CREANŢE BUGETARE. CONTENCIOS FISCAL. CONTESTAŢIE ÎMPOTRIVA UNEI DECIZII DE IMPUNERE PRIN CARE S-A STABILIT PLATA UNUI T.V.A. SUPLIMENTAR. DREPTUL DE DEDUCERE A
| Comentarii |
|
CREANŢE BUGETARE. contencios FISCAL.CONTESTAŢIE ÎMPOTRIVA UNEI DECIZII DE IMPUNEREPRIN CARE S-A STABILIT PLATA UNUI T.V.A.SUPLIMENTAR. DREPTUL DE DEDUCERE A TAXEI PEVALOAREA ADĂUGATĂ. PERSOANE IMPOZABILE CUREGIM MIXT. INAPLICABILITATEA ACESTUI DREPTPENTRU ACTIVITĂŢILE DESFĂŞURATE ÎN CALITATE DEAUTORITATE PUBLICĂ, PENTRU INVESTIŢIILEFINANŢATE INTEGRAL DIN ALOCAŢII BUGETAREPENTRU OBIECTIVE DE INTERES PUBLIC.
Art. 126, 127 alin. 4, 5 şi 6, art. 147 Cod fiscal
Conform art. 127alin. 4 Cod fiscal, în măsura în carereclamanta nu se încadrează în situaţiile de excepţie prevăzute de alin. 5 şi 6 aleaceluiaşi text de lege, nu devine persoană impozabilă pentru acele activităţi pe care ledesfăşoară în calitate de autoritate publică şi, deci, nu beneficiază de dreptul dededucerea a T.V.A.-ului pentru acestea. Agenţii economici calificaţi de dispoziţiileart.147 din Codul fiscal ca fiind persoane impozabile cu regim mixt, deci plătitori detaxă pe valoarea adăugată cu regim mixt, nu sunt îndreptăţiţi să deducă T.V.A.decât pentru activităţile în care a avut această calitate şi nu aşa cum se pretinde înacţiune şi pentru cele desfăşurate în calitate de autoritate publică, pentru obiective deinteres naţional sau social finanţate din alocaţii bugetare.
Curtea de Apel Piteşti - Secţia comercială şi decontencios administrativ şi fiscal, sentinţa nr. 127/F-C/19 decembrie 2007
Prin acţiunea înregistrată la 19 noiembrie 2007, reclamantaAdministraţia Naţională A.R." Bucureşti - Direcţia Olt a solicitat, încontradictoriu cu Ministerul Economiei şi Finanţelor - Agenţia Naţionalăde Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare aContestaţiilor, constatarea nulităţii sau în subsidiar anularea decizieinr.139 emisă de pârâtă la 30 mai 2007, prin care i s-a respins contestaţiaformulată împotriva deciziei de impunere nr.139/22 martie 2007.
În motivare s-a arătat că în mod greşit s-a stabilit în sarcinareclamantei un T.V.A. suplimentar de plată în sumă de 2.544.542 lei şimajorări de întârziere aferente de 480.893 lei, întrucât organul fiscal esteobligat să aplice unitar prevederile obligaţiei fiscale pe teritoriulRomâniei. Legiuitorul face distincţie între instituţia publică şi autoritateapublică, iar reclamanta nu este autoritate publică pentru că nu sesubordonează Ministerului Mediului şi Dezvoltării Durabile, ci se aflănumai sub coordonarea acestuia, activitatea sa nesituându-se într-unmediu concurenţial.
Este eronată interpretarea potrivit căreia instituţia publică nueste persoană impozabilă pentru activităţile de interes naţional şi de aceeacele 11 direcţii de ape au dedus T.V.A. atât la activitatea finanţată dinsurse proprii, cât şi la cea finanţată din alocaţii bugetare.
De altfel, reclamantei i s-a răspuns de către Direcţia deLegislaţie din Domeniul T.V.A. că, aplicarea măsurilor simplificateprevăzute de art.160 alin.2 lit.c din Codul fiscal, nu este condiţionată desursa de finanţare, situaţie în care se apreciază că se cuvine deducereaT.V.A.-ului indiferent dacă achiziţiile sunt de interes naţional şi social saunu.
