Bilet la ordin scadent la vedere. Opoziţie la executare. Admitere
| Comentarii |
|
Curtea de Apel Cluj, Secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, decizia nr. 10390 din 3 decembrie 2014
Prin sentinţa civilă nr. 2.316 din 05.11.2013 pronunţată de Judecătoria Sighetu Marmaţiei s-a respins excepţia tardivităţii formulării opoziţiei la executare ; s-a admis în parte cererea formulată de contestatorul
B.G. în contradictoriu cu intimata SC B.P. SA Bucureşti şi în consecinţă, sa anulat biletul la ordin seria BPOS3AA nr. 0165226 ; s-au anulat formele de executare silită referitoare la biletul la ordin seria BPOS3AA nr. 0165226 efectuate în dosar execuţional nr. 1933/2012 al SCPEJ D.; s-a respins cererea de suspendare a executării silite şi a fost obligată intimata la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că între intimată şi SC E.T. SRL s-a încheiat contractul de credit linie de credit revolving nr. BL 24523/18.03.2008 modificat prin actul adiţional nr. 1/ 16.03.2009, garantat şi prin emiterea unui bilet la ordin de către împrumutat şi avalizat de B.G..
Potrivit cap. IV din contractul de credit-condiţii speciale, pentru garantarea obligaţiilor asumate prin contract s-au constituit în favoarea băncii garanţii constând în garanţie reală mobiliară a debitorului şi un bilet la ordin emis în alb de către E.T. SRL (împrumutat) şi avalizat de către garanţii per aval, B.G., în nume propriu.
Executarea silită a început prin emiterea somaţiei cambiale la data de
II.02.2013, în dos. execuţional nr. 1933/2012 al SCPEJ D. comunicată oponentului la data de 14.02.2013 (conform dovezii de comunicare din dosarul execuţional), prin care a fost somat ca în termen de 5 zile să consemnez pe numele şi la dispoziţia SCPEJ D., suma de 125.173,47 lei şi procesul-verbal din aceeaşi data reprezentând defalcarea pe categorii a sumei de 125.173,47 lei.
La data de 15.02.2013, prin intermediul SCPEJ D., s-a comunicat contestatorului faptul că executorul judecătoresc a luat măsura popririi conturilor personale ale acestuia la mai multe unităţi bancare.
Potrivit art. 36 din Legea nr. 58/1934, „ o cambie poate fi trasă la vedere, la un anume timp de la vedere, la un anumit timp de la data emisiunii, la o zi fixă.
Textul legal prevede alternativ şi nu concomitent sau cumulativ scadenţele la care pot fi trase cambia şi biletul la ordin. Pentru confirmarea acestei interpretări s-a stipulat la alin. 2 faptul „cambiile cu alte scadenţe sau cu scadenţe succesive sunt nule”.
În speţă, la art. 4.2 din contractul de credit-condiţii speciale, se prevede că biletul la ordin va fi emis în alb, cu scadenţa la vedere.
Biletul la ordin fiind emis în alb, având trecută dor scadenţa la vedere, a fost completat de către creditoare, care a completat la rubrica scadenţă „termenul de 18.03.2011".
In situaţia prezentă, biletul la ordin are concomitent atât o scadenţă la vedere cât şi o scadenţă determinată la o dată fixă. Faţă de această situaţie, prin prisma dispoziţiilor art. 36 alin. 2 din Legea 58/1934, instanţa a constatat că există scadenţe succesive, situaţie interzisă de lege şi în consecinţă a constatat nulitatea biletului la ordin.
Faţă de considerentele mai sus expuse, instanţa de fond a constatat că nu se impune analizarea celorlalte apărări invocate de părţi.
Mai mult, completarea de către creditoare a sumei de plată, contravine prevederilor art. 104 alin. 2 din Legea 58/1934, prevederi ce sunt de strictă interpretare şi se referă la faptul că biletul la ordin trebuie să cuprindă o sumă determinată, în situaţie contrară potrivit art. 105 din Legea 58/1934 un astfel de titlu neputând fi socotit bilet la ordin.
Prin decizia civilă nr. 543 pronunţată la data de 12.09.2014, în dosarul nr. .../2013 al Tribunalului Maramureş, s-a respins ca nefondat apelul declarat de intimata B. S.A. BUCUREŞTI, bd. împotriva sentinţei civile nr. 2316/05.11.2013 pronunţată de Judecătoria Sighetu Marmaţiei.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele de apel, tribunalul l-a respins ca nefondat, reţinând că părţile contractante s-au obligat reciproc una faţă de cealaltă şi au stabilit de comun acord (art. 4.2. din contract condiţii-speciale) că biletul la ordin va fi scadent la vedere, deci nu se poate interpreta ca o „eroare”, cum a susţinut apelanta, această menţiune expresă.
Prin urmare, ea trebuia respectată, nefiind legal a se înscrie o altă dată a scadenţei.
Împotriva acestei decizii, pârâta S.C B. S.A. BUCUREŞTI a declarat recurs, solicitând instanţei modificarea în tot a deciziei, în sensul respingerii ca neîntemeiată a la executare formulată de B.G..
