilor miniere din perimetrul de exploatare dobândit de o altă parte în temeiul art. 6 lit.g din Legea nr. 85/2003, respectiv drept dobândit în cadrul procedurii insolvenţei (astfel cum s-a tranşat prin s.c. 4681/16.07.2012 a Tribunalului Maramureş), astfel cum este cazul în speţă, întrucât nu se mai întemeiază pe o voinţă reciprocă şi tacită a ambelor părţi de a continua raporturile locative.
Faţă de aceste considerente, instanţa a respins acţiunea formulată având ca temei plata chiriei în baza tacitei relocaţiuni.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta SC C.R. SRL
solicitând desfiinţarea Sentinţei civile nr. 355 /05.02.2014 pronunţata în dosarul .../2013 şi schimbarea în totalitate a hotărârii pronunţate.
În motivarea apelului reclamanta a arătat următoarele:
Pretenţiile sale financiare au fost fundamentate din punct de vedere juridic pe obligaţia asumata prin contractul de inchiriere incheiat la data de 01.10.2004 şi căruia i s-a dat data certa prin incheierea nr 14345/12.10.2004 de BNP N..
Intimata a dobândit calitatea de locatar în cadrul respectivului contract în calitate de succesor cu titlu particular a lui SC T. SA.
Respectivului contract incheiat iniţial pe o perioada de 5 ani i s-a prelungit valabilitatea printr-o tacita relocatiune operata de ambele parti contractante şi dupa expirarea termenului iniţial.
Ambele chestiuni atat tacita relocatiune a contractului de inchiriere cat şi calitatea de succesor cu titlu particular în cadrul acestui contract a intimatei fata de SC T. SA au fost stabilite şi constatate din punct de vedere juridic prin Sentinţa 4681/2012 pronunţata în dosarul nr .../2011 a Tribunalului Maramureş.
Ambele probleme de drept soluţionate prin decizia menţionata se bucura de prezumţia legala absoluta de putere de lucru judecat şi în consecinţa nu mai pot face obiectul unei noi judecati. Ignorand aceste prevederi legale şi denaturând în mod vădit tendenţios starea de fapt, instanţa de fond realizează o noua judecata asupra problemelor de drept anterior soluţionate incalcand astfel prin decizia apelata puterea de lucru judecat a deciziei nr 4681/2012.
Pentru a ajunge la o astfel de soluţie instanţa de fond face o afirmaţie absolut uluitoare, hilara, şi în vădita contradicţie cu realitatea .Astfel afirma ca prin decizia nr 4681/2012 a Tribunalului Maramureş nu s-ar fi soluţionat problema tacita relocatiunii a contractului de inchiriere, iar partea din considerente care soluţionează tocmai acest aspect nu ar avea nici o relevanta juridica fiind considerata "considerente supra abundente" .
Din considerentele sentinţei invocate de ea rezulta fara putinţa de dubiu faptul ca atat soluţia pronunţata pe acţiunea principala respectiv pe petitul privind constatarea dreptului de folosinţa a intimatei asupra terenului în suprafaţa de 477790 mp. cat şi soluţia pronunţata pe cererea reconvenţionala respectiv obligarea intimatei la plata chiriei stabilita în art 5.1 din contractul de locatiune se fundamentează şi se justifica pe constatarea din considerente a succesiuni cu titlu particular în calitatea de locatar şi a prelungirii duratei contractului de locatiune în temeiul tacitei relocaţiuni.
In concluzie aceste probleme de drept soluţionate deja printr-o judecata anterioara nu mai puteau face obiectul unei noi judecaţi, iar instanţa fondului avea obligaţia legala de a le recunoaşte puterea de lucru judecat şi pornind de la aceste aspecte soluţionate deja sa analizeze şi sa judece celelalte elemente de fapt cu care a fost investita.
In concluzie ca efect a admiterii apelului solicita schimbarea în tot a hotărârii instanţei de fond, reţinerea cauzei spre judecare şi ca o consecinţa a acesteia admiterea în integralitate a pretenţiilor reclamantei.
