Lichidator judiciar desemnat în procedura insolvenţei care a obţinut o hotărâre judecătorească de anulare a unui act de transfer fraudulos.
| Comentarii |
|
Iniţierea unei proceduri de drept comun derogatorie de la legea specială a insolvenţei pentru restabilirea situaţiei anterioare. Respingerea acţiunii
Curtea de Apel Cluj, Secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, decizia nr. 474 din 16 octombrie 2014
Prin sentinţa civilă nr. 153 din 22.01.2014, pronunţată în dosarul nr. .../2013 al Tribunalului Specializat Cluj, a fost admisă excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată, excepţie invocată de către pârâta SC E.H. SRL, şi în consecinţă a respins ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată formulată şi precizată de reclamanta SC V.T.L. SRL prin lichidator judiciar CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENŢĂ „B.L.”, în contradictoriu cu pârâta SC E.H. SRL.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 5794/24.10.2011, pronunţată în Dosarul nr. .../2011 al Tribunalului Maramureş a fost admisă acţiunea promovată de administratorul judiciar Cabinetul Individual de insolvenţă
B.L. şi cererea de intervenţie promovată de intervenienta B.R.D. - G.S.G., Grup Baia Mare, Sucursala Judeţeană Baia Mare în contradictoriu cu pârâţii SC E.H. SRL şi SC V.T.L. SRL prin administrator special F.I.V. şi în consecinţă a fost anulat contractul de vânzare-cumpărare nr. 7332/23.07.2010 încheiat între SC V.T.L. SRL în calitate de vânzătoare şi SC E.H. SRL în calitate de cumpărătoare, având ca obiect autoutilitara marca DAF, cu număr de înmatriculare MM-1... şi semiremorca Kogel cu nr. de înmatriculare MM-2...; s-a anulat operaţiune de compensare concretizată în ordinul de compensare nr. 9844983/23.07.2010 şi ordinul de compensare nr. 9844981/23.07.2010, a fost anulat contractul de vânzare -cumpărare nr. 7393/26.07.2010 încheiat între SC V.T.L. SRL în calitate de vânzătoare şi SC E.H. SRL în calitate de cumpărătoare, având ca obiect autoutilitara marca DAF, cu număr de înmatriculare MM-3... şi autoutilitara marca DAF, cu număr de înmatriculare MM-4... ; s-a anulat, operaţiunea de compensare concretizată în ordinul de compensare nr. 9934565/28.07.2010 şi ordinul de compensare nr. 9934563/28.07.2010; a fost obligată pârâta SC E.H. SRL să restituie bunurile ce fac obiectul contractelor de vânzare cumpărare nr. 7332/23.07.2010 şi nr. 7393/26.07.2010.
Ulterior rămânerii definitive a hotărârii menţionate anterior, lichidatorul judiciar desemnat să administreze procedura insolvenţei reclamantei SC V.T.L. SRL a constatat că autoutilitara marca DAF, cu nr. de înmatriculare MM-1..., semiremorca Kogel cu nr. de înmatriculare MM-
2... , autoutilitara marca DAF, cu nr. de înmatriculare MM-3... şi autoutilitara marca DAF cu nr. de înmatriculare MM-4... nu se mai află în patrimoniul pârâtei SC E.H. SRL sau au fost dezmembrate.
Potrivit art. 79 din Legea nr. 85/2006, administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul poate introduce la judecătorul-sindic acţiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, acţiune care potrivit art. 81 alin. 1 din acelaşi act normative poate fi formulată în termen de un an de la data expirării termenului stabilit pentru întocmirea raportului prevăzut la art. 20 alin. (1) lit. b), dar nu mai târziu de 16 luni de la data deschiderii procedurii. De asemenea, potrivit art. 83 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, Terţul dobânditor în cadrul unui transfer patrimonial, anulat conform art. 80, va trebui să restituie averii debitorului bunul transferat sau, dacă bunul nu mai există, valoarea acestuia de la data transferului efectuat de către debitor, stabilită prin expertiză efectuată în condiţiile legii.
