DREPT COMERCIAL. TERMENUL DE PRESCRIPŢIE A DREPTULUI LA ACŢIUNE PENTRU PLATA TARIFULUI DE TRANSPORT ÎN CAZ DE APLICARE INCORECTĂ A UNUI TARIF SAU DE GREŞEALĂ
| Comentarii |
|
DREPT COMERCIAL. TERMENUL DE PRESCRIPŢIE ADREPTULUI LA ACŢIUNE PENTRU PLATA TARIFULUIDE TRANSPORT ÎN CAZ DE APLICARE INCORECTĂ AUNUI TARIF SAU DE GREŞEALĂ DE CALCUL.Art. 58 paragr. 1 alin. 1 şi paragr. 2 lit.c) pct.1 din PrescripţiileInternaţionale pentru Marfă
Acţiunea privind plata tarifului de transport ori a altortarife sau suprataxe, precum şi acţiunea privind rectificarea(sumelor de plata) în caz de aplicare incorectă a unui tarif sau degreşeală de calcul sau de încasare, se prescrie în termen de un andin ziua plăţii sumelor iniţiale, în conformitate cu dispoziţiileart. 58 paragraful 1 alin. 1 şi paragr. 2 lit.c) pct. 1 dinPrescripţiile Internaţionale pentru Marfă.
În speţă, sumele pretinse de apelanta-reclamantă rezultădin diferenţele de tarife de transport pe care le-au cerut căile feratestrăine, deşi ele însele au omis de la început să înscrie tarifele înscrisorile de trăsură.
Reclamanta i-a solicitat pârâtei să plătească acestediferenţe de tarife după împlinirea termenului de un an de la dataplăţii de către aceasta din urma a tarifelor iniţiale.
Cum regula prescripţiei acţiunilor izvorând din contractulde transport este de 1 an, iar acţiunea din speţă nu se înscrie învreo excepţie, rezultă că ea este prescrisă sub aspectul dreptuluimaterial de vreme ce a fost introdusă la data de 05.04.2007, iarplata tarifelor iniţiale s-a făcut la eliberarea fiecărui transport înperioada ian. - dec. 2005.
( decizia nr. 7/A-C/30 ianuarie 2008, pronunţată deCurtea de Apel piteşti - s.c.c.a.f. )
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Comercial Argeş subnr.495/1259/2007 reclamanta S.N.T.F.M CFR MARFĂ SA a chematîn judecată pe pârâta SC G.F.R. SA Bucureşti solicitând obligarea acesteiasă-i plătească suma de 113.215,23 lei reprezentând diferenţe tarifareconstatate la verificarea transporturilor în trafic internaţional actualizatecu indicele de inflaţie de la data plăţii efective, precum şi obligarea ei laplata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că în perioadaianuarie - decembrie 2005 a prestat în beneficiul pârâtei servicii detransport cu scrisori de trăsură CIM în trafic internaţional, eliberate înstaţia Bradu Rafinărie.
După aproximativ 12 luni de la eliberare transporturilor,Serviciul Decontări Internaţionale a primit de la căile ferate străinesolicitări de diferenţe de tarife de transport pe care acestea au omis să leînscrie în scrisorile de trăsură.
Reclamanta a efectuat demersuri pentru ca staţia dedestinaţie Bradu Rafinărie să încaseze sumele de la pârâtă. Pârâta, însă, arefuzat să achite convolutele - diferenţe tarifare.
Între părţi a fost realizată procedura concilierii prevăzute deart.7201 Cod pr.civilă.
Cererea a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art.58 CIMparagraful 1 lit.c) din Prescripţii Internaţionale pentru Mărfuri.
Prin sentinţa nr.1000/C/24.10.2007 Tribunalul ComercialArgeş a respins excepţia calităţii procesuale active şi excepţia calităţii dereprezentant, invocate de pârâtă, şi a admis excepţia prescripţiei dreptuluimaterial la acţiune, respingând ca atare acţiunea reclamantei. Reclamantaa fost obligată să plătească 7.200 lei cheltuieli de judecată.
