Instituţie publică finanţată intregral din venituri proprii. Contestaţie la tabelul creanţelor.
| Comentarii |
|
Respingere de către judecătorul-sindic pe motiv că regimul creanţelor instituţiei nu urmează regimul creanţelor bugetare. Admiterea apelului
Curtea de Apel Cluj, Secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, decizia nr. 434 din 6 octombrie 2014
Prin sentinţa civilă nr. 265 pronunţată la data de 03.02.2014 în dosarul nr. .../2013/a1 al Tribunalului Specializat Cluj s-a respins contestaţia formulată de către contestatoarea AUTORITATEA NAŢIONALĂ PENtRu ADMINISTRARE ŞI REGLEMENTARE ÎN COMUNICAŢII (ANCOM) prin DIRECŢIA REGIONALĂ CLUJ, împotriva tabelului preliminar al creanţelor declarate împotriva averii debitoarei SC S.T. SRL CLUJ-NAPOCA, ca nefiind întemeiată.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut că, chiar dacă este contestatoarea o autoritate publică autonomă, ea nu este finanţată de la bugetul de stat. Toate veniturile sale provin din fonduri proprii, aşa cum se prevede în art. 14, al. 1 din OUG nr. 22/2009. Pe lângă calitatea specială a subiectului de drept, pentru a putea fi considerate veniturile sale venituri bugetare şi ca atare şi creanţele sale să poată fi considerate ca fiind creanţe bugetare, această instituţie (contestatoarea), trebuie să fie finanţată de la bugetul de stat sau veniturile pe care le aduce să fie incluse în bugetul de stat. Nu în mod automat, orice venituri ale unei autorităţi sau instituţii publice sunt considerate ca venituri bugetare, ci doar cele care sunt cuprinse în bugetul acelei instituţii, buget ulterior preluat în bugetul general al statului.
În ceea ce priveşte prescripţia executării silite pornită în baza titlului executoriu, decizia nr. 1293/28 octombrie 2003 a Preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Comunicaţii (fila 9), aceasta este evident că sa împlinit. Contestatoarea nu a făcut dovada comunicării vreunui act de executare către debitoare, pentru a putea fi considerat termenul de prescripţie ca fiind întrerupt. Somaţia emisă în data de 30 septembrie 2005 şi adresa de înfiinţare a popririi emisă în data de 23 februarie 2009 nu au fost comunicate contestatoarei, astfel că aceasta nu mai poate pretinde plata acelor bani. Oricum şi la data emiterii adresei de înfiinţare a popririi, cursul prescripţiei extinctive s-a împlinit, acest curs începând să curgă din data de 28 octombrie 2003, data emiterii titlului executoriu.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel contestatoarea AUTORITATEA NAŢIONALĂ PENTRU ADMINISTRARE ŞI REGLEMENTARE în COMUNICAŢII PRIN DIRECŢIA REGIONALĂ CLUJ solicitând
În motivarea apelului, apelanta a arătat că instanţa a interpretat greşit legea considerând că veniturile lor nu constituie venituri bugetare.
Potrivit art. 3 pct. 11 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei "creanţele bugetare reprezintă creanţele constând în impozite, taxe, contribuţii, amenzi şi alte venituri bugetare, precum şi accesoriile acestora".
La art. 2 pct. 42 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, veniturile bugetare sunt definite ca fiind "resursele băneşti care se cuvin bugetelor prevăzute la art. 1 alin. (2), în baza unor prevederi legale, formate din impozite, taxe, contribuţii şi alte vărsăminte"; la art. 1 alin. (2) lit. e) este stipulat "bugetul instituţiilor publice autonome"iar la lit. g) "bugetul instituţiilor publice finanţate integral din venituri proprii".
Potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 22/2009, ANCOM este "autoritate publică autonomă cu personalitate juridică, sub control parlamentar, finanţată integral din venituri proprii" iar la art. 14 alin. (1) sunt detaliate sursele de finanţare. La art. 14.alin. (2) al actului normativ menţionat se prevede "Creanţele (...) se administrează de ANCOM, fiind aplicabile în mod corespunzător dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003, privind Codul de procedură fiscală, republicată (...).