Ori, dispoziţiile art. 79 şi următoarele din Legea nr. 85/2006 sunt dispoziţii speciale, întreaga lege cuprinzând norme materiale şi de procedură speciale, aplicabile într-un domeniu bine determinat. Prezenta acţiune este prezentată ca fiind o continuare a anulării în baza legii speciale (art. 79 şi 80 Legea 85/2006) a unor contracte încheiate de către pârâtă. Aşa fiind, consecinţele şi acţiunile ce derivă din anularea specială a unor acte, drepturile şi obligaţiile ce izvorăsc din anulare, sunt expres determinate tot de către legea specială, respectiv de art. 83 din legea 85/2006 care prevede expres obligaţiile terţului dobânditor, ori având în vedere tocmai acest caracter special derogator, raportat şi la dispoziţiile art. 149 din Legea nr. 85/2006, face ca această acţiune întemeiate pe dispoziţiile dreptului comun să fie inadmisibile, căci nu se poate admite eludarea unor proceduri şi termene speciale prin recurgerea la dispoziţiile dreptului comun.
Faţă de cele de mai sus, instanţa a admis excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată, excepţie invocată de către pârâta SC E.H. SRL, şi în consecinţă a respins ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată formulată şi precizată de reclamanta SC V.T.L. SRL prin lichidator judiciar CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENŢĂ „B.L. în contradictoriu cu pârâta SC E.H. SRL.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta SC V.T.L. SRL, solicitând modificarea în tot a sentinţei apelate în sensul admiterii acţiunii introductive de instanţă, respectiv a acţiunii în restituire prin echivalent formulată şi precizată împotriva pârâtei S.C. E.H. S.R.L., să se dispună restituirea de către S.C. E.H. S.R.L. către S.C. V.A.P. Trans Lux S.R.L. - în faliment, a sumei de 680.995,51 lei, reprezentând contravaloarea bunurilor de natura autoutilitarei marca DAF, cu nr. de înmatriculare MM-
1..., a semiremorcii Kogel cu nr. de înmatriculare MM-2...., a autoutilitarei marca PAF, cu nr. de înmatriculare MM 02 ADI şi a autoutilitarei marca PAF cu nr. de înmatriculare MM-4....;
În motivare a invocat dispoziţiile art. 1641 ultimul alineat N.C.C., respectiv că debitorul S.C. E.H. S.R.L este de rea-credinţă, iar obligaţia de restituire se impune a fi efectuată de către aceasta, la valoarea cea mai mare;
Apelanta apreciază că sentinţa apelată este neîntemeiată, criticabilă, deficitară şi nelegală, iar în temeiul efectului devolutiv al apelului, solicită analizarea legalităţii sentinţei şi temeinicia acesteia.
Mai susţine că din cuprinsul sentinţei apelate, pe de-o parte, acţiunea formulată şi precizată a fost respinsă ca inadmisibilă, deşi din cuprinsul considerentelor de fapt şi de drept rezultă o alta stare de fapt, ceea ce ar fi condus la o judecată pe fond, iar pe de altă parte, sentinţa apelată nu cuprinde considerentele care au format convingerea instanţei că acţiunea formulată şi precizată se impune a fi respinsă, pe cale de excepţie, ca inadmisibilă.
Prin prezentul apel, critică în tot sentinţa civilă şi cu privire la admisibilitatea acţiunii formulate şi precizate, precum şi raportat la împrejurarea că litigiile împotriva pârâtei din prezenta cauză au început în anul 2011, apreciază ca se impune prezentarea unui scurt istoric, pentru a evidenţia motivul promovării acţiunii în restituire prin echivalent, f şi ulterior precizata astfel:
În data de 10.01.2011, Cabinetul Individual de Insolvenţă B.L., în calitate de administrator judiciar al debitoarei S.C. V.A.D. S.R.L. - în insolventa, a formulat şi depus la Tribunalul Maramureş, în contradictoriu cu pârâta S.C. E.H. S.R.L., o acţiune întemeiată pe dispoziţiile art. 79 şi 80 ale Legii nr. 85/2006 privind insolvenţă, texte legale ce vizează anularea actelor cu caracter fraudulos încheiate de debitor în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii de insolvenţă.
