Dizolvare judiciară societate comercială. Neînţelegeri grave dintre asociaţi
| Comentarii |
|
Tribunalul IAŞI Sentinţă civilă nr. 1440 din data de 21.11.2013
Tip : Sentință
Nr. /Data : 1440/civ/21.11.2013
Autor : Tribunalul Iași - Secția a II a Civilă și de contencios administrativ și fiscal
Domeniu asociat - societăți comerciale
Dizolvare judiciară societate comercială. Neînțelegeri grave dintre asociați
Prin sentința nr. 1440/civ/21.11.2013 pronunțată de Tribunalului Iași. Secția a II a Civilă și de Contencios Administrativ a fost admisă acțiunea precizată, formulată de reclamantul IDN în contradictoriu cu pârâții SC MG SRL și MA, în temeiul dispozițiilor art. 227 alin. 1 lit. e din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, dispune dizolvarea SC MG SRL.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul Iași a reținut următoarele:
Urmare a voinței reclamantului IDN și MA, concretizată în actul constituitiv al societății S.C. MG S.R.L., au hotărât, la data de 21.06.2010, mutarea sediului societății din Galați, în Iași, sens în care s-a luat act prin Rezoluția nr. 9671 din 16.08.2010 a Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Galați, drept pentru care, aceasta a fost înregistrată la Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași la data de 24.08.2010 ( filele 6-10).
Ulterior mutării sediului societății în Iași, MA nu l-a mai contactat pe reclamant, astfel că acesta din urmă, a încercat să ia legătura cu asociatul său, în vederea desfășurării activității economice a societății, sens în care a convocat ședința adunării generale a acționarilor, pentru data de 15.08.2011 dar a și încercat să îl găsească pe pârât și prin intermediul citării prin publicitate ( filele 11 - 18).
Potrivit art 227 alin 1 lit. a- b, e, din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale: " (1) Societatea se dizolvã prin: a) trecerea timpului stabilit pentru durata societãții; b) imposibilitatea realizãrii obiectului de activitate al societãții sau realizarea acestuia; e) hotãrârea tribunalului, la cererea oricãrui asociat, pentru motive temeinice, precum neînțelegerile grave dintre asociați, care împiedicã funcționarea societãții";.
În primul rând, așa după cum s-a reținut și prin Încheierea din 10 octombrie 2013, în speță, ne aflăm într-o acțiune ce are ca și obiect dizolvarea judiciară a societății comerciale, acțiune ce reprezintă un mijloc procedural prin care orice persoană interesată sau Oficiul Național al Registrului Comerțului poate solicita instanței judecătorești competente (tribunalului), în cazurile prevăzute de lege, dizolvarea societății. Calitate procesuală activă are orice persoană interesată, precum și Oficiul Național al Registrului Comerțului.
Reclamantul este unul din cei doi asociați ai societății a cărei dizolvare se solicită (așa după cum rezută din actul constitutiv înregistrat la Registrul Comerțului), acesta fiind evident o persoană interesată cu privire la dizolvarea judiciară a societății, cu atât mai mult cu cât se invocă motive ce țin de imposibilitatea realizării obiectului de activitate, adică un punct de interese evident pentru un asociat.
Acțiune în constatarea dizolvării societății comerciale prin hotărâre judecătorească, este mijlocul procedural prin care orice persoană interesată poate solicita instanței judecătorești competente să constate că a operat în puterea legii dizolvarea societății comerciale, întrucât societatea nu poate funcționa din cauza neînțelegerilor dintre asociați.
Instanța reține că, affectio societatis, reprezintă voința (intenția) comună a asociaților unei societăți comerciale, de a colabora, de pe poziții de egalitate juridică la realizarea unor beneficii sau economii comune în gestionarea societății și este un element esențial al contractului de societate ce constă în intenția asociaților de a colabora la realizarea scopului comun care este obținerea de beneficii ce urmează a fi împărțite între ei. Presupune intenția de colaborare voluntară a asociaților, de a lucra în comun și de suporta toate riscurile activității comerciale.