În motivarea sentinţei, cu privire la excepţia lipsei calităţii dereprezentant a directorului Sucursalei CFR Marfă Craiova, semnatarulacţiunii introductive, şi excepţia lipsei calităţii procesuale active, prima instanţăa reţinut că sunt neîntemeiate pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art.42 C.proc.civ., persoanele care nuau exerciţiul drepturilor lor nu pot sta în judecată decât dacă suntreprezentate, asistate ori autorizate în chipul arătat în legile sau statutelecare rânduiesc capacitatea sau organizarea lor", iar potrivit art.19 alin.2din Statutul SNTFM CFR MARFĂ S.A., ce constituie anexa la H.G.nr.582/1998, directorul general poate delega din atribuţiile saledirectorilor executivi sau oricăror alte persoane din cadrul CFR MARFĂS.A.". De asemenea, Regulamentul de organizare şi funcţionare alSNTFM CFR MARFĂ S.A. prevede la capitolul 3 alin.a) pct.6 cădirectorul de sucursală semnează orice cereri în justiţie care privescSucursala CFR MARFĂ cu excepţia cererilor de renunţare la judecată şila exercitarea căilor de atac".
Din coroborarea textelor suscitate rezultă că directorulSNTFM CFR MARFĂ S.A. Sucursala Craiova are drept de reprezentarelegală în baza principiului delegării de competenţă.
În plus, din conţinutul celor două procuri judiciareautentificate sub nr.1826/13.05.2005 şi nr.773/24.04.2007 (f.283-284)rezultă faptul că Directorul General al Societăţii Naţionale de TransportFeroviar de Marfă S.A. Bucureşti i-a împuternicit pe toţi directorii desucursale, incluzând Sucursala Craiova, să reprezinte cu puteri depline şisă susţină interesele Sucursalelor în faţa tuturor instanţelor de judecată,de orice grad, precum şi să exercite toate drepturile procedurale,incluzând semnarea tuturor acţiunilor în justiţie.
În raport de cele arătate, instanţa a reţinut că acţiuneapromovată de către SNTFM CFR MARFĂ S.A. - Sucursala Craiova afost introdusă de către o persoană juridică ce are calitate procesualăactivă.
Cât priveşte persoana directorului acestei Sucursale, F.M.,reclamanta a făcut dovada cu certificatul de furnizare de informaţiieliberat de Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Dolj(f.336) că această persoană este directorul Sucursalei, precum şi că a fostnumit la data de 19.07.2004 (deci mult anterior formulării cererii de faţă)pe o perioadă nedeterminată.
Concluzionând cu privire la primele două excepţii, instanţa areţinut că director de sucursală a fost împuternicit de directorul general alsocietăţii mamă" să semneze în numele său, să reprezinte cu puteridepline şi să susţină interesele sucursalei în faţa instanţelor de orice grad,iar mandatul nu a fost dat sucursalei, care nu are capacitate juridică, cidirectorului acesteia, oricare ar fi el. Or, în speţă director al sucursalei ladata formulării acţiunii era persoana contestată.
Instanţa a apreciat că este întemeiată, însă, excepţia prescripţieidreptului la acţiune cu următoarea motivare:
În fapt, reclamanta a prestat pentru pârâtă servicii de transportîn trafic internaţional în perioada ianuarie - decembrie 2005, iar pârâta aplătit taxele de transport la destinaţie, la valoarea stabilită de reclamantă,care a şi aplicat ştampila achitat a staţiilor de destinaţie.
După aproximativ 12 luni de la data eliberării acestortransporturi, Serviciul Decontări Internaţionale al reclamantei a primitconturi diferenţiale de la căile ferate străine care au solicitat tarife detransport ce nu erau înscrise în scrisorile de trăsură, căile ferate străineomiţând înscrierea acestor tarife.
Reclamanta a efectuat demersuri privind recuperarea şiacestor diferenţe de plată de la pârâtă, însă aceasta a refuzat în modconstant să le plătească, aşa cum rezultă din corespondenţa purtată întrepărţi anterior demarării acţiunii în instanţă, dar şi din procesul-verbal deconciliere directă.
În drept, pretenţiile reclamantei derivă din executarea unorcontracte de transport feroviar internaţional (scrisori de trăsură CIM), iarregimul juridic aplicabil acestor transporturi este dat de conţinutulConvenţiei C.I.M. şi al Prescripţiilor Internaţionale pentru Mărfuri(P.I.M.), acte normative în vigoare de la data de 01.01.2001.
Conform prevederilor art.58 CIM - Prescripţia acţiunii -acţiunea izvorâtă din contractul de transport se prescrie prin trecereaunui an" şi începe să curgă - potrivit art.58, paragraful 2 litera c) -pentru acţiunea privind plata sau restituirea tarifului de transport,tarifelor accesorii, altor tarife sau asupra taxelor, ori privind rectificarea încaz de aplicare incorectă a unui tarif sau de greşeală de calcul sau deîncasare: dacă s-a făcut plata - din ziua plăţii" (f.132).