Acţiunea depusă la Tribunalul Maramureş în data de 10.01.2011 a format obiectul dosarului nr. .../2011 şi s-a referit la:
- Anularea contractului de vânzare - cumpărare nr. 7332/23.07.2010 având ca obiect vânzarea de către S.C. V.T.L. S.R.L., respectiv cumpărarea de către E.H. S.R.L., a autoutilitarei marca DAF, cu nr. de înmatriculare MM-1... şi a semiremorcii Kogel cu nr. de înmatriculare MM-2..., cu consecinţa anulării operaţiunii de compensare realizată pentru plata preţului contractului nr. 7332/23.07.2010, concretizată în ordinul de compensare nr. 9844983 din 23.07.2010 a agentului iniţiator S.C. V.T.L. S.R.L., pentru suma de 231.991,51 lei, respectiv ordinul de compensare nr. 9844981 din 23.07.2010 a agentului iniţiator E.H. S.R.L., pentru suma de
231.991,51 lei, cu consecinţa repunerii părţilor în situaţia anterioară, respectiv restituirea bunurilor ce fac obiectul contractului nr. 7332/23.07.2010 şi revenirea acestora în patrimoniul S.C. V.T.L. S.R.L.;
- Anularea contractului de vânzare - cumpărare nr. 7393/26.07.2010 având ca obiect vânzarea de către S.C. V.T.L. S.R.L., respectiv cumpărarea de către E.H. S.R.L., a autoutilitarei marca DAF, cu nr. de înmatriculare MM 02 AVI şi a autoutilitarei marca DAF cu nr. de înmatriculare MM-4... , cu consecinţa anulării operaţiunii de compensare realizată pentru plata preţului contractului nr. 7393/26.07.2010, concretizată în ordinul de compensare nr. 9934565 din 28.07.2010 a agentului iniţiator S.C. V.T.L. S.R.L., pentru suma de 449.004 lei respectiv ordinul de compensare nr. 9934563 din 28.07.2010 a agentului iniţiator E.H. S.R.L., pentru suma de 449.004 lei, cu consecinţa repunerii părţilor în situaţia anterioară, respectiv restituirea bunurilor ce au făcut obiectul contractelor menţionate şi revenirea acestora în patrimoniul S.C. V.T.L. S.R.L.
În urma probatoriului administrat, instanţa de fond s-a pronunţat asupra cererii formulate de către subscrisa, prin pronunţarea Sentinţei civile nr. 5794/24.10.2011 în dosarul nr. .../2011 în sensul admiterii acţiunii, a anulării contractelor încheiate şi a actelor subsecvente, precum şi repunerea părţilor în situaţia anterioară, respectiv restituirea bunurilor garanţia creditorului majoritar în persoana B.R.D. - G.S.G. S.A. Baia Mare.
Împotriva sentinţei civile 5794/2011 pârâta S.C. E.H. S.R.L. a promovat recurs;
Recursul promovat a fost soluţionat de către instanţa de control judiciar prin pronunţarea Deciziei Civile nr. 3811 din data de 11 mai 2012, în dosarul nr. .../2011 în sensul respingerii recursului declarat de către S.C. E.H. S.R.L.
Ca urmare a rămânerii irevocabile a sentinţei civile nr. 5794/2011 pronunţată de Tribunalul Maramureş în dosarul nr. .../2011, apelanta a procedat la notificarea pârâtei S.C. E.H. S.R.L. în vederea punerii în executare a sentinţei menţionate, respectiv punerea la dispoziţia subscrisei a bunurilor garanţia creditorului majoritar B.R.D. - G.S.G. SA. Grup Baia Mare, bunuri care au făcut obiectul contractelor anulate.
Apelanta a transmis debitoarei notificarea nr. 1786/28.06.2012 prin care i s-a solicitat ca în termen de 5 zile de la data primirii adresei, să pună la dispoziţia administratorului judiciar bunurile menţionate în contractele anulate.
În data de 06.07.2012, pârâta a transmis acesteia un răspuns la notificarea nr. 1786/28.06.2012, prin care îi aducea la cunoştinţă faptul că bunurile au fost înstrăinate în perioada septembrie - octombrie 2010, cu solicitarea adresată apelantei de a constata că pârâta se află în imposibilitate faptică de a îi pune la dispoziţie bunurile deoarece acestea fie nu mai există în proprietatea pârâtei, fie nu mai există, fie sunt dezmembrate.
Niciodată pe parcursul derulării acestei cauze, pârâta nu a adus la cunoştinţa instanţei de fond sau de control judiciar faptul că bunurile au fost înstrăinate sau că nu mai există; de asemenea nu a făcut cunoscute nici valorile de înstrăinare sau valorile contabile de casare.
