Administratorul judiciar necitat la soluţionarea cererii de prelungire a termenului de depunere a planului de reorganizare. Casare cu trimitere spre rejudecare
| Comentarii |
|
Curtea de Apel Cluj, Secţia a Il-a de contencios administrativ şi fiscal, decizia nr. 8466 din 21 octombrie 2014
Prin încheierea F.N. din şedinţa Camerei de consiliu 06.06.2014, pronunţată în dosarul nr. .../2012 al Tribunalului Maramureş, s-a admis cererea formulată de debitoarea SC A. SRL BAIA MARE, prin administrator special T.C. şi s-a dispus prelungirea termenului de depunere a planului de reorganizare, cu 30 de zile după data soluţionării în primă instanţă a celor două contestaţii la tabelul definitiv al creanţelor. Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că potrivit art.94 (1) din Legea nr.85/2006 -modificată „următoarele categorii de persoane vor putea propune un plan de reorganizare în condiţiile de mai jos: a) debitorul, cu aprobarea adunării generale a acţionarilor/asociaţilor, în termen de 30 de zile de la afişarea tabelului definitiv de creanţe, cu condiţia formulării, potrivit art. 28, a intenţiei de reorganizare, dacă procedura a fost declanşată de acesta, şi potrivit art. 33 alin. (6), în cazul în care procedura a fost deschisă ca urmare a cererii unuia sau a mai multor creditori. În speţă, tabelul definitiv al creanţelor debitoarei a fost publicat în Buletinul Procedurilor de insolvenţă la data de 08.05.2014. Împotriva acestui tabel s-au formulat două contestaţii înregistrate sub dosar nr. .../2012/a9 şi respectiv .../2012/a10, în curs de soluţionare.
Cum potrivit art.194 alin.2, judecătorul-sindic poate scurta, pentru motive temeinice, perioadele prevăzute la alin. (1), prin similitudine poate şi prelungi aceste termene pentru motive temeinice. Considerând că cererea debitoarei este întemeiată, judecătorul-sindic a admis-o, cu consecinţa prelungirii termenului de depunere a planului de reorganizare cu 30 de zile după soluţionarea celor două contestaţii împotriva tabelului definitiv al creanţelor.
Împotriva acestei încheieri, C.I.T. S.P.R.L. CLUJ-NAPOCA a declarat recurs, solicitând casare acesteia, iar în rejudecare, respingerea cererii formulate de către debitoare prin administratorul special T.C. de prelungire a termenului de depunere a planului de reorganizare cu 30 de zile după data soluţionării în primă instanţă a celor două contestaţii la tabelul definitiv al creanţelor.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 şi art. 3041
C.pr.civ., recurenta a arătat că Tribunalul Maramureş a judecat cererea în camera de consiliu, fără citarea părţilor, astfel încât recurenta nu a avut posibilitatea de a-şi exprima poziţia procesuală cu privire la această cerere.
Faţă de statuările instanţei de fond, recurenta a arătat că cererea formulată de către debitoare prin administratorul special T.C. nu este o cerere necontencioasă care să poată fi judecată în camera de consiliu fără citarea părţilor, deoarece Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei prevede în mod expres şi limitativ situaţiile în care judecătorul sindic se pronunţă asupra cererilor în cameră de consiliu, fără citarea părţilor, iar raportat la aceste dispoziţii imperative, instanţa de fond a procedat la soluţionare unei cereri cu caracter contencios, în camera de consiliu, fără citarea părţilor, în condiţiile în care procedura prevăzută de legea nr. 85/2006 este o procedură colectivă şi concursuală, iar prelungirea termenului de depunere a planului de reorganizare în funcţie de o dată incertă (soluţionarea contestaţiilor la tabelul definitiv) afectează în mod firesc cursul procedurii şi interesele participanţilor la aceasta. îndeosebi ale creditorilor. În aceste condiţii, nici administratorul judiciar şi nici ceilalţi participanţi la procedură nu au avut posibilitatea legală de a-şi exprima punctul de vedere cu privire la această cerere contencioasă.