Reclamanta a susţinut în mod constant (f.275) că acţiunea nueste supusa termenului de un an, ci excepţiei stipulată în conţinutulaceluiaşi art.58 CIM, potrivit căreia prescripţia este de doi ani în ceea cepriveşte acţiunea întemeiată pe o pagubă rezultată dintr-un act sau oomisiune săvârşită fie cu intenţia de a provoca o astfel de pagubă, fietemerar şi având conştiinţa că ar putea rezulta o astfel de pagubă".
Acest text se referă, insă, la o acţiune întemeiată perăspunderea civilă delictuală şi nu pe răspunderea contractuală, cum estecea în cauză.
Reclamanta însăşi, atât în cererea introductivă cât şi înrăspunsul la întâmpinare, a recunoscut că omisiunea înscrierii acelordiferenţe tarifare aparţine căilor ferate străine, care le-au făcut cunoscutedupă mai mult de un an de la efectuarea transporturilor, pârâta nefiind înculpă sub nici un aspect (nici al omisiunii cu bună ştiinţă şi nici temerar şiavând reprezentarea faptului că ar putea rezulta o pagubă), căci a achitatfiecare sumă pretinsă reprezentând contravaloarea fiecărui transport, ladata eliberării lui şi fără vreo obiecţie asupra calculelor pe care reclamantaînsăşi le-a întocmit.
Potrivit art.6.1.2. Termene" din Reglementările contabileaplicabile transportului internaţional (f.359), primind notificareadiferenţelor de plată rezultate din omisiunile făcute de căile ferate străine,reclamanta ar fi trebuit să le semnaleze autorităţii de control competente,iar potrivit alin.2 al aceluiaşi text Diferenţele care necesită o intervenţiela clienţi trebuie semnalate cu minim trei luni înainte de expirareatermenului de prescriere a duratei de un an prevăzută la art.58 dinRegulile uniforme privind contractul de transport internaţional demărfuri".
Acest text întăreşte ideea că termenul de prescripţie de un annu poate fi depăşit nici chiar atunci când se impune recuperarea unordiferenţe tarifare, decât în cazul în care culpa înregistrării omisiuniloraparţine clientului însuşi. Or, în speţă, nici reclamanta nu a pretins aşaceva.
Astfel, în temeiul dispoziţiilor art.58 CIM alin.1, careconstituie legea specială aplicabilă speţei de faţă, în raport de dateleînscrise în scrisorile de trăsură (care reprezintă înseşi contractele detransport în baza cărora au operat prestaţiile reciproce între părţi) şi dedata formulării acţiunii de faţă, cererea reclamantei a fost respinsă cafiind prescrisă prin depăşirea termenului special de un an aplicabiltransporturilor internaţionale pe căile ferate. Drept consecinta, s-a dispusobligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 7.200lei, astfel cum au fost solicitate şi dovedite de către pârâtă.
În termenul legal, împotriva sentinţei a formulat apelreclamanta care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, apelanta a susţinut că în mod greşit s-a reţinut că încauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art.58 CIM alin.1 lit.c), ci dispoziţiileart.58 CIM alin.1 şi că acţiunea reclamantei este întemeiată perăspunderea delictuală, iar nu pe cea contractuală.
Termenul de prescripţie aplicabil în speţă este cel de 2 aniprevăzut în art.58 CIM alin.1 lit.c) din Prescripţiile Internaţionale pentruMărfuri (PIM) întrucât căile ferate străine au omis să-şi înscrie înscrisorile de trăsură CIM tarifele pe parcursul lor.
Termenul de prescripţie de 2 ani nu se referă la o acţiuneîntemeiată pe răspunderea delictuală, cum greşit a reţinut prima instanţă,ci la o acţiune întemeiată pe răspunderea contractuală derivând dintr-uncontract de transport încheiat între pârâţi şi reprezentant de scrisoarea detrăsură în trafic internaţional (ST CIM).
Cum acţiunea are ca obiect pe o pagubă rezultată dintr-un actsau o omisiune (căile ferate străine au omis să-şi înscrie în ST CIMtarifele pe parcursul lor) comisă fie cu intenţia de a provoca o pagubă,fie temerar şi având cunoştinţă că ar putea rezulta o astfel de pagubă, esteformulată în temeiul unei răspunderi contractuale.