Raportat la acest aspect, la „tăcerea” pârâtei pe parcursul derulării acestei cauze pe o perioadă de mai mult de un an, administrarea probatoriului în sens contrar situaţiei de fapt, în lipsa faptică a bunurilor, subscrisa apreciază că reaua - credinţă a pârâtei, contrar afirmaţiilor acesteia existente în corespondenţa purtată, este evidentă şi este susţinută de două aspecte relevante, neîndoielnice:
1. Aşa cum a arătat mai sus, acţiunea introductivă de instanţă ce a format obiectul dosarului nr. .../2011 a avut ca obiect anularea transferurilor frauduloase, în temeiul art. 79 şi 80 din Legea nr. 85/2006 privind insolvenţă; textele legale vizează anularea actelor cu caracter fraudulos încheiate de debitor în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii de insolvenţă.
Prin rămânerea irevocabilă a sentinţei recurate, respectiv prin pronunţarea Deciziei civile nr. 3811/11.05.2011 cu consecinţa menţinerii în întregime a sentinţei recurate, conceptul de bună-credinţă se exclude ai privire la S.C. E.H. S.R.L. - fapt stabilit şi menţinut cu prezumţie şi autoritate de lucru judecat.
2. Al doilea aspect care răstoarnă prezumţia de bună-credinţă, se referă, daca mai este cazul prin raportare la punctul 1, la „tăcerea” pârâtei pe parcursul derulării cauzei pe o perioadă de mai mult de un an:
Aşa cum rezultă din actele existe la dosarul de fond şi la dosarul instanţei de control judiciar întreg probatoriul administrat de către pârâta noastră a vizat o altă stare de fapt, respectiv aceea în care bunurile garanţia creditorului majoritar B.R.D. - G.S.G. S.A. Grup Baia Mare, solicitate de apelantă a fi înapoiate există în patrimoniul S.C. E.H. S.R.L. Faptul inexistenţei bunurilor solicitate în patrimoniul debitoarei a devenit cunoscut la data transmiterii scriptului denumit „răspuns”.
Raportat la cele două aspecte menţionate mai sus, buna-credinţă, ca noţiune - atribut al conduitei procesuale a pârâtei, la care se face referire, este un fapt incompatibil cu realitatea faptică concretizată în probatoriul administrat.
În fapt, pârâta a ascuns apelantei şi instanţei, situaţia de fapt şi de drept a bunurilor ce au făcut obiectul contractelor frauduloase anulate, fapt care a pus în imposibilitate administratorul judiciar devenit ulterior lichidator judiciar, să îşi exercite atribuţiile, respectiv să extindă cadrul procesual cu terţi cărora li s-au înstrăinat garanţiile creditorului B.R.D. -G.S.G. S.A., în termen legal.
În mod eronat prima instanţă a reţinut în cuprinsul considerentelor, în pagina 7 faptul că: „prezenta acţiune este prezentată caftind o continuare a anulării în baza legii speciale (art. 79 şi 80 Legea 85/2006) a unor contracte încheiate de către pârâtă. Aşa fiind, consecinţele şi acţiunile ce derivă din anularea specială a unor acte, drepturile şi obligaţiile ce izvorăsc din anulare, sunt expres determinate tot de către legea specială, respectiv art. 83 din legea nr. 85/2006 care prevede expres obligaţiile terţului dobânditor, ori având în vedere tocmai acest caracter special derogator, raportat şi la dispoziţiile art. 149 din Legea nr. 85/2006 privind insolvenţă , face ca această acţiune întemeiată pe dispoziţiile dreptului comun să fie inadmisibilă, căci nu se poate admite eludarea unor proceduri şi termene speciale prin recurgerea la dispoziţiile dreptului comun”.
Apelanta a redat singurul paragraf din sentinţa apelată care arată motivele respingerii acţiunii formulată şi precizată ca fiind inadmisibilă, pentru a evidenţia deficienţa raţionamentului juridic aplicat demersului judiciar.
Afirmaţia acesteia este susţinută de probatoriul administrat în cauză, complet ignorat de către Instanţa de fond, precum şi de trimiterea pe care instanţa o face la termenele speciale din legea nr. 85/2006 privind insolvenţă, referitoare la terţii dobânditori, în situaţia în care din lecturarea dosarului rezultă în mod absolut evident faptul că subscrisa a fost în imposibilitate de a extinde cadrul procesual cu terţii dobânditori sau de a formula orice altă acţiune pe legea specială în termen legal, tocmai prin tăcerea $i ascunderea situaţiei de fapt $i de drept a bunurilor ce au făcut obiectul contractelor frauduloase anulate de către Tribunalul Maramureş.