Lipsa elementului affectio societatis sau dispariția sa, pe parcursul existenței societății, pot conduce la dizolvarea judiciară a societății deoarece, affectio societatis este o condiție de fond a contractului de societate, lipsa acestuia nu duce automat la nulitatea societății și, în consecință, la dizolvarea acesteia ci, mai degrabă, la excluderea sau retragerea asociatului sau asociaților în cauză.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, instanța reține că, cererea reclamantului este fondată, având în vedere faptul că, pârâtul MA, nu mai ține legătura cu reclamantul, existând dodava faptului că, între părți există neînțelegeri, care au dus dispariția affectio societatis, ceea ce face imposibilă desfășurarea activității societății comerciale. Instanța are în vedere faptul că, pentru a fi incidente prefederile art. 271 lit. e din Legea nr. 31/1990, neînțelegerile ivite între asociați să împiedice funcționarea societății se referă, evident, la o funcționare a societății în scopul comun, și nicidecum la funcționarea prin efortul și în interesul exclusiv al unuia dintre asociați,
Or, este de remarcat pe de o parte că, reclamantul nici nu poate conduce singur societatea, în condițiile în care nu este asociat majoritar și nici nu se poate retrage din societate, în condițiile în care, pârâtul nu poate fi contactat și nu se interesează se soarta societății.
De asemenea, instanța reține că, neînțelegerile grave există, deși acestea nu sunt reprezentate de stări conflictuale ci, de imposibilitatea întrunirii adunărilor generale ( filele 11 - 19), aspect din care rezultă împiedicarea funcționării societății.
Instanța supremă a statuat în sensul că, gravele neînțelegeri dintre asociați, determinate de conduita unuia dintre aceștia, precum și reua - credință a asociatului, manifestată prin gestionarea necorespunzătoare a societății, pot face dovada că scopul pentru care a fost înființată nu mai poate fi atins și justifică dizolvarea ei - decizia nr. 4634/2001- CurteA Supremă de Justiție și decizia nr. 419 din 28 martie 1996 a Curții Supreme de Justiție - secția comercială.
Se poate reține și incidența literei b, întrucât, neînțelegerea dintre asociați face imposibilă realizarea scopului societății
Pe de altă parte, Tribunalul reține că nu este aplicabilă prevederea art. 227 lit. a din legea nr. 31/1990, întrucât, potrivit art. 8 din statut, societatea este înființată pentru un termen nedeterminat.
În acest sens, instanța are în vedere și practica judiciară în materie, într-o deciziei de speță reținându-se că: "....indiferent care a fost cauza, dacă și cine este vinovat de neînțelegerile ivite și perpetuate între cei doi frați, este neîndoielnic faptul că aceste neînțelegeri sunt atât de grave, încât a dispărut affectio societatis, adică intenția acestora de a conlucra în vederea atingerii unui scop lucrativ comun.Condiția cumulativ prevăzută de art. 227 alin. 1 lit. e din Legea nr. 31/1990, ca neînțelegerile ivite între asociați să împiedice funcționarea societății se referă, evident, la o funcționare a societății în scopul comun, și nicidecum la funcționarea prin efortul și în interesul exclusiv al unuia dintre asociați, așa cum se întâmplă în speță. Consultanța contabilă la care se limitează în prezent activitatea SC D. COM SRL se desfășoară prin efortul și în interesul exclusiv al intimatului pârât H. D. și poate fi, prin urmare, desfășurată de acesta individual ori pe seama unei alte societăți comerciale, neavând nimic comun cu preocupările ori interesul asociatei E. E..În concluzie, fără a se analiza, pentru că nu are nicio relevanță, vinovăția unuia sau a celuilalt asociat pentru neînțelegerile grave și dispariția affectio societatis, Curtea constată că în cauză sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 227 alin. 1 lit. e din Legea nr. 31/1990, deoarece SC D. COM SRL nu mai funcționează prin contribuția ambilor asociați și nici nu mai urmărește atingerea unui scop comun";Este necontestat, de asemenea, că în prezent SC D. COM SRL funcționează exclusiv cu activitate de consultanță contabilă desfășurată de către intimatul pârât H. D."; Curtea de Apel Craiova Secția Comercială decizia nr..38 din 2 martie 2010. ;
Aceeași orientare a fost exprimată și în doctrină, reținându-se "Noua practică judecătorească, continuând o tradiție mai veche a considerat cu referire la societățile de persoane ca motiv¬ al imposibilității realizării obiectului de activitate, neînțelegerile grave dintre asociați."; E. Cârcei ( Revista Română de Drept Comercial 12/1996). În același sens sunt de reținut și Dizolvarea societăților comerciale.Particularități ale dizolvării pe cale judiciară. Lichidarea Societăților comerciale - Viorel Ros( Revista Română de Drept Comercial 1/1996)
| ← Măsuri de interdicţie vizând gospodărirea comunală.... | Competenţa materială. Cereri având ca obiect sume... → |
|---|
