Faliment - procedura insolvenţei – societăţi cu răspundere limitată.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BUCUREŞTI Decizie nr. 2180 din data de 12.11.2013
Faliment - procedura insolvenței - societăți cu răspundere limitată.
- Legea nr. 85/2006, art. 22 alin. 2, art. 73 alin. 1
Referitor la necesitatea soluționării cu prioritate a contestațiilor asupra creanțelor, anterior soluționării contestației asupra hotărârii adunării creditorilor, formularea unor contestații la creanțe în temeiul art. 73 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 nu poate afecta dreptul creditorilor înscriși în tabelul preliminar de a participa la procedură prin valorificarea tuturor garanțiilor oferite de aceasta, inclusiv dreptul de a vota în adunările creditorilor ori de a face propuneri cu referire la ordinea de zi a acestor adunări.
Deoarece măsura înlocuirii lichidatorului judiciar a fost dispusă în temeiul art. 22 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, din oficiu de către judecătorul sindic, iar nu ca efect al desemnării unui nou lichidator de către creditorii însumând 50% din masa credală, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 19 din Legea nr. 85/2006, ci dispozițiile art. 22 alin. 2 din Legea nr. 85/2006.
(CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VI-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 2180 din 12.11.2013)
Prin sentința civilă nr.384 / 20 februarie 2013, pronunțată în dosarul nr.1802/93/2012, Tribunalul Ilfov a dispus anularea hotărârii adunării creditorilor din data de 28.11.2012 și înlocuirea practicianului în insolvență CII Z F din calitatea de lichidator judiciar al debitoarei S P 2008 SRL cu practicianul în insolvență P T M A cu o remunerație de 1000 lei din averea debitoarei, punând acestuia în vedere să îndeplinească atribuțiile stabilite prin încheierea de deschidere a procedurii din 26.09.2012.
Pentru a pronunța această hotărâre judecătorul sindic a reținut, în raport de dispozițiile art.15 din Legea nr.85/2006, că în mod nelegal lichidatorul nu a procedat la adoptarea unei hotărâri în ședința adunării creditorilor din 28.11.2012, neavând relevanță contestarea creanțelor admise de către administratorul judiciar și indicate prin tabelul preliminar. Totodată, în temeiul art.22 alin.2 judecătorul, raportat și la poziția exprimată de către creditorii SC E I SRL, SC I P SRL și SC S F SRL, a apreciat că în mod neîntemeiat practicianul în insolvență nu și-a îndeplinit atribuțiile legale pană la această fază a procedurii.
I. Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs C I A, în calitate de creditor și administrator special al debitoarei.
În motivarea cererii sale recurenta a arătat, în esență, că judecătorul sindic, deși nu erau întrunite condițiile prevăzute de lege, a admis în mod nelegal contestația acestor creditoare. În opinia recurentei cele trei creditoare care au formulat contestații au votat contrar prevederilor art.19 din Legea nr.85/2006, fără a avea cvorumul minim prevăzut de lege pentru confirmarea lichidatorului. Totodată, consideră recurenta că în mod abuziv acești trei creditori, care dețin doar o treime din masa credală, au stabilit pentru propriul lichidator un onorariu care nu poate fi acoperit atat timp cat debitoarea nu are nici un fel de bunuri în patrimoniu.
Se subliniază de către recurentă că judecătorul sindic a soluționat contestația celor trei creditori la hotărarea adunării creditorilor înainte de soluționarea contestațiilor la creanțele acestora. Tot astfel, se evidențiază că judecătorul sindic a făcut o greșită aplicare a legii prin sentință deoarece art.15 din Legea nr.85/2006 se referă la cvorumul necesar pentru adoptarea hotărarilor într-o situație normală; în speță erau incidente dispozițiile art.73 din lege.
Cu referire la confirmarea lichidatorului judiciar se face referire de către recurentă la dispozițiile art.19 alin.2 și se arată că cele trei contestatoare nu cumulează ca și creanțe 50%.
Totodată, se apreciază că prin sentința de înlocuire nu se mai poate respecta condiția de celeritate prevăzută de Legea nr.85/2006.
În drept au fost invocate disp. art.304 pct.9 din Codul de procedură civilă.