Situaţia prezentată în cuprinsul cererii de apel a fost creată în mod integral de către pârâtă, care, cu rea-credinţă, a ascuns situaţia de fapt şi de drept a bunurilor şi nu a făcut cunoscut mai bine de 2 ani starea juridică a acestora.
Având în vedere faptul că din culpa pârâtei apelanta a fost pusă în ipostaza de a formula acţiunea în restituire prin echivalent, ulterior precizată şi din expunerea de fapt şi de drept din cuprinsul acţiunii, este absolut revoltător raţionamentul instanţei de fond, care sancţionează apelanta cu respingerea cererii ca inadmisibilă, făcând trimitere la termenele din legea specială, termene pe care le-ar fi uzitat cu certitudine dacă ar fi cunoscut situaţia juridică a bunurilor şi aceasta pentru că apelanta nu demarează demersuri judiciare care nu au nici o finalitate.
Astfel, cu concursul instanţei de fond, conduita procesuală execrabilă a pârâtei este astfel recompensată de către instanţă, creând un precedent juridic extrem de periculos, prin care se pretinde într-un mod incalificabil ca prejudiciul creat prin acte frauduloase anulate să nu fie recuperat, iar garanţiile B.R.D. - G.S.G. S.A. din contractele de garanţie perfect valabile, să fie diminuate, fără nici o consecinţă.
În sinteză, apelanta a fost în imposibilitate de a da eficienţă textelor din legea specială nr. 85/2006 privind insolvenţa referitoare la terţii dobânditori şi la care instanţa de fond a făcut referire, motivat de culpa şi reaua - credinţă a paratei, care a ascuns situaţia juridică a bunurilor ce au făcut obiectul contractelor frauduloase anulate, iar singura posibilitate de reîntregire a patrimoniului debitoarei falite şi respectiv a garanţiilor B.R.D. -G.S.G. S.A. a fost realizarea acestui demers judiciar, respectiv a acţiunii în restituire prin echivalent, aşa cum a fost formulată şi ulterior precizată.
Pe fondul cauzei arată că sentinţa civilă 5794/24.10.2011 pronunţată de Tribunalul Maramureş în dosarul nr. .../2011, Decizia Civilă nr. 3811 din data de 11 mai 2012 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, în dosarul nr. .../2011, autoritatea de lucru judecat cu privire la caracterul fraudulos al actelor realizate de părţile implicate, la „tăcerea” pârâtei în ceea ce priveşte probatoriul administrat, solicită să se constate că în cauză acţiunea aşa cum a fost formulată şi precizată este întemeiată, iar în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 1641 din Noul Cod Civil, alineatul ultim, care dispune: „dacă debitorul este de rea-credinţă ori obligaţia de restituire provine din culpa sa, atunci restituirea se face în funcţie de valoarea cea mai mare”.
Arată că în lipsa bunurilor ce au făcut obiectul contractelor frauduloase anulate, se impune restituirea prin echivalent.
Articolul 1641 ale N.C.C. dispune: „în cazul pieirii totale sau înstrăinării bunului supus restituirii, debitorul obligaţiei de restituire este ţinut să plătească valoarea bunului , considerată fie la momentul primirii sale , fie la acela al pierderii ori a înstrăinării în funcţie de cea mai mică dintre aceste valori. Dacă debitorul este de rea-credinţă, ori obligaţia de restituire provine din culpa sa, atunci restituirea se face în funcţie de valoarea cea mai mare”.
Aşa cum rezultă din cele de mai sus, reaua-credinţă de care a dat dovadă pârâta este susţinută de sentinţa civilă nr. 5794/24.10.2011 pronunţată de Tribunalul Maramureş în dosarul nr. .../2011, Decizia Civilă nr. 3811 din data de 11 mai 2012 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, de tăcerea pârâtei manifestată de către aceasta, fapt ce rezultă fără nici o urmă de îndoială din conduita procesuală a acesteia şi din actele existente la dosarul de fond.
Atrage atenţia asupra faptului că, titulara obligaţiei de restituire a bunurilor se impune a fi obligată la achitarea valorii bunurilor de la data transferului, respectiv la valoarea cea mai mare, raportat la două aspecte:
1. Nu există bună-credinţă - aşa cum am expus pe larg în motivare;
2. Bunurile ce au făcut obiectul contractelor anulate au constituit garanţia creditorului majoritar B.R.D. - G.S.G. S.A. Baia Mare.