După cum se poate constata din prevederile legale citate mai sus, prin sintagma „ venituri bugetare” nu se înţelege veniturile bugetelor menţionate la art. 1 alin. (2) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice sau cu alte cuvinte "veniturile bugetului general consolidat".
Art. 2 alin. (2) din Legea nr. 500/2002 (introdus prin Legea nr. 270/2013) defineşte "bugetul general consolidat" prin trimitere la definiţia din Legea nr. 69/2010 a responsabilităţii fiscal-bugetare. Potrivit art. 3 pot. 2 din Legea nr. 69/2010 a responsabilităţii fiscal -bugetare, "bugetul generai consolidat" reprezintă "ansamblul bugetelor componente ale sistemului bugetar agregate şi consolidate pentru a forma un întreg:" (... ) bugetele instituţiilor publice autonome, (... ) bugetele instituţiilor publice finanţate integral din venituri proprii (... ) " categorii în care se încadrează bugetul instituţiei apelante.
În concluzie, potrivit prevederilor legale invocate mai sus veniturile apelantei sunt "venituri bugetare" iar creanţele lor au calitatea de creanţe bugetare şi ca urmare trebuiau înscrise în Tabelul preliminar al creanţelor la această categorie şi nu la categoria creanţelor chirografare.
Instanţa a apreciat netemeinic şi nelegal că ar fi intervenit prescripţia executării silite. Potrivit art. 131 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003, republicată, privind Codul de procedură fiscală, "dreptul de a cere executarea silita a creanţelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naştere acest drept".
Decizia nr. 1293/EI a fost emisă la data de 28.10.2003 şi comunicată la data de 04.11.2003, potrivit confirmării de pe decizie şi a devenit titlu executoriu de la scadenţă, în conformitate cu prevederile art. 141, alin. (2) din O.G. nr. 92/2003, republicată, privind Codul de procedură fiscală.
Dreptul de a cere executarea silită a sumelor înscrise în această decizie curgeau de la scadenţă. Scadenţa era de 45 de zile de la comunicare pentru suma menţionată la art. 2 alin. (1) lit. a) din Decizia nr. 1293/EI şi ca urmare dreptul de a cere executarea silită a acestei sume era de la data de 20.12.2003. Pentru suma menţionată la art.2 alin. (1) lit. b) din Decizia nr. 1293/EI scadenţa era la data de 31.12.2003 şi ca urmare dreptul de a cere executarea silită a acestei sume era de la data de 01.01.2004.
Executarea silită a fost începută, potrivit art. 145 din O.G. nr. 92/2003, republicată, privind Codul de procedură fiscală, prin Somaţia nr. 132/30.09.2005 (anexată), comunicată la data de 27.10.2005 potrivit confirmării de primire (anexată), respectiv în termenul de 5 ani prevăzut de art. 131 alin. (1) din acelaşi act normativ, având în vedere că prescrierea dreptului intervenea la data de 31.12.2008 pentru suma menţionată la art.2 alin. (1) lit. a) din Decizia nr. 1293/EI, respectiv 31.12.2009 pentru suma menţionată la art.2 alin. (1) lit. b) din aceeaşi decizie. Prin această somaţie cursul prescripţiei a fost întrerupt potrivit art. 133 din O.G. nr. 92/2003, republicată, privind Codul de procedură fiscală.
Prin adresele de înfiinţare a popririi SC-DJ-5234/23.02.2009(anexată) şi SC-DJ-5227/23.02.2009 cursul prescripţiei a fost din nou întrerupt cu data înregistrării acestor adrese la terţii, respectiv la 24.02.2009 atât la BRD-G.S.G. cât şi la B.C.R.. Cum se poate observa, de la data de
27.10.2005 (data comunicării somaţiei) la data de 24.02.2009 s-au scurs mai puţin de 4 ani, deci popririle s-au făcut în interiorul termenului de prescripţie prevăzut de art. 131 alin. (1) din O.G. nr.92/2003, republicată.
De la data de 24.02.2009 şi până la data intrării debitoarei în procedura insolvenţei, respectiv 18.11.2013 s-au scurs mai puţin de 5 ani, deci dreptul de a înscrie creanţele în tabelul preliminar al creanţelor este prescris.