Pe de altă parte, recurenta consideră că Tribunalul Maramureş a interpretat greşit prevederile art. 94 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 din Legea nr. 85/2006, deoarece, în opinia sa, prevederile art. 94 alin. 2 din lege sunt precise şi nu lasă Ioc de interpretare: „La cererea oricărei persoane interesate, judecătorul-sindic poate scurta, pentru motive temeinice, perioadele prevăzute la alin.l."
Principiul celerităţii este unul dintre principiile de bază care guvernează procedura insolvenţei, el fiind statuat în mod expres la art. 5 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 şi tocmai în virtutea acestui principiu care se guvernează întreaga procedură a insolvenţei, legiuitorul a stabilit în mod expres că termenul de depunere a planului de reorganizare poate fi scurtat.
Cu toate acestea, judecătorul sindic nu a ţinut cont de celeritatea cu care trebuie să se desfăşoare procedura insolvenţei şi a apreciat că dacă legiuitorul îi conferă posibilitatea de a scurta acest termen, atunci poate şi să-1 prelungească.
Prevederile Legii nr. 85/2006 care este o lege specială sunt de strică interpretare şi nu pot fi extrapolate şi interpretare în sensul extinderii termenelor prevăzute de această lege.
Dincolo de aceasta, susţine recurenta, Tribunalul Maramureş prin încheierea pronunţată a dispus prelungirea termenului de depunere a planului de reorganizare cu 30 de zile după data soluţionării în primă instanţă a celor două contestaţii la tabelul definitiv al creanţelor. Această prelungire a termenului de depunere a planului de reorganizare în funcţie de o dată incertă (soluţionarea contestaţiilor la tabelul definitiv) afectează în mod firesc cursul procedurii şi interesele participanţilor la aceasta, îndeosebi ale creditorilor. În acest fel, Tribunalul Maramureş a suspendat implicit efectele afişării tabelului definitiv al creanţelor (curgerea termenului de 30 de zile pentru propunerea unui plan de reorganizare), până la soluţionarea contestaţiilor la tabelul definitiv, cu toate că legea nu prevede această posibilitate.
Dacă luăm în considerare că potrivit art.7 alin. 1 din Lege contestaţiile la tabelul definitiv al creanţelor pot fi formulate de orice parte interesată până la închiderea procedurii, aceasta înseamnă că oricând înainte de împlinirea termenului de 30 de zile în care se poate propune Planul, cât şi ulterior, se vor putea înregistra contestaţii la tabel, iar în funcţie de modul în care acestea vor fi soluţionate se va impune/nu eventuale modificări ale Planului.
In altă ordine de idei, este important de subliniat faptul că în data de
06.06.2014 (data pronunţării încheierii recurate), în termenul legal de 30 de zile de la afişarea tabelului definitiv al creanţelor (09.05.2014). debitoarea prin administrator special a depus la Tribunalul Maramureş Planul de reorganizare, iar administratorul judiciar a convocat Adunarea Creditorilor pentru data 18.07.2014 în vederea votării Planului de reorganizare. Astfel, din această perspectivă, soluţia pronunţată de Tribunalul Maramureş, în condiţiile în care debitoarea a propus deja un plan de reoganizare, rămâne lipsită de obiect.
Debitoarea S.C. A. S.R.L. BAIA MARE, prin administrator special T.C., a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia tardivităţii formulării recursului raportat la art. 8 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, care prevăd un termen de 7 zile, astfel că înregistrarea recursului la 22.09.2014 apare ca fiind tardivă. De asemenea, s-a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a recurentei, prin raportare la prev. art. 12 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 corob.cu art. 20 din acelaşi act normativ. Pe fondul cauzei se arată că motivul de recurs legat de judecarea cererii în camera de consiliu fără citarea părţilor este neîntemeiat, instanţa de fond aplicând în mod corect prev. art. 7 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 care impun doar citarea
persoanelor a căror drepturi sau interese sunt direct supuse spre
soluţionare judecătorului sindic. (f.16)
Analizând recursul formulat din perspectiva motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind fondat din următoarele considerente:
În ceea ce priveşte termenul de declarare a recursului şi implicit excepţia de tardivitate invocată de către intimată, instanţa reţine că recurenta a respectat termenul de şapte zile de la comunicarea încheierii, în condiţiile în care încheierea a fost comunicată la data de 23.06.2014 iar recursul a fost declarat la data de 1.07.2014.