Împrejurarea că aceste bunuri au constituit obiectul contractelor de garanţie reală mobiliară nr. 26/01.06,2007, aferent contractului de credit nr. 18/01.07.2007; contractului de garanţie reală mobiliară nr. 253/29.02.2008 aferent contractului de credit nr. 128 şi 129/29.02.2008 şi contractului de garanţie reală mobiliară nr. 948/08.08.2008 aferent contractului de credit nr. 94/30.05.2005, modificat prin actele adiţionale: nr. 1/03.08.2005, nr. 2/30.05.2006, nr. 3/14.07.2006, nr. 4/30.05.2007, nr. 5/14.12.2007 şi 6/08.08.2008. - existente la dosarul de fond - ale creditorului majoritar B.R.D. - G.S.G. S.A. Grup Baia Mare, fac imposibilă restituirea la o valoare mai mică decât cea de transfer, respectiv valoarea de
680.995,51 lei, deoarece dacă acest fapt ar fi permis de către instanţă, s-ar ajunge în ipostaza de a diminua o garanţie a unui creditor, provenită dintr-un contract de credit.
În drept, invocă dispoziţiile art. 466 şi următoarele din N.C.P.C., coroborate cu art. 1635 şi următoarele din noul Cod Civil, 1640, 1641 şi urm. din Noul Cod Civil, precum şi pe dispoziţiile art. 25 alin. 1 Ut. g). primul paragraf, coroborat cu art. 77 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 privind insolvenţa.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 8 octombrie 2014 (f.14-16) intimata SC E.H. SRL a solicitat respingerea apelului formulat de către apelantă ca nefondat şi să menţinerea dispoziţiilor sentinţei ca fiind pe deplin temeinică şi legală, cu obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare a arătat că prima instanţă a reţinut în mod corect că obligaţiile solicitat a fi instituite în sarcina sa sunt reglementate de norme speciale, cu caracter derogator, dar pe care apelanta nu a înţeles să îşi sprijine acţiunea ci din contră a încercat să le evite. S-a reţinut totodată faptul că cererile formulate de către reclamanta apelantă se înscriu într-o o continuare a anulării în baza legii speciale (art. 79 şi 80 din Legea 85/2006) a unor contracte încheiate de către pârâtă, legea specială fiind cea care guvernează toate consecinţele şi acţiunile ce derivă din anularea acestor acte. Instanţa de fond a apreciat astfel în mod corect că reclamanta apelantă nu poate proceda la eludarea unor proceduri şi termene speciale prin recurgerea la dispoziţiile dreptului comun, acţiunea formulată de către aceasta fiind astfel respinsă ca fiind inadmisibilă.
Prin apelul formulat s-a solicitat modificarea sentinţei apelate în sensul admiterii acţiunii introductive de instanţă şi restituirea de către subscrisa a sumei de 680.995,51 lei ca urmare a incidenţei în cauză a prevederilor art. 1641 alin ultim NCC. Se susţine faptul că instanţa de fond a procedat la pronunţarea unei hotărâri nelegale cu neobservarea considerentelor de fapt şi de drept invocate.
Prima instanţă a analizat cu prioritate prevederile legale incidente în cauză, reţinând faptul că reclamanta apelantă în mod inadmisibil şi-a întemeiat acţiunea pe prevederile dreptului comun, câtă vreme în speţă sunt incidente prevederile unei legi speciale cu caracter derogator - Legea.
În mod repetat reclamanta apelantă a susţinut faptul că temeiul de drept al acţiunii formulate îl reprezintă prevederile art. 1635 şi urm. din NCC, art. 1649, art. 1641 şi urm. din acelaşi act normativ iar nu cele ale Legii 85/2006. în aceste condiţii instanţa a procedat la analiza cererii de chemare în judecată în limitele impuse de către reclamantă şi a constatat faptul că prevederile dreptului comun nu sunt aplicabile atâta timp cât există norme speciale, derogatorii de la dreptul comun. Cum în mod corect s-a reţinut în practică instanţa de fond nu putea dispune asupra obiectului şi temeiului juridic al acţiunii, fără încălcarea principiului disponibilităţii părţilor în procesul civil, (astfel că n.r.) corectă este soluţia pronunţată de aceasta, de respingere a cererii ca inadmisibilă. (Decizia nr. 8/2001 Curtea de Apel Constanţa) Având în vedere temeiul de drept invocat de către reclamantă, a fost admisă excepţia de inadmisibilitate şi respinsă acţiunea ca atare.