Totodată, potrivit art. 142 alin. 4 din OG nr. 92/2003, republicată, privind Codul de procedură fiscală „ executarea silită a creanţelor fiscale nu se perimează”.
Potrivit principiului „accesorium sequitur principalae” şi cursul prescripţiei dreptului de a cerere executarea silită a accesoriilor fiscale a fost întrerupt.
Întrucât creanţa principală înscrisă în Decizia nr. 123/EI nu a fost încasată, accesoriile fiscale au curs zi de zi, determinarea lor definitivă putând fi făcută doar la data la care a cunoscut intrarea debitoarei în procedura de insolvenţă.
În concluzie, potrivit celor invocate mai sus, dreptul de a înscrie creanţele principale şi accesorii nu este prescris.
Pentru a lămuri denumirile diferite ale instituţiei apelante înscrisă pe documentele anexate menţionează temeiurile legale în continuare. Decizia nr. 1293/EI a fost emisă de Autoritatea Naţională de Reglementare în Comunicaţii (ANRC) care s-a desfiinţat potrivit art.1 alin.1 din OUG nr. 134/2006, iar patrimoniul acesteia a fost preluat de Autoritatea Naţională pentru Reglementare în Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei(ANRCTI), potrivit art. 8 alin.1 din OUG nr. 134/2006, care la rândul ei s-a desfiinţat, potrivit art. 1 alin. 1 din OUG nr. 106/2008, iar patrimoniul acesteia a fost preluat de Autoritatea Naţională pentru Comunicaţii (ANC), potrivit art. 9 alin.1 din OUG nr. 106/200/, instituţie care s-a desfiinţat la rândul ei, potrivit art. 1 din OUG nr. 22/2009, iar potrivit art. 15 alin.1 din actul normativ menţionat Autoritatea Naţională pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii (ANCOM) a preluat patrimoniul ANC.
În drept, a invocat prev. Legii nr. 85/2006, OUG nr. 22/2009, OG nr. 92/2003 republicată, Legea nr. 69/2010 şi legea nr. 500/2002 privind finanţele publice.
Intimata SC S.T. SRL prin lichidator judiciar P.O. IPURL a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului şi menţinerea în întregime a dispoziţiilor sentinţei apelate.
În motivarea întâmpinării s-a arătat că la data de 18.11.2013 s-a dispus deschiderea procedurii insolvenţei în formă simplificată împotriva debitoarei SC S.T. SRL, prin Sentinţa Civilă nr. 3154 pronunţată de
Tribunalul Specializat Cluj, în dosarul nr..../2013. La termenul din data de 18.11.2013, P.O. IPURL a fost numit în calitate de lichidator judiciar provizoriu al SC S.T. SRL.
Prin Sentinţa Civilă din 18.11.2013, s-a dispus în sarcina lichidatorului judiciar obligaţia de a efectua notificările prevăzute de art.61 din Legea nr.85/2006, fixându-se totodată termenul limită pentru depunerea declaraţiilor de creanţă, pentru întocmirea şi afişarea tabelului preliminar al creanţelor precum şi pentru întocmirea şi afişarea tabelului definitiv.
Ulterior, în temeiul art. 61 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 lichidatorul judiciar a notificat instituţiile bugetare despre deschiderea procedurii de insolvenţă, cu precizarea tuturor termenelor stabilite de către judecătorul sindic. Prin aceste notificări s-a comunicat termenul limita de depunere a cererilor de înscriere a creanţelor data de 06 ianuarie 2014. Până la această dată au fost înregistrate un număr de trei cerere de admitere a creanţelor:
1. Creanţe Bugetare
- A.J.F.P. Cluj care deţine o creanţă în sumă de 553 lei reprezentând impozit pe venituri din salarii. Declaraţia de creanţa a fost înregistrata la dosarul cauzei la data de 30.12.2013. Lichidatorul judiciar analizând aceasta declaraţie de creanţa înregistrata la dosarul cauzei a constatat faptul că acest creditor deţine o creanţa certa lichida si exigibila fiind îndreptăţit sa fie înregistrat la masa credala a societăţii debitoare.
