Societate in nume colectiv. Insolvenţă
| Comentarii |
|
Curtea de Apel Cluj, Secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, decizia nr. 7743 din 10 octombrie 2014
Prin sentinţa civilă nr. 2032 din 23.06.2014 pronunţată în dosarul nr. .../2009 al Tribunalului Sălaj s-au respins ca nefondate obiecţiunile formulate de AAAS Bucureşti împotriva raportului final, precum şi cererea de încuviinţare a executării silite împotriva asociaţilor cu răspundere nelimitată C.N. şi C.V. formulate de lichidatorul judiciar D.A. Cabinete asociate.
În temeiul art. 131 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenţei s-a dispus închiderea procedurii insolvenţei debitorului C.C.A. SNC
S-a dispus radierea debitorului din registrul comerţului.
În temeiul art.136 din legea privind procedura insolvenţei a fost descărcat lichidatorul judiciar D.A. Cabinete Asociate de orice îndatoriri şi responsabilităţi.
În temeiul art. 135 din Legea nr.85/2006, s-a dispus notificarea prezentei sentinţe părţilor..
S-a stabilit salariul lichidatorului/administratorului judiciar la suma de 3000 lei plus TVA ce se va plăti din contul de lichidare al UNPIR, constituit conform art.4 din Legea nr.85/2006.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin prisma disp. art. 85 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, s-a putut concluziona că în situaţia dovedirii insolvabilităţii societăţii, se naşte ope legis răspunderea asociaţiilor cu răspundere nelimitată.
Însă, în considerarea disp. art. 138 din Legea insolvenţei, potrivit cărora răspunderea suportării unei părţi a pasivului debitorului poate fi angajată în măsura în care se dovedeşte că starea de insolvenţă a fost cauzată prin săvârşirea uneia din faptele limitativ enumerate şi a principiului judecării în echitate, instanţa a constatat că obligarea la suportarea pasivului social este condiţionată de dovedirea săvârşirii uneia din faptele menţionate.
Este adevărat că, în aceste condiţii, răspunderea asociaţiilor este nelimitată fără a se administra alte dovezi privind întinderea prejudiciului.
În speţă, nu s-a dovedit că asociaţii au săvârşit vreo faptă ilicită dintre cele limitativ enumerate de art. 138 alin. 1 din Lege, situaţie în care instanţa a respins cererea de încuviinţare a executării silite împotriva asociaţiilor cu răspundere nelimitată precum şi obiecţiunile formulate de AAAS Bucureşti, ca nefondate.
Prin sentinţa civilă nr. 301/23.02.2009 a Tribunalului Sălaj s-a dispus deschiderea procedurii simplificate a insolvenţei debitoarei SC C.C.A. SNC Zalău fiind desemnat lichidator judiciar C.I.I. Z.L. iar prin încheierea civilă nr.23/C din 14.01.2013 s-a dispus înlocuirea lichidatorului judiciar Z.L. cu C.I.I. D.L.D..
S-a constatat că s-au întocmit şi comunicat notificările în condiţiile art. 61 din legea nr.85/2006 privind procedura insolvenţei.
De asemenea lichidatorul judiciar a procedat la verificarea patrimoniului debitoarei inclusiv dacă are bunuri impozabile declarate la Primărie sau alte bunuri evidenţiate în bilanţul contabil depus la DGFP Sălaj.
În urma acestor demersuri a constatat că debitoarea nu deţine bunuri în patrimoniu.
Faţă de cele constatate, instanţa în baza art.131 din Legea nr.85/2006, privind procedura insolvenţei a admis raportul final şi a dispus închiderea procedurii insolvenţei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea AUTORITATEA PENTRU ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI solicitând admiterea recursului şi casarea hotărârii atacate.
În motivarea recursului creditoarea a arătat următoarele:
Consideră ca hotărârea atacata este nelegala, instanţa pronunţând aceasta hotărâre cu aplicarea greşita a legii ( art. 304 pct 9 C. proc. civ.) si, totodată, întrucât hotărârea nu poate fi atacata cu apel, potrivit legii, recursul nu este limitat la motivele de casare prevăzute de art. 304, instanţa putând sa analizeze cauza sub toate aspectele(art. 3041 C. proc. civ).