Susţinerile reclamantei apelante cu privire la existenţa bunei sau a relei credinţe din partea subscrisei nu au nicio relevanţă în ceea ce priveşte modalitatea de soluţionare a excepţiei invocate de către subscrisa. Prevederile legii speciale devin aplicabile ca efect al caracterului derogator al acestora iar nu ca efect al unei anumite conduite din partea intimatei.
Mai mult de atât, a arătat faptul că intimata a adoptat o conduită procesuală corectă în cadrul tuturor litigiilor purtate cu reclamanta apelantă, formulând apărări la susţinerile acesteia. Aceasta nu poate să invoce în susţinerea motivelor de apel propria lipsă de diligentă şi nici nu poate eluda o prevedere legală specială.
Prevederile art. 79 şi urm. din Legea 85/2006 conţin normele substanţiale şi procedurale speciale aplicabile în cazul actelor încheiate de către un debitor supus procedurii prevăzute de Legea 85/2006. Acestea sunt norme derogatorii de la dreptul comun aplicabile într-un domeniu delimitat în mod strict. Indiferent de motivul invocat de către reclamanta apelantă eludarea acestor prevederi speciale nu este permisă, aceasta neputând recurge la prevederile dreptului comun.
Potrivit art. 78 Legea 85/2006 măsurile prevăzute în prezenta secţiune se aplică atât în cazurile de reorganizare judiciară, cât şi în cele de faliment, prevăzute atât de procedura generală, cât şi de cea simplificată, lată deci că orice acţiune în anularea unor acte încheiat de către debitorul supus procedurii prevăzute de legea 85/2006 este guvernată exclusiv de prevederile legii speciale, prevederile dreptului comun privind nulitatea nefiind compatibile cu acestea şi astfel devenind inaplicabile.
Întrucât reclamanta apelantă a înţeles să îşi întemeieze acţiunea pe prevederile dreptului comun inaplicabile în cazul de faţă, acţiunea acesteia este inadmisibilă astfel cum în mod corect a reţinut instanţa de fond, impunându-se respingerea apelului declarat şi menţinerea integrală a sentinţei Tribunalului Specializat Cluj.
În ceea ce priveşte fondul cauzei, intimata a acţionat cu bună credinţă, înstrăinând bunurile ce fac obiectul contractelor de vânzare cumpărare a căror anulare s-a dispus prin sentinţa pronunţată de către Tribunalul Maramureş în dosar nr. .../2011 încă din anul 2010, anterior promovării vreunei acţiuni. Anularea ulterioară a contractelor încheiate între subscrisa şi SC V.T.L. SRL în anul 2011 nu afectează buna credinţă cu care subscrisa am acţionat în cursul anului 2010 cu ocazia înstrăinării sau dezmembrării acelor autovehicule. Existenţa bunei sau a relei credinţe în cazul anulării unui act se pune la momentul încheierii actului respectiv iar nu ulterior.
Întrucât prevederile art. 1641 NCC nu sunt aplicabile în cauză toate susţinerile reclamantei apelante cu privire la acestea urmează a fi înlăturate, neputându-se solicita plata de către subscrisa a vreunei sume de bani.
În drept, a invocat prevederile art. 205 şi următoarele N.C.P.C., Legea 85/2006.
Analizând sentinţa atacată prin prisma motivelor de apel şi a apărărilor formulate, Curtea reţine următoarele:
Problema de drept ce face obiectul criticilor din apel este de a şti dacă şi în ce măsură odată ce lichidatorul judiciar desemnat în procedura insolvenţei obţine o hotărâre judecătorească de anulare a unui act de transfer fraudulos poate să recurgă la procedura de drept comun derogatorie de la legea specială a insolvenţei pentru restabilirea situaţiei anterioare.
Prealabil, Curtea stabileşte că prima instanţă a stabilit corect starea de fapt dedusă judecăţii, care de altfel nici nu se contestă în faza de judecată a apelului.
Aşa cum corect a statuat prima instanţă scopul şi finalitatea demersului în justiţie promovat de reclamantă prin intermediul cererii de chemare în judecată a fost acela de a se obţine o hotărâre judecătorească prin care să se dispună reîntregirea patrimoniului debitoarei insolvente şi readucerea garanţiilor creditorului garantat în patrimoniul acesteia pentru a se îndeplini dezideratul procedurii insolvenţei care se ghidează după principiul maximizării averii debitoarei.