În motivarea recursului, pârâta a arătat că instanţa de apel a prezentat în mod trunchiat clauza prev. la art. 4.2. din Contractul de credit, potrivit căreia: „Împrumutatul/Garantul acceptă să se angajeze să
constituie în favoarea Băncii în scopul garantării obligaţiilor asumate prin contract următoarele garanţii: 4.2. Bilet la ordin emis în alb de către Împrumutat, avalizat de către Garantii per aval în nume propriu cu soţii/soţiile acestora, stipulat „fără protest”, cu scadenţă la vedere.”
În acest context, recurenta susţine că nu există nici un element în cuprinsul biletului la ordin care să susţină o scadenţă „la vedere” a acestuia, o astfel de scadenţă neputând fi reţinută în lipsa unei menţiuni exprese în acest sens.
Având în vedere caracteristicile biletului la ordin prev. de art. 104 din Legea nr. 58/1934, potrivit căruia biletul la ordin constituie un titlu complet, cu totul autonom faţă de scopul sau cauza care a determinat emiterea biletului la ordin, drepturile şi obligaţiile cambiale trebuind analizate în sine, fără vreo referire la raporturile fundamentale care au determinat emiterea titlului cambial.
În cauza pendinte, biletul la ordin în discuţie are o singură scadenţă, în rubrica „scadenţa”, singura care trebuie luată în considerare este trecută o zi fixă (16.032.3009), astfel cum prevede expres art. 36 din Legea nr. 58/1934, prin urmare, ideea oricărei scadenţe succesive este exclusă.
În susţinerea celor menţionate, pârâta a mai arătat că potrivit pct. 70 din Normele-cadru BNR nr. 6/1994 Cambia în alb este un titlu care cuprinde numai semnătura trăgătorului, iar uneori şi o parte din menţiunile cerute de art. 1 din Legea asupra cambiei şi biletului la ordin, menţiunile care lipsesc trebuind completate de posesor atunci când acesta prezintă titlul la plată (pct. 71).
Aşadar se află în faţa unui bilet la ordin care îndeplineşte funcţia de garanţie, fiind emis conform înţelegerii părţilor, materializată în actul adiţional nr. 1 la contractul de credit la data semnării acestuia, respectiv
18.03.2008.
Prin contractul de credit amintit mai sus şi prin semnarea biletului la ordin, avalistul şi-a asumat obligaţia de a garanta facilitatea avalizând biletul la ordin, în alb, fără protest. Prin aceasta, banca era îndreptăţită, ca în caz de demarare a procedurii de executare silită să le completeze cu valoarea creditului, dobânzilor, etc. precum şi cu data scadenţei.
Pârâta susţine că este evident că intimatul încearcă să inducă în eroare instanţa, subliniind că în speţă suntem în prezenţa unui bilet la ordin emis în alb, scopul fiind acela de a se sustrage de la executarea silită.
În final, pârâta a susţinut că nici instanţa de fond şi nici tribunalul nu au luat în considerare faptul că viciile de formă pe care le invocă intimatul oponent în ce priveşte completarea biletului la ordin puteau fi invocate numai de emitent nu şi de intimat, în calitate de avalist, în acord cu pct. 207 din Normele cadru al B.N.R. nr. 6/1994.
Intimatul B.G. a formulat întâmpinare prin care solicită anularea recursului ca nemotivat întrucât recurenta nu a invocat niciunul din motivele de recurs prevăzute de lege (f.12)
Analizând recursul formulat din perspectiva motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat din următoarele considerente:
În speţă, în mod corect, în justificare soluţiei de anulare a biletului la ordin au fost avute în vedere dispoziţiile art. 36 alin. 2 din Legea nr. 58/1934, completarea biletului la ordin în cauză cu menţiunea „termenul de 18.03.2011” generând situaţia existenţei unei scadenţe succesive a termenului de executare a biletului la ordin.
Sancţiunea nulităţii a fost corect invocată şi analizată ca atare de către instanţa de fond şi mai apoi în apel, norma legală incidentă având un caracter imperativ, fiind deci protejată de sancţiunea menţionată anterior.
Menţiunea „la vedere” generata de cele două caracteristici ale biletului la ordin in cauză ( lipsa sumei şi termenul), impunea posibilitatea plăţii sumei la prezentarea biletului la ordin într-un termen de un an de zile de la data emiterii sale.(art.37 din legea nr. 58/1934)
În acest context, în mod corect s-a stabilit posibilitatea prezentării biletului la ordin doar până la data de 16 martie 2010, astfel încât completarea biletului la ordin cu o dată ulterioară celei menţionate anterior, a reprezentat o încălcare a voinţei părţilor, manifestată expres cu prilejul emiterii biletului la ordin.
A fost sesizat în mod corect de către instanţele anterioare şi aspectul referitor la faptul că nu a existat o convenţie de completare a biletului la ordin după data de 16 martie 2010, pentru a se actualiza scadenţa şi pentru ca banca să-i dea eficienţă şi după expirarea termenului de prezentare conform menţiunii „la vedere” existentă pe înscris.
În consecinţă, faţă de cele menţionate, în condiţiile art. 304 pct. 9 c.pr.civ. şi ale normelor de drept material menţionate anterior, se va respinge recursul formulat şi se va păstra în întregime hotărârea recurată.
| ← Contract de ipotecă. Cerere de constatare a nulităţii. | Contract de închiriere. Tacită relocaţiune. Anularea... → |
|---|