In fapt, prin sentinţa atacata cu recurs de către A.A.A.S., s-a dispus, cu aplicarea greşita a legii, inchiderea procedurii de insolventa, luând in considerare doar solicitarea lichidatorului judiciar, fara a se dispune încuviinţarea executării silite conform art. 126 si fara sa soluţioneze obiectiunile formulate de către A.A.A.S.
Supune atenţiei faptul ca judecătorul sindic, împreuna cu lichidatorul judiciar, inca de la deschiderea procedurii insolventei debitorului SC C.C.A. SNC, au dezvoltat o preocupare bizara de a închide procedura insolventei in prezenta cauza, tergiversând astfel procedura si impietând creditorii bugetari inscrisi la masa credala sa isi recupereze creanţele bugetare si vărsarea acestora la bugetul de stat, conform obligaţiilor acestora.
Arată pe aceasta cale faptul ca A.A.A.S. a făcut demersuri in acest sens, formulând Obiectiunile nr. P/14/6865/20.06.2014 (anexa), si a supus atenţiei judecătorul sindic atitutinea delăsătoare a lichidatorului judiciar fata de scopul Legii si procedurii insolventei. Judecătorul sindic, probabil din comoditate, a omis sa cerceteze motivele invocate in Obiectiuni, si a pronunţat sentinţa de închidere a procedurii, respingând obiectiunile
A.A.A.S. fara a motiva in vreun fel decizia sa.
Mai mult, este de remarcat pasivitatea si somnolenta creditorului bugetar (majoritar) DGFP Sălaj, care, s-ar părea, ca nu ar avea ca scop final, la fel ca si A.A.A.S., respectiv recuperarea creanţelor bugetare.
Pseudo-argumentul invocat de instanţa de fond referitor la faptul ca niciun creditor nu a dorit sa avanseze fonduri pentru acoperirea cheltuielilor de procedura nu poate fi luat in considerare si nu poate reprezenta temei pentru respingerea cererii de autorizare a executării silite. Legea nr. 85/2006 nu obliga creditorii sa avanseze sume, dar oferă lichidatorilor judiciar posibilitatea de a uzita fondul special prevăzut de art. 4 din Legea nr. 85/2006. In acest sens, arată ca prin Obiectiunile nr. P/14/6865/20.06.2014 (transmise la dosarul cauzei), A.A.A.S. a propus lichidatorului judiciar sa uziteze de prevederile art. 4 din Legea nr. 85/2006 si sa folosească fondul special. Astfel, lichidatorul judiciar, daca ar fi urmărit alt lucru in afara de închiderea procedurii si incasarea onorariului din fondul de lichidare, ar fi putut solicita instanţei de fond pronunţarea unei încheieri Interlocutorii prin care s-ar fi putut deconta parţial onorariului, precum si eventualele sumele necesare punerii in executare a sentinţei de autorizare a executării silite a foştilor asociaţi.
Având in vedere cele menţionate mai sus, solicită să se admită recursul, sa se caseze hotărârea recurata si sa se dispună autorizarea executării silite impotriva asociaţilor cu răspundere nelimitata.
In drept, s-au invocat dispoziţiile art. 304 pct. 9 si 3041 C.proc.civ., art. 126 din Legea nr. 85/2006, precum si celelalte dispoziţii legale menţionate mai sus.
Analizând sentinţa criticată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea constată următoarele:
Prin raportul fiscal întocmit de lichidatorul D.A. Cabinete asociate, s-a solicitat închiderea procedurii insolvenţei debitorului SC C.C.A. SNC în temeiul art. 131 din Legea insolvenţei nr. 85/2006, cu motivarea că societatea nu deţine nici un bun sau creanţe de recuperat, mai mult societatea a fost dizolvată în anul 2005, după ce anterior activitatea a fost suspendată. Neavând patrimoniu, în primul rând active, nu a fost cazul analizării eventualelor transferuri de bunuri. Pasivul social total este de
7.232.24 lei constituit din creanţele Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Cluj-Napoca-6284 lei şi Autorităţii pentru Administrarea Activelor Statului-
948.24 lei. S-a constatat că nici un creditor nu s-a oferit să avanseze sumele corespunzătoare, mai ales pentru susţinerea cererii de autorizare a executării silite a bunurilor proprietatea asociaţilor cu răspundere nelimitată C.N. şi C.V. în baza art. 126 din Lege, formulată de lichidator.