In drept s-au invocat prevederile art. 430-432 NCPC, art. 466 şi urm. NCPC.
În apărare, pârâta intimată R.M. SRL Baia Mare a formulat întâmpinare, (filele 19-34) prin care a solicitat respingerea apelului şi obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată.
Examinând apelul declarat, prin prisma motivelor invocate, Curtea constată că acesta este întemeiat, din următoarele considerente:
Problema de drept care se impune a fi dezlegată este dacă sentinţa civilă nr. 4681/2012 pronunţată de Tribunalul Maramureş în dosarul nr. .../2011 se impune cu putere de lucru judecat şi în prezentul litigiu, din această perspectivă instanţa reţinând că, în condiţiile în care petitul privind tacita relocaţiune a fost anulat ca netimbrat, considerentele din sentinţa civilă menţionată anterior referitoare la tacita relocaţiune nu explică dispozitivul şi, prin urmare, nu au putere de lucru judecat.
Curtea constată că, astfel cum a reţinut şi instanţa de fond, considerentele au putere de lucru judecat numai în măsura în care explică dispozitivul şi se reflectă prin acesta.
În acest context, Curtea constată că, prin cererea ce a format obiectul dosarului nr. .../2011 al Tribunalului Maramureş, reclamanta SC R.M. SRL a solicitat în contradictoriu cu SC C.R. SRL să se constate dreptul de folosinţă al reclamantei asupra terenului în suprafaţă de 477.790 mp identificat în CF nr. 51128 Baia Sprie, nr. cadastral 51128 provenit din conversia de pe hârtie a CF nr. 905 Tăuţii de Sus, nr. topo 727/20, 727/22, 727/24, 727/26/1, 728/1/1/1, 728/1/1/2, 729/2/1, 729/4/1
proprietatea pârâtei aferent obiectivului „Iaz de decantare Tăuţii de Sus”-F., situat în localitatea Tăuţii de Sus-oraş Baia Sprie, pe toată durata de desfăşurare a activităţii de exploatare, a sterilelor de flotaţie depozitate în Iazul Central, acordată prin licenţa de exploatare nr. 1/198; să se constate că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra edificatelor existente pe terenul cadastral 51128 în suprafaţă de 4389 mp; să se constate un drept de superficie în favoarea reclamantei asupra terenului în suprafaţă de 4389 mp, corespunzător nr. cadastral 51128, din CF 51128 Baia Sprie, aferent construcţiilor indicate; să se dispună înscrierea, în favoarea reclamantei, în CF 51128 Baia Sprie, nr. cadastral 51128, a dreptului de proprietate asupra construcţiilor şi a dreptului de superficie asupra terenului aferent acestora, în suprafaţă de 4389 mp, precum şi a dreptului de folosinţă asupra terenului în suprafaţă de 477.790 mp corespunzător nr. cadastral 51128, în condiţiile Legii minelor.
Prin cererea reconvenţională depusă în acelaşi dosar, pârâta a solicitat să se constate că între părţi a intervenit tacita relocaţiune a contractului de locaţiune încheiat la data de 01.10.2001, începând cu
01.09.2009 şi până la data de 31.08.2014; să se dispună obligarea reclamantei, pârâta reconvenţional, la plata sumei de 8.300 euro sau echivalentul în lei la data plăţii cu titlu de chirie lunară, de la data pronunţării hotărârii şi până la expirarea licenţei de concesiune nr. 1/1998, adică 30.04.2012 şi apoi în continuare, pe toată durata desfăşurării activităţii de exploatare; să se dispună obligarea pârâtei să constituie şi să depună lunar, într-un cont special deschis pe numele locatarului, valoarea aferentă acţiunilor de reecologizare, stabilită pe baza unui proiect de reecologizare avizat, în rate lunare egale în termen maxim de 3 ani de la data începerii activităţii de exploatare.