Aşa cum corect s-a reţinut, reclamanta a obţinut o hotărâre judecătorească de anulare a actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor materializată în sentinţa civilă nr. 5794 din 24.10.2011 pronunţată de Tribunalul Maramureş în dos. nr. 259/200/2011.
Premisa litigiului ce face obiectul dosarului este aceea că bunul ce a făcut obiectul contractului anulat de instanţă a fost înstrăinat unui terţ şi având în vedere această situaţie reclamanta a ales să recurgă la acţiunea de drept comun urmărind să obţină restituirea contravalorii bunul prin echivalent de la vânzător, pârâta în speţă.
Numai că potrivit dispoziţiilor art. 83 alin. 1 din Legea insolvenţei nr. 85/2006 terţul dobânditor în cadrul unui transfer patrimonial, anulat conform art. 80, va trebui să restituie averii debitorului bunul transferat sau, dacă bunul nu mai există, valoarea acestuia de la data transferului efectuat de către debitor, stabilită prin expertiză efectuată în condiţiile legii.
Pe cale de consecinţă, se reţine că Legea insolvenţei conţine o dispoziţie legală specială incidentă într-o astfel de situaţie şi deci acţiunea lichidatorului nu poate fi îndreptată împotriva celui care a înstrăinat pentru a obţine suma în echivalent în situaţia în care bunul nu mai este în patrimoniul acestuia conform dreptului comun ci va trebui să urmeze calea procedurală specială prevăzută de legea specială.
Şi este aşa, deoarece textul art. 83 alin.1 din Legea nr. 85/2006 este plasat în Secţiunea a 4-a denumită Situaţia unor acte juridice ale debitorului cuprinsă în Capitolul III - Procedura din Legea nr. 85/2006, iar conform art. 78 din aceeaşi lege, măsurile prevăzute în această secţiune se aplica atât în cazurile de reorganizare judiciara, cat si în cele de faliment, prevazute atat de procedura generala, cat si de cea simplificata.
Mai mult , trebuie notat că însăşi Legea insolvenţei stabileşte concursul dintre normele speciale şi cele de drept comun, prevăzând la art. 149 din Legea nr. 85/2006 că dispoziţiile acestei legi se completează, în măsura compatibilităţii lor, cu cele ale Codului de procedură civilă, Codului civil, Codului comercial şi ale Regulamentului (CE) 1.346/2000 referitor la procedurile de insolvenţă, publicat în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 160 din 30 iunie 2000.
Or, este evident că normele juridice aplicabile efectelor anulării actelor frauduloase consacrate de art. 80 şi urm. din Legea insolvenţei sunt norme cu caracter special, derogator de la dreptul comun şi au prevalenţă.
Numai în situaţia în care nu există incompatibilitate între normele speciale din legea insolvenţei şi normele conţinute de în legea materială de dreptul comun, recte Codul civil, este posibil ca aceste din urmă norme să completeze, şi nu să înlocuiască, normele speciale.
De altfel, în caz de concurs între normele speciale şi cele de drept comun întotdeauna au prevalenţă normele speciale derogatorii conform principiului de drept concretizat în adagiul lex specialia generalibus derogant, respectiv că legea specială derogă de la legea generală.
Prin urmare, atât timp există norme legale speciale care reglementează un raport juridic de drept material sau procesual incidente în materia insolvenţei, acestea au prevalenţă faţă de dispoziţiile de drept comun consacrate de legea civilă sau procesual civilă.
Astfel fiind, nu poate fi fundamentată o acţiune care se înscrie în perimetrul art. 83 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 pe temeiul dreptului comun, sens în care Curtea constată că prima instanţă a făcut corect aplicarea şi interpretarea normelor legale incidente în materie statuând corect că demersul judiciar promovat de reclamanta apelantă prin intermediul cererii de chemare în judecată este inadmisibil.
Faţă de cele ce precedă, Curtea urmează ca în temeiul art. 480
C.pr.civ. să respingă ca nefondat apelul declarat de reclamanta şi să păstreze în întregime sentinţa atacată.
În temeiul art. 453 C.pr.civ. Curtea urmează să oblige apelanta să plătească intimatei SC E.H. SRL suma de 6.610,74 lei, cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocaţial în faza de apel.
| ← Societate in nume colectiv. Insolvenţă | Administratorul judiciar necitat la soluţionarea cererii de... → |
|---|