Judecătorul sindic a respins cererea de autorizare a executării silite a bunurilor proprietatea asociaţilor cu răspundere nelimitată şi a dispus închiderea procedurii, reţinând că nu s-a făcut dovada săvârşirii vreunei fapte dintre cele reglementate de disp. art. 138 şi că în cauză se impune a se face aplicarea prev. art. 131 din LPI.
Ambele aceste statuări sunt criticate de către creditoarea-recurentă, care relevă că au fost greşit aplicate la fond atât prev. art. 126, cât şi cele ale art. 131 din Legea nr. 85/2006.
Curtea va achiesa acestor critici, în contextul în care va lua act, în primul rând, de faptul că cererea de autorizare a executării silite a bunurilor proprietatea asociaţilor cu răspundere nelimitată a fost soluţionată fără citarea asociaţilor C.N. şi C.V., cu nesocotirea prev. art. 7 alin. 3 indice 1 din LPI.
Or, necitarea pârâţilor afectează de o manieră fundamentală judecata finalizată prin hotărârea recurată, lipsa totală de citare fiind o chestiune de ordine publică, în contextul în care menirea încunoştinţării părţilor despre proces este aceea de a le da acestora posibilitatea de a-şi expune punctul de vedere şi de a se apăra, cu respectarea principiului contradictorialităţii.
Ca atare, cei doi pârâţi nefiind citaţi nici pentru administrarea probelor şi nici pentru dezbaterea fondului, fiind incident motivul de casare cu trimitere prev. de art. 312 alin. 6 indice 1 C.pr.civ. de la 1865.
În rejudecare, după ce se va proceda la citarea pârâţilor, se va analiza cererea întemeiată pe prev. art. 126 din LPI, cu luarea în considerare a faptului că sunt reale susţinerile recurentei, în sensul în care trimiterea la disp. art. 138 este neavenită.
Aceasta întrucât, pentru obligaţiile societăţii în nume colectiv ,răspunderea revine nu numai societăţii ci şi asociaţilor.
În acest sens art. 85 din Legea nr.31/1990 dispune că asociaţii sunt obligaţi nelimitat şi solidar pentru operaţiunile îndeplinite în numele societăţii de persoanele care o reprezintă.
Răspunderea asociaţilor pentru obligaţiile societăţii are caracter
subsidiar.
Potrivit art.3 din Legea nr. 31/1990,creditorii societăţii se pot îndrepta împotriva asociaţilor numai dacă societatea nu plăteşte creanţele în termen de cel mult 15 zile de la data punerii în întârziere.
Legea nu cere ca în prealabil societatea să fie supusă executării silite . Este suficient ca societatea să nu fi satisfăcut creanţele creditorilor în termen de 15 zile de la notificare pentru ca asociaţii să poată fi urmăriţi.
Pentru cazul în care există o hotărâre judecătorească împotriva societăţii asociaţii vor putea fi urmăriţi în temeiul aceleaşi hotărâri judecătoreşti .
În acest sens, legea prevede că hotărârea judecătorească obţinută împotriva societăţii este opozabilă fiecărui asociat( art. 85 alin.2). Soluţia se bazează pe faptul că temeiul răspunderii asociaţilor este legea, iar nu hotărârea judecătorească.
În consecinţă, dacă se face dovada insolvabilităţii societăţii, se naşte ope legis răspunderea asociaţilor.
Răspunderea asociaţilor este o răspundere nelimitată şi solidară. Fiind obligat în solidar, asociatul urmărit va răspunde pentru întreaga creanţă a creditorului, neputând invoca un beneficiu de diviziune.
Normele care reglementează răspunderea nelimitată şi solidară a asociaţilor au un caracter imperativ.
Art. 126 reprezintă o aplicaţie particulară la procedura insolvenţei a articolului 85 din Legea societăţilor comerciale.