Prin sentinţa civilă nr. 4681/2012 pronunţată de Tribunalul Maramureş, cu privire la cererea reconvenţională, care interesează în prezentul litigiu, s-a dispus anularea petitelor vizând tacita relocaţiune şi garanţia privind obligaţia de ecologizare şi a fost obligată reclamanta SC R.M. SRL să plătească pârâtei SC C.R. SRL suma de 8300 euro/lunar sau echivalentul în lei, la cursul BNR, la data plăţii, cu titlu de chirie lunară, începând cu data pronunţării hotărârii judecătoreşti şi pe toată durata de desfăşurare a activităţii de exploatare a sterilelor (reziduurilor) de flotaţie depozitate în Iazul Central.
În considerentele sentinţei menţionate anterior, s-a reţinut că reclamanta are calitatea de având-cauză în raport cu contractul de locaţiune încheiat la data de 01.10.2004, căruia i s-a dat dată certă prin încheierea nr. 14345/12.10.2004 de către BNP N.. De asemenea, s-a reţinut ca fiind întemeiată „teza pârâtei potrivit cu care a operat tacita locaţiune în condiţiile art. 1437 şi art. 1452 Cod civil, câtă vreme nu se contestă că reclamanta a folosit terenul (împrejurare ce rezultă şi din expertiza efectuată în cauză) fără ca pârâta s-o împiedice (tacita relocaţiune poate fi reţinută de instanţă doar în considerente, nefiind necesară o statuare şi în dispozitiv)”.
A mai reţinut instanţa, în cuprinsul considerentelor, următoarele:
Reclamanta nu putea dobândi, fie şi în cadrul procedurii insolvenţei, de la debitoarea SC T. SA decât drepturile şi obligaţiile, aşa cum fuseseră ele configurate prin contractul de locaţiune din anul 2004 încheiat de debitoare cu pârâta.
Cum reclamanta este ţinută să execute obligaţiile autoarei sale SC T. SA, iar nu numai să exercite drepturile transmise, atunci pârâta are dreptul să primească cu titlu de chirie lunară suma de 8300 euro sau echivalentul în lei, la cursul BNR la data plăţii-menţionată la art. 5.1 din contractul de locaţiune-pe toată durata de desfăşurare a activităţii de exploatare a sterilelor (reziduurilor) de flotaţie depozitate în Iazul Central, începând cu data pronunţării prezentei hotărâri”.
Prin urmare, chiar dacă petitul privind tacita relocaţiune a fost anulat ca netimbrat, în condiţiile în care instanţa a rămas investită cu petitul privind obligarea SC R.M. SRL la plata unei sume cu titlu de chirie, este evident că, pe cale incidentală, instanţa a fost nevoită să analizeze dacă există temei contractual pentru acordarea chiriei, respectiv dacă tacita relocaţiune a operat sau nu.
Astfel, contrar celor reţinute de către prima instanţă, Curtea constată că dezlegările date în dosarul nr. .../2011 de către Tribunalul Maramureş, cu privire la tacita relocaţiune, erau necesare pentru rezolvarea petitului de obligare a SC R. la plata chiriei, explicând şi susţinând dispozitivul, impunându-se, prin urmare, cu putere de lucru judecat, în prezentul litigiu.
În consecinţă, fiind în prezenţa tacitei relocaţiuni, cererea SC C.R. SRL de obligare a pârâtei la plata chiriei aferente perioadei iulie 2010-iunie 2012, precum şi unei jumătăţi din luna iulie 2012 este întemeiată, în condiţiile în care alte apărări decât lipsa temeiului contractual nu au fost invocate.
Prin urmare, pentru toate considerentele expuse anterior, Curtea constată că apelul formulat este întemeiat motiv pentru care, în temeiul dispoziţiilor art. 480 Cod procedură civilă, îl va admite şi va dispune în consecinţă.
În conformitate cu dispoziţiile art. 453 Cod procedură civilă, SC R.M. SRL va fi obligată la plata, în favoarea SC C.R. SRL, a cheltuielilor de judecată.
| ← Bilet la ordin scadent la vedere. Opoziţie la executare. Admitere | Dizolvarea societăţii în cazul în care nu are sediul social... → |
|---|