Intimata - pârâtă a depus întâmpinare invocând excepţialipsei calităţii de reprezentant legal şi a lipsei dreptului de semnătură, iar,în subsidiar, solicitând respingerea apelului ca nefondat.
Astfel, persoana care a semnat apelul nu are împuternicirelegală în acest sens, procura nr.773/24.04.2007 nefiind suficientă.Persoana Dragu Mihaela nu are abilitarea legală de a reprezenta persoanajuridică şi de a semna în calitate de reprezentant al acesteia, nefiindînscrisă la registrul comerţului şi neavând drept de semnătură pentruSNTFM CFR Marfă SA Bucureşti.
Procura din speţă nu este opozabilă intimatei - pârâte încondiţiile în care art.18-20, art.21 lit.b), art.23 alin.2 lit.d) din Legeanr.26/1990, art.45, art.50 şi art.54 din Legea 31/1990/R, art.19 alin.1 şi 2din statutul SNTFM CFR Marfă Bucureşti SA stabilesc alte condiţii dereprezentare şi de delegare a atribuţiilor de reprezentare.
În plus, semnatara apelului nu este nici organ al persoaneijuridice conform R.O.F. aprobat prin hotărârea AGA nr.7/2003 şi nupoate avea decât calitatea de reprezentant în susţinerea procesului laCurtea de Apel Piteşti.
Pe fond, prima instanţă a reţinut corect că acţiunea esteîntemeiată pe contractul de transport şi se prescrie în termen de 1 an,dacă s-a făcut plata, din ziua plăţii.
Examinând sentinţa prin prisma motivelor de apel, Curteaconstata ca apelul este nefondat.
Curtea nu va retine excepţia invocată de intimată cu privire lalipsa calităţii de reprezentant legal şi, respectiv, lipsa dreptului desemnătură a persoanei care a formulat apelul.
Apelul a fost întocmit şi semnat de Şeful Oficiului Juridic alCFR Marfa - Sucursala Craiova, Mihaela Dragu, acelaşi care a semnat -alături de alte persoane - şi cererea de chemare în judecată.
Prin procura autentificata sub nr. 1826/13.05.2005 la B.N.P.Totis Andreia Mura din Bucureşti (f. 283 dos. fond), directorul general alSNTFM CFR Marfa SA a împuternicit pe directorii sucursalelor prinşefii oficiilor juridice ale sucursalelor - printre care si sucursala Craiova -sa semneze acţiuni în justiţie şi să exercite căi de atac în numele lui şipentru el.
În baza acestei procuri a fost introdusă la TribunalulComercial Argeş acţiunea de faţă, semnată -aşa cum s-a arătat- şi deDragu Mihaela în calitate de Şef Serviciu Juridic al Sucursalei Craiova.
Ulterior, prin procura autentificată sub nr. 773/24.04.2007 laB.N.P. Tamara Elena Lazar din Bucureşti (f. 284 dos. fond), acelaşidirector general al SNTFM CFR Marfa SA a împuternicit pe directoriide sucursale sau pe şefii oficiilor juridice ale sucursalelor - printre care şisucursala Craiova - să semneze acţiuni în justiţie şi să exercite căi de atacîn numele lui şi pentru el, precum şi să reprezinte şi să susţină intereseleCFR Marfa SA în faţa oricăror instanţe judecătoreşti ori autorităţijudiciare şi publice.
Conform art. 19 alin. 1 si 2 din Statutul SNTFM CFR MarfaSA, ce constituie Anexa 1 la HG nr. 582/1998, directorul generalreprezintă CFR Marfa în raporturile cu terţii şi poate delega atribuţiilesale directorilor executivi sau oricăror alte persoane din cadrul CFRMarfa (f. 302 dos. fond).
Se constată că, în speţă, directorul general şi-a delegatatribuţiile legate de promovarea acţiunii în justiţie în tot - inclusiv, deci,cele legate de exercitarea căilor de atac - şefului serviciului juridic al CFRMarfa - Sucursala Craiova.
Cum respectiva delegare a fost făcută de reprezentantul legalal SNTFM CFR Marfa SA în condiţiile Statului şi prin act autentic, estedeplin opozabilă terţilor printre care se număra şi intimata pârâtă.Rezultă astfel că apelul este semnat de o persoana împuternicita care areşi dreptul de a reprezenta în justiţie pe directorul general al SNTFM CFRMarfa SA.