- Consiliul Local Cluj deţine o creanţă de 2986 lei reprezentând impozite pe mijloace de transport. Lichidatorul judiciar analizând această declaraţie de creanţa înregistrata la dosarul cauzei a constatat faptul ca acest creditor deţine o creanţa certa lichida si exigibila fiind îndreptăţit sa fie înregistrat la masa credala a societăţii debitoare.
În ceea ce priveşte cerere depusă de Autoritatea Naţionala pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii (ANCOM), prin aceasta s-a solicitat înscrierea în categoria creanţelor bugetare cu suma de 1.094 lei reprezentând accesorii prevăzute în titlu executoriu nr. EI/1293 din 28.10.2003 în dosar execuţional 132/2005. Declaraţia de creanţa a fost înregistrata la dosarul cauzei la data de 06.01.2014.
Lichidatorul judiciar analizând aceasta declaraţie de creanţa a considerat faptul că, acest creditor nu se încadrează în categoria creditori bugetari ci în categoria creditori chirografari având în vedere prevederile art. 1 alin. l din OUG 22/2009 motiv pentru care creditorul trebuie pe de o parte să achite contravaloarea unei taxe de timbru, iar pe de altă parte acesta nu este îndreptăţit să fie înscris în tabelul de creanţe în categoria creanţelor bugetare.
Mai departe, analizând pe fond declaraţia de creanţa, la acel moment creanţa a fost acceptată spre înscriere în tabelul preliminar însă sub condiţia comunicării documentelor din care să rezulte faptul că perioada de prescripţie a fost întrerupta, având în vedere faptul că dosarul execuţional este din anul 2005, astfel încât creanţa solicitată a apărut ca fiind prescrisă.
Ulterior, potrivit dispoziţiilor art. 72 al Legii, lichidatorul judiciar a procedat la întocmirea tabelului preliminar al creanţelor, precizând suma solicitată de creditori şi suma acceptată, precum şi rangul creanţei.
Împotriva tabelului preliminar al creanţelor ANCOM a formulat o contestaţie respinsă ca neîntemeiată de către judecătorul sindic prin sentinţa civilă apelată.
Judecătorul sindic, în motivarea sentinţei a reţinut în mod corect faptul că această creanţă este prescrisă având în vedere faptul că ANCOM un a făcut în niciun fel dovada comunicării vreunui act către debitoare pentru a putea fi considerat termenul de prescripţie ca fiind întrerupt.
Analizând actele şi lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de apel şi a apărărilor formulate prin întâmpinare, Curtea reţine următoarele:
Problema de drept care se pune este aceea dacă creanţa deţinută de către contestatoarea AUTORITATEA NAŢIONALĂ PENTRU ADMINISTRARE ŞI REGLEMENTARE ÎN COMUNICAŢII (AnCOM intră în categoria creanţelor bugetare.
Astfel, potrivit art. 2 pct. 42 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, veniturile bugetare sunt definite ca fiind "resursele băneşti care se cuvin bugetelor prevăzute la art. 1 alin. (2), în baza unor prevederi legale, formate din impozite, taxe, contribuţii şi alte vărsăminte"; la art. 1 alin. (2) lit. e) este stipulat "bugetul instituţiilor publice autonome"iar la lit. g) "bugetul instituţiilor publice finanţate integral din venituri proprii”.
Pe de altă parte, potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 22/2009, ANCOM este "autoritatea publică autonomă cu personalitate juridică, sub control parlamentar, finanţată integral din venituri proprii" iar la art. 14 alin. (1) sunt detaliate sursele de finanţare. La art. 14.alin. (2) al actului normativ menţionat se prevede "Creanţele (...) se administrează de ANCOM, fiind aplicabile în mod corespunzător dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003, privind Codul de procedură fiscală, republicat.
Pe cale de consecinţă, spre deosebire de cele reţinute de către judecătorul sindic, Curtea constată, că sumele solicitate de către apelantă sunt "venituri bugetare" iar creanţele lor au calitatea de creanţe bugetare şi ca urmare trebuie înscrise în Tabelul preliminar al creanţelor la categoria creanţelor bugetare şi nu la categoria creanţelor chirografare.
În cauză fiind astfel stabilită natura creanţei ca fiind creanţă bugetară se aplică dispoziţiile art. 131 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003, republicată, privind Codul de procedură fiscală, respectiv "dreptul de a cere executarea silita a creanţelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naştere acest drept".