Hotărârea de deschidere a procedurii concursuale este opozabilă asociaţilor care răspund în temeiul legii, astfel încât analiza condiţiilor impuse de textul art. 138 este nerelevantă.
Subsecvent pronunţării asupra cererii întemeiate pe prev. art. 126 din lege, judecătorul sindic o va analiza şi pe cea de închidere a procedurii, în măsura în care aceasta va mai fi susţinută, raportat la obligaţiile pe care legea le prevede în sarcina lichidatorului, în situaţia în care prima dintre aceste solicitări va fi admisă.
Din această perspectivă, trebuie sesizate diferenţele existente între textul art. 126 şi 142 din LPI.
Dacă sentinţa prin care s-a dispus atragerea răspunderii în sensul obligării administratorilor pârâţi la suportarea unei părţi din pasivul debitorului, în acord cu prev. art. 138 din LPI, este definitivă şi executorie iar executarea silită se realizează de către executorul judecătoresc, conform Codului de procedură civilă, judecătorul sindic sau administratorul judiciar/lichidatorul neavând vreo atribuţie în afara celor la care fac referire prevederile art. 142 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, nu aceeaşi pare a fi situaţia în cazul sentinţei obţinute prin aplicarea prev. art. 126.
Aceasta întrucât acest text dispune imperativ în sensul în care sentinţa obţinută va fi pusă în executare de către lichidator, prin executor judecătoresc.
În ceea ce priveşte punerea în executare a sentinţei de antrenare a răspunderii, pe cale jurisprudenţială s-a statuat că nedesemnarea executorului judecătoresc până la închiderea procedurii nu pune creditorii în imposibilitatea valorificării drepturilor recunoscute prin hotărârea de angajare a răspunderii. De asemenea, s-a statuat că dispoziţiile Legii nr. 85/2006 nu obligă la executarea hotărârii de angajare a răspunderii organelor de conducere înainte de închiderea procedurii. Mai mult, Legea 85/2006 conţine dispoziţii care reglementează modalitatea de distribuire a sumelor obţinute din punerea în executare a acestei hotărâri, după închiderea procedurii excluzând intervenţia judecătorului sindic în acest domeniu, atribuţiile sale fiind limitate la soluţionarea cererii de angajare a răspunderii persoanei care a cauzat starea de insolvenţă a debitoarei.
În lipsa bunurilor din patrimoniul debitoarei nu se pot obţine lichidităţile necesare pentru plata pasivului, situaţie în care devin incidente dispoziţiile art. 131 din lege, care instituie o singură condiţie pentru închiderea procedurii, aceea a inexistenţei bunurilor din patrimoniul întreprinderii.
Jurisprudenţa a mai statuat în sensul că persoanele interesate de executarea silită a hotărârii pronunţate împotriva administratorilor statutari ai debitoarei sunt îndreptăţite să formuleze cerere de executare silită, având totodată obligaţia de a achita onorariul datorat executorului judecătoresc, neexistând temei pentru a fi utilizat fondul constituit conform art.4 alin.4 din Legea nr.85/2006 în acest scop atunci când în patrimoniul debitoarei nu există lichidităţi. Dacă procedura este închisă, repartizarea sumelor rezultate în urma procedurii execuţionale se efectuează de către executorul judecătoresc.
Curtea reţine că aceste aserţiuni, făcute în contextul prev. art. 138 şi 142 din LPI, nu sunt valabile şi atunci când este vorba despre punerea în executare a sentinţei pronunţate în baza prev. art. 126 din LPI, în contextul în care situaţia juridică este diferită, dată fiind confuziunea de patrimonii care intervine, în limita pasivului neacoperit, între cel societar şi cel personal al asociaţilor cu răspundere nelimitată, context în care este explicabilă diferenţa de reglementare a celor două situaţii.
Cu alte cuvinte, lipsa bunurilor din patrimoniul debitoarei, în acest caz, trebuie raportată şi la demersurile ce trebuie întreprinse faţă de asociaţi, în temeiul sentinţei pronunţate în acord cu prev. art. 126, prin care se autorizează executarea silită a acestora.
| ← Cerere de deschidere a procedurii insolventei formulată faţă... | Lichidator judiciar desemnat în procedura insolvenţei care a... → |
|---|