În ce priveşte apelul în fond, Curtea constată că primainstanţă a dat o rezolvare legală şi temeinică acţiunii reclamantei.
Într-adevăr, acţiunea acesteia este una personală, izvorând dincontractul de transport pe care l-a încheiat cu pârâta (scrisorile detrăsura), şi se supune dispoziţiilor art. 58 parag. 1 alin. 1 şi paragraful 2lit. c) pct.1 din Prescripţiile Internaţionale pentru Marfa (PIM), iar nudispoziţiilor art. 58 parag. 1 alin. 2 lit.c).
Astfel, acţiunea privind plata tarifului de transport ori a altortarife sau suprataxe, precum şi acţiunea privind rectificarea (sumelor deplata) în caz de aplicare incorectă a unui tarif sau de greşeală de calcul saude încasare, se prescrie în termen de un an din ziua plăţii sumelor iniţiale,dacă plata s-a făcut.
În speţă, sumele pretinse de apelanta-reclamantă rezultă dindiferenţele de tarife de transport pe care le-au cerut căile ferate străine,deşi ele însele au omis de la început să înscrie tarifele în scrisorile detrăsură.
Reclamanta i-a solicitat pârâtei să plătească aceste diferenţe detarife după împlinirea termenului de un an de la data plăţii de cătreaceasta din urma a tarifelor iniţiale.
Cum regula prescripţiei acţiunilor izvorând din contractul detransport este de 1 an, iar acţiunea din speţă nu se înscrie în vreoexcepţie, rezultă că ea este prescrisă sub aspectul dreptului material devreme ce a fost introdusă la data de 05.04.2007, iar plata tarifelor iniţiales-a făcut la eliberarea fiecărui transport în perioada ian. - dec. 2005.
Pentru a justifica acţiunea, însă, reclamanta a invocat dispoz.art. art. 58 parag. 1 alin. 2 lit.c) din PIM care reglementează excepţiile dela regula prescripţiei în termen de un an, instituind un termen de doi ani.Astfel, reclamanta a susţinut că acţiunea sa este întemeiată pe o pagubărezultată dintr-un act sau o omisiune săvârşită fie cu intenţia de aprovoca paguba, fie temerar şi având conştiinţa că ar putea rezulta opagubă.
Curtea constată că şi o astfel de acţiune invocată dereclamantă este tot una personală, însă prescriptibilă în termen de doi ani,iar nu una în răspundere delictuală aşa cum a apreciat prima instanţă.
Caracterul personal rezultă din interpretarea sistematică şigramaticală a dispoz. art. 58 parag.1 alin.2 lit. c).
Astfel, cazul respectiv de răspundere [alin. 2 lit.c)] este aşezatsub aliniatul 1 care instituie regula prescripţiei în termen de un an aacţiunilor izvorând din contractul de transport. Apoi, alin. 2 (cel careinstituie excepţia" de la regula prescripţiei) începe cu sintagma cu toateacestea" care este un complement circumstanţial concesiv şi care exprimăconcesia" de regula stabilită în alin. 1.
De asemenea, cazul respectiv este aşezat printre alte cazuri[lit.a),b) si d)] care se referă în mod evident la acţiuni rezultate dincontracte.
Prin urmare, art. 58 parag.1 alin.2 lit. c) nu se refera la oacţiune din delict.
Însă, temeiul de drept respectiv nu este cel aplicabilpretenţiilor de fapt din acţiunea de faţă, întrucât - cum bine a reţinutprima instanţă - art. 58 parag.1 alin.2 lit. c) invocă o culpă acocontractantului în producerea pagubei. Or, în speţă, însăşi reclamanta aarătat ca pârâta nu are vreo culpa în neîncasarea tarifului întreg, ci căpaguba este produsă din culpa căilor ferate străine care au omis să înscrieîn scrisorile de trăsură CIM tarifele pe parcursul lor. Neexistând culpă,nu poate exista răspundere.Pentru cele expuse, reţinând în concluzie că prima instanţă a dat ocorectă calificare în drept şi o soluţionare legală şi temeinică acţiuniireclamantei, văzând dispoz. art. 294 şi următoarele C.proc.civ., Curtea varespinge apelul ca nefondat.
| ← ACŢIUNE ÎN ANTRENAREA RĂSPUNDERII PERSONALE A... | DREPT COMERCIAL. ANULARE INCIDENT DE PLATĂ. LIPSA CALITĂŢII... → |
|---|