II. Împotriva sentinței a formulat recurs Cabinetul Individual de Insolvență Z F I prin care s-a solicitat casarea și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivarea cererii s-a arătat că sentința a fost pronunțată cu nerespectarea formelor de procedură în ceea ce privește înlocuirea lichidatorului. Se susține că la termenul din 05.12.2012 creditoarele SC E I SRL și SC S F SRL au formulat o cerere verbală în fața instanței de înlocuire a lichidatorului; se evidențiază că această cerere nu a fost formulată în scris și nici nu s-a realizat o procedură de citare conform legii în Camera de Consiliu, în condițiile în care la data ședinței adunării creditorilor cele două creditoare dețineau un procent inferior celui minim prevăzut de lege pentru confirmarea lichidatorului, și chiar aveau creanțe contestate în integralitate. În plus, la data de 20.02.2013, cand s-a dispus înlocuirea, structura masei credale era cu totul alta ca efect al rectificării tabelului preliminar. În opinia lichidatorului soluția instanței ar fi putut fi anularea hotărarii adunării creditorilor și convocarea unei noi adunări, iar sentința acorda prioritate voinței unor creditori care nu dețin decat 33,88% din masa credală.
Consideră recurentul că dispozitivul sentinței inserează mențiuni care nu sunt conforme cu realitatea, respectiv că reține neîndeplinirea în integralitate a atribuțiilor legale pană la această fază a procedurii. Lichidatorul face trimitere la procesul verbal al ședinței și evidențiază existența a patru contestații cu privire la creanțe.
Un alt motiv de recurs îl reprezintă nedecontarea cheltuielilor de procedură efectuate în dosar. Lichidatorul recurent prezintă activitatea sa în dosar și arată că nu poate fi vorba de neîndeplinirea atribuțiilor sale. Se înfățișează cheltuielile făcute în procedură și se arată că sentința nu face vorbire sub nici o formă de acordarea unor sume pentru decontarea cheltuielilor efectuate, chestiune ce ar fi trebuit clarificată.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs, dar și în raport de prevederile art.3041 din Codul de procedură civilă, Curtea a reținut următoarele:
I. Cu referire la recursul formulat de C I A, creditor și administrator special al debitoarei SC S P 2008 SRL, Curtea constată că acesta valorifică dispozițiile art.304 pct.9 din Codul de procedură Civilă, cu trimitere la dispozițiile art.17 alin.4, art.19 din Legea nr.85/2006, subliniindu-se faptul că cele trei creditoare care au formulat contestații și-au impus propriul lichidator judiciar, deși nu dețin minimul de 50% din masa credală.
Premergător, Curtea ține a evidenția împrejurarea potrivit căreia judecătorul sindic a procedat la analiza legalității hotărârii adunării creditorilor din data de 28.11.2012 prin raportare la dispozițiile art.15 din Legea nr.85/2006. Așa cum rezultă chiar din procesul verbal al ședinței, asupra ordinii de zi și-au exprimat punctul de vedere creditori însumând 62,88% din masa credala (SC G P T R SRL, SC B R SRL, SC E I SRL, SC I P SRL, SC S F SRL), fiind astfel întrunite cerințele legale impuse de dispozițiile art.15 alin.1 din Legea nr.85/2006. Acest cvorum legal permitea și impunea, de altfel, adoptarea unei hotărâri prin raportare la opțiunile de vot exprimate, în considerarea dispozițiilor art.15 alin.1 teza a II-a. Lichidatorul judiciar nu trebuia să se raporteze la dispozițiile art.73 din Legea nr.85/2006 întrucat existența pe rolul instanțelor a unor contestații cu privire la creanțe nu le califică drept creanțe sub condiție; caracterul provizoriu al acestora nu golește de conținut dreptul creditoarelor deja înscrise în tabelul preliminar de a-și exprima votul în adunarea creditorilor cu referire la ordinea de zi.
Trimiterea recurentei la dispozițiile art.17 alin.4 sunt lipsite de relevanță în cauză, analiza judecătorului sindic raportându-se la hotărârea adunării creditorilor, nicidecum la o decizie a comitetului creditorilor.
Tot astfel, nici art.19 din Legea nr.85/2006 nu este incident analizei judecătorului fondului. Măsura de înlocuire a lichidatorului judiciar a fost dispusă în temeiul art. 22 alin.2 din Legea nr.85/2006, din oficiu, iar nu ca efect al desemnării unui nou lichidator de către creditori însumand peste 50% din masa credală. Înlocuirea în baza art.22 alin.2 nu este condiționată de sesizarea judecătorului sindic prin cererea unor creditori care să însumeze un anumit procent din masa credală.