Mai mult, rolul de conducător al procedurii conferit de către Legea 85/2006 conferă administratorului judiciar atât calitate cât şi interes născut şi actual în vederea declarării prezentului recurs. În ceea ce priveşte calitatea procesuală activă, contrar a ceea ce susţine intimata, administratorul judiciar nu a figurat ca şi parte în dosarul de fond pentru că a fost omisă citarea acestuia de către judecătorul sindic, nu pentru că nu
ar fi trebuit să fie citat şi să figureze ca şi parte.
Iar în privinţa interesului legitim, născut şi actual al administratorului judiciar, interes a cărui existenţă este contestată de către intimată, în opinia instanţei de recurs orice decizie a judecătorului sindic care vizează modul şi termenele în care se derulează procedura vizează în mod direct şi activitatea administratorului judiciar care atât calitate cât şi interes să o cenzureze prin declararea unei căi de atac din perspectiva legalităţii. În consecinţă, toate excepţiile peremptorii invocate de către recurentă vor fi respinse ca neîntemeiate.
În ceea ce priveşte soluţionarea pe fond a recursului, instanţa reţine că primul motiv de casare este întemeiat deoarece administratorul judiciar nu a fost citat la soluţionarea cererii de prelungire a termenului de depunere a planului de reorganizare. Astfel, instanţa de recurs reţine faptul că cererea formulată de către debitoare prin administratorul special T.C. nu este o cerere necontencioasă care să poată fi judecată în camera de consiliu fără citarea părţilor. Dimpotrivă, Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei prevede în mod expres şi limitativ situaţiile în care judecătorul sindic se pronunţă asupra cererilor în cameră de consiliu, fără citarea părţilor. Pot fi menţionate în acest sens dispoziţiile exprese ale art. 3 punctul 26 teza finală, art. 11 lit. d, art. 27 alin. 5, toate din Legea 85/2006.
per a contrario, în tăcerea legii, restul cererilor formulate de către oricare dintre participanţi în cadrul procedurii trebuie soluţionate în şedinţă publică după o procedură contencioasă, cu citarea părţilor. Solicitarea debitoarei prin administrator special nu face excepţie deoarece dispoziţiile art. 94 alin. 1 din Legea 85/2006 nu fac referire expresă la soluţionarea cererii fără citarea părţilor. Administratorul judiciar avea calitatea şi deplinul interes să susţină un punct de vedere referitor la această prelungire inedită a termenului de depunere a planului de reorganizare la un moment viitor incert şi greu determinabil prin raportare la soluţionarea unor contestaţii. Dimpotrivă, în logica tuturor textelor reglementate de Legea 85/2006, termenele procedurale sunt unele certe, stabilite pe zile, luni sau ani. În aceste condiţii, nici administratorul judiciar şi nici ceilalţi participanţi la procedură nu au avut posibilitatea legală de a-şi exprima punctul de vedere cu privire la această cerere contencioasă.
În ceea ce priveşte soluţia procedurală în acest context, instanţa de recurs reţine că sunt incidente dispoziţiile art. 312 alin. 5 din vechiul Cpc, text potrivit căruia dacă soluţionarea unei cereri s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost legal citată, soluţia obligatorie este casarea cu trimitere spre rejudecare la prima instanţă, nu casarea cu reţinere aşa cum sugerează recurenta.
Pentru toate aceste argumente, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. 5
C.p.c., instanţa va admite recursul declarat de C.I.T. S.P.R.L. CLUJ-NAPOCA împotriva încheierii F.N. din şedinţa Camerei de consiliu 06.06.2014, pronunţată în dosarul nr. .../2012 al Tribunalului Maramureş, pe care o va casa şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe. Cu prilejul rejudecării cererii, instanţa va cita administratorul judiciar şi ceilalţi participanţi interesaţi cu o copie a cererii deduse judecăţii şi probelor anexate.
| ← Lichidator judiciar desemnat în procedura insolvenţei care a... | Răspunderea membrilor organelor de conducere. Administrator de... → |
|---|