Examinând acţiunea formulată, în raport de susţinerilepărţilor şi actele din dosar, se apreciază că ea este nefondată pentru celece se vor arăta mai jos.
Pronunţarea unei soluţii de către direcţia specializată dincadrul pârâtei şi de către instanţa de judecată, nu este influenţată în niciun mod de maniera în care au înţeles să interpreteze legea cele 11 direcţiide ape.
Este neîndoielnic că se doreşte o interpretare şi aplicareunitară a legii cu condiţia ca aceasta să fie în acord cu dispoziţia legală îndiscuţie, cu principiile de drept şi sensul ce s-a dorit a fi dat de legiuitor.
Problema care se pune în discuţie este aceea constând înpretenţia reclamantei de a deduce taxă pe valoare adăugată pentru toateactivităţile pe care le-a desfăşurat, inclusiv pentru cele de interes naţionalşi social ce au fost finanţate de la bugetul de stat.
Ceea ce este recunoscut expres sau implicit de ambele părţi şiîn special de reclamantă, este faptul că aceasta desfăşoară atât activităţiprivind realizarea unor investiţii finanţate integral din alocaţii bugetarepentru obiective de interes public naţional, cât şi activităţi destinateobiectivelor proprii de investiţii finanţate de la bugetul de stat sau de labugetele locale.
În esenţă, problema care o pune litigiul de faţă este aceea de aşti dacă persoanele impozabile ce desfăşoară activităţi în calitate deautorităţi publice, deci finanţate din alocaţii bugetare, sunt îndreptăţite sădeducă T.V.A. şi pentru acestea sau numai pentru cele aferenteobiectivelor proprii de investiţii.
Aşa cum corect a reţinut autoritatea fiscală, răspunsul laaceastă problemă este asigurat de dispoziţiile art.127 alin.4 din Codulfiscal, potrivit cărora cu excepţia celor prevăzute la alin.(5) şi (6)instituţiile publice nu sunt persoane impozabile pentru activităţile caresunt desfăşurate în calitate de autorităţi publice, chiar dacă pentrudesfăşurarea acestor activităţi se percep cotizaţii, onorarii, redevenţe, taxesau alte plăţi".
Aşadar, în măsura în care agentul economic nu se încadreazăîn situaţiile de excepţie din alin.(5) şi (6) ale art.127 din Codul fiscal, aşacum este cazul reclamantei, el nu devine persoană impozabilă pentruacele activităţi pe care le desfăşoară în calitate de autoritate publică.
Sunt activităţi desfăşurate cu autoritate publică aceleafinanţate din alocaţiile bugetare, de interes naţional şi social şi pentru caredin interpretarea textelor precitate nu se comportă instituţia ca persoanăimpozabilă.
Pe cale de consecinţă, nefiind persoană impozabilă pentruaceste categorii de activităţi nu poate avea loc în raport de prevederileart.126 din Codul fiscal, deducerea T.V.A.-ului.
Această categorie de agenţi economici este calificată dedispoziţiile art.147 din Codul fiscal ca fiind persoană impozabilă cu regimmixt, respectiv persoane înregistrate ca plătitor de T.V.A., care realizeazăatât operaţiuni ce dau dreptul la deducere, cât şi cele care nu dau drept ladeducere.
Persoanele impozabile cu regim mixt, deci plătitor de taxă pevaloare adăugată cu regim mixt, nu sunt îndreptăţite să reducă T.V.A.decât pentru activităţile în care a avut această calitate şi nu aşa cum sepretinde în acţiune şi pentru cele desfăşurate în calitate de autoritatepublică.
În concluzie, se apreciază că reclamanta este o persoanăimpozabilă cu regim mixt, care nu deduce T.V.A. pentru activităţile deinteres naţional şi social finanţate din alocaţii bugetare, statuare faţă decare susţinerile din acţiune apar ca nefondate, iar soluţia pronunţată deorganele fiscale ca fiind în acord cu dispoziţiile legale în materie.
Urmează pentru aceste considerente ca acţiunea să fierespinsă ca nefondată.
| ← ACHIZIŢII PUBLICE. CONTRACT DE ASOCIERE ÎN PARTICIPAŢIUNE... | Vicii ascunse. Condiţii pentru a fi considerate astfel. → |
|---|