Decizia nr. 1293/EI a fost emisă la data de 28.10.2003 şi comunicată la data de 04.11.2003, potrivit confirmării de pe decizie şi a devenit titlu executoriu de la scadenţă, în conformitate cu prevederile art. 141, alin. (2) din O.G. nr. 92/2003, republicată, privind Codul de procedură fiscală.
Dreptul de a cere executarea silită a sumelor înscrise în această decizie curgeau de la scadenţă. Scadenţa era de 45 de zile de la comunicare pentru suma menţionată la art. 2 alin. (1) lit. a) din Decizia nr. 1293/EI şi ca urmare dreptul de a cere executarea silită a acestei sume era de la data de 20.12.2003. Pentru suma menţionată la art.2 alin. (1) lit. b) din Decizia nr. 1293/EI scadenţa era la data de 31.12.2003 şi ca urmare dreptul de a cere executarea silită a acestei sume era de la data de 01.01.2004( f 10 dosar de fond).
Executarea silită a început, potrivit art. 145 din O.G. nr. 92/2003, republicată, privind Codul de procedură fiscală, prin Somaţia nr. 132/30.09.2005 (anexată), comunicată la data de 27.10.2005 potrivit confirmării de primire depuse în recurs (f 6), respectiv în termenul de 5 ani prevăzut de art. 131 alin. (1) din acelaşi act normativ, având în vedere că prescrierea dreptului intervenea la data de 31.12.2008 pentru suma menţionată la art.2 alin. (1) lit. a) din Decizia nr. 1293/EI, respectiv
31.12.2009 pentru suma menţionată la art.2 alin. (1) lit. b) din aceeaşi decizie. Prin această somaţie cursul prescripţiei a fost întrerupt potrivit art. 133 din O.G. nr. 92/2003, republicată, privind Codul de procedură fiscală.
Prin adresele de înfiinţare a popririi SC-DJ-5234/23.02.2009(anexată) şi SC-DJ-5227/23.02.2009 cursul prescripţiei a fost din nou întrerupt cu data înregistrării acestor adrese la terţii, respectiv la 24.02.2009 atât la BRD-G.S.G. cât şi la B.C.R.. Cum se poate observa, de la data de
27.10.2005 (data comunicării somaţiei) la data de 24.02.2009 s-au scurs mai puţin de 4 ani, deci popririle s-au făcut în interiorul termenului de prescripţie prevăzut de art. 131 alin. (1) din O.G. nr.92/2003, republicată.
De la data de 24.02.2009 şi până la data intrării debitoarei în procedura insolvenţei, respectiv 18.11.2013 s-au scurs mai puţin de 5 ani, deci nu s-a implinit termenul de prescripţie a creanţelor.
Cu privire la accesorii, Curtea constată că principiului „accesorium sequitur principalae” şi cursul prescripţiei dreptului de a cerere executarea silită a accesoriilor fiscale a fost întrerupt.
Întrucât creanţa principală înscrisă în Decizia nr. 123/EI nu a fost încasată, accesoriile fiscale au curs zi de zi, determinarea lor certă putând fi făcută doar la data la care a cunoscut intrarea debitoarei în procedura de insolvenţă.
Faţă de cele arătate mai sus, în baza art 480 alin 2 Cod procedură civilă, va admite apelul declarat de apelanta AUTORITATEA NAŢIONALĂ PENTRU ADMINISTRARE ŞI REGLEMENTARE în COMUNICAŢII PRIN DIRECŢIA REGIONALĂ CLUJ, împotriva sentinţei civile nr. 265, pronunţată la data de 03.02.2014 în dosarul nr. .../2013/a1 al Tribunalului Specializat Cluj, pe care o va schimba în tot în sensul că va admite contestaţia împotriva tabelului preliminar al creanţelor declarate împotriva averii debitoarei SC S.T. SRL Cluj-Napoca şi va dispune înscrierea creditoarei în tabelul preliminar al creanţelor cu creanţa bugetară în cuantum de 1094 lei.
| ← Răspunderea membrilor organelor de conducere. Administrator de... | Insolvență. Solicitarea administratorului judiciar ca... → |
|---|