Cu referire la criticile recurentei privind onorariul propus de creditori pentru noul lichidator, acestea nu au în vedere măsura dispusă de către judecător și nici nu evocă chestiuni de nelegalitate a măsurii dispuse de sindic.
În ceea ce privește necesitatea soluționării cu prioritate a contestațiilor asupra creanțelor, anterior soluționării contestației asupra hotărârii adunării creditorilor, Curtea subliniază, din nou, că formularea unor cereri în temeiul art.73 alin.1 din Legea nr.85/2006 nu poate afecta dreptul creditorilor înscriși în tabelul preliminar de a participa la procedură prin valorificarea tuturor garanțiilor oferite de aceasta, inclusiv dreptul de a vota în adunările creditorilor ori de a face propuneri cu referire la ordinea de zi a acestor adunări. O astfel de limitare nu este prevăzută de lege și nu poate fi primită ca argument pentru susținerea legalității hotărârii din 28.11.2012.
Nici afirmația potrivit căreia măsura de înlocuire a lichidatorului judiciar afectează celeritatea procedurii nu este susținută probator, iar temerile de natură personală ale administratorului special nu reprezintă argumente juridice rezonabile pentru cenzurarea legalității hotărârii dispuse de fond.
În consecință Curtea, în temeiul art.312 din Codul de procedură civilă, a respins recursul, ca nefondat.
II. Din cercetarea motivelor de recurs formulate de către lichidatorul judiciar, Curtea constată că se invocă, cu prioritate, încălcarea formelor de procedură în ceea ce privește înlocuirea lichidatorului judiciar. Așa cum s-a reținut în expunerea anterioară, această măsură a fost dispusă din oficiu în ședința din 20 februarie 2013, în temeiul art.22 alin.2 din Legea nr.85/2006. Referirile recurentului cu privire la ponderea creanțelor contestatoarelor în masa credală nu pot fi valorificate întrucat textul legal invocat de către judecătorul sindic nu impune o astfel de condiție. Nu sunt incidente situației și măsurilor dispuse prevederile art.19 alin.2 din Legea nr.85/2006; împrejurarea potrivit căreia a existat o cerere de înlocuire formulată oral în cadrul ședinței de judecată de către contestatoarele prezente nu califică acest demers ca fiind o cerere a comitetului creditorilor, în înțelesul art.22 alin.2 din Legea nr.85/2006, măsura fiind luată din oficiu de către judecător.
Tot astfel, nu se poate reține o încălcare a formelor de procedură și o vătămare ca efect al soluționării cererii în ședință publică prin aceea că, pe de o parte, lichidatorul a fost prezent la dezbaterile pe această chestiune, iar în procedură nu fusese desemnat un Comitet al creditorilor, ca și consecință directă a măsurilor dispuse de către lichidator în adunarea din 28.11.2012.
Cu privire la cel de al doilea motiv de recurs, Curtea arată că dispozitivul sentinței nu cuprinde mențiuni privind modul de îndeplinire a atribuțiilor lichidatorului. Aceste aprecieri se regăsesc în considerentele hotărarii și reflectă opinia judecătorului sindic, argumentele acestuia valorificand în mod nemijlocit și temeinic probele administrate în cauză. Curtea a evidențiat în analiza primului recurs că măsura de a nu adopta o hotarare în cadrul adunării creditorilor din 28.11.2012 a fost cenzurată în mod corect și legal de către instanța de fond. Din această perspectivă, măsura de înlocuire a lichidatorului a fost apreciată că și chestiune de oportunitate în procedură, iar instanța de control judiciar nu a constatat încălcări a normelor legale incidente.
În ceea ce privește nedecontarea cheltuielilor de procedură efectuate în dosar, Curtea a apreciat că acesta nu reprezintă un motiv de casare a sentinței. În opinia instanței, judecătorul fondului nu era obligat să se pronunțe, din oficiu, asupra acestor cheltuieli, fiind necesară o sesizare a sa, cu probarea tuturor sumelor pretinse cu acest titlu.
Drept urmare, Curtea a apreciat că hotărarea ce face obiectul prezentei analize este temeinică și legală, iar în temeiul art.312 din codul de procedură civilă a respins recursul, ca nefondat.
| ← Asociaţie nonprofit. Insolvabilitatea fundaţiei. | Faliment - contestaţie – hotărâre care să ţină loc de... → |
|---|
