LEGEA NR.64/1995. CONTESTAŢIE CREANŢĂ. ONORARIU EXECUTARE SILITĂ.
| Comentarii |
|
Tribunalul VÂLCEA Sentinţă comercială nr. 5020 din data de 26.06.2013
LEGEA NR.64/1995. CONTESTAȚIE CREANȚĂ. ONORARIU executare SILITĂ.
Instanța a reținut că susținerile contestatoarei în sensul că ne aflăm în fața unui titlu executoriu ce nu poate fi verificat decât de instanța de executare în cadrul unei contestații la executare nu pot fi primite.
Într-adevăr, dispozițiile art.3717 Cod procedură civilă în alineatul 2 stabilește cu caracter de principiu obligația debitorului de a suporta cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite și a celor făcute după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu.
Însă textul art.3717, prin alineatele 3 și 4 precizează că "Sumele ce urmează să fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin proces-verbal, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii.
Pentru sumele stabilite potrivit prezentului articol, procesul-verbal constituie titlu executoriu.";
Rezultă că legiuitorul nu a avut în vedere și onorariul de executare silită, câtă vreme alineatul 3 se referă explicit la sumele pe care partea interesată dovedește că le-a suportat.
În speță, nu s-a probat plata onorariului de executare, achitare care ar fi fost oricum fără efect, având în vedere incidența regulii speciale stabilită în art.36 din Legea nr.85/2006.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.55 alin.1-3 din Regulamentul de aplicare a Legii nr.188/2000 privind executorii judecătorești "1) Executorul judecătoresc are dreptul la onorariu pentru activitatea prestată, stabilit în condițiile legii.
(2) Ministrul justiției stabilește, cu consultarea Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, onorariile minimale și maximale pentru activitatea executorilor judecătorești.
(3) La stabilirea onorariilor vor fi avute în vedere tarife care să reflecte cheltuiala executorului judecătoresc, efortul intelectual, complexitatea și valoarea actului, precum și răspunderea executorului judecătoresc pentru actul îndeplinit.";
În raport de aceste dispoziții și față de suspendarea ope legis a procedurii executării silite, onorariul executorului judecătoresc rămâne fără contraprestație și nu se justifică a fi achitat din averea debitoarei, o altă interpretare conducând la o îmbogățire fără justă cauză a contestatoarei.
Față de cele arătate, contestația a fost calificată ca întemeiată pentru suma de 1.393 lei, cheltuieli de executare enumerate în procesul-verbal privind cheltuielile de executare silită, cu excepția onorariului executorului judecătoresc.
TRIBUNALUL VÂLCEA - SECȚIA A II A CIVILA,SENTINȚA Nr. 5020 din 26 Iunie 2013
La data de 19.06.2013 contestatorul BIROUL executor JUDECATORESC a formulat contestație împotriva tabelul preliminar al creanțelor, solicitând înscrierea în tabelul creanțelor a sumei de 1.219.393 lei reprezentând cheltuieli de executare conform Procesului-verbal din data de 13.09.2012 ce constituie titlu executoriu conform art.3711 alin.2-4 Cod procedură civilă întocmit în dosarul de executare aflat pe rolul BEJ.
În motivare s-a arătat că cererea de înscriere la masa credală a fost respinsă de către administratorul judiciar care nu a respectat dispozițiile art.66 alin.1 din Legea 85/2006, text potrivit căruia "Toate creanțele vor fi supuse procedurii de verificare prevăzute de prezenta lege, cu excepția creanțelor constatate prin titluri executorii.";
Contestatoarea a arătat că prevederile art.3717 alin.2-4 Cod procedură civilă statuează că procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare silită este titlu executoriu, acesta nefiind supus procedurii de verificare, asupra actelor de executare administratorii judiciari neavând competența de a se pronunța.
S-a menționat că numai instanța de executare avea competența de a se pronunța asupra valabilității actelor de executare, onorariul de executare fiind stabilit în mod legal raportat la debitul actualizat la care s-a adăugat TVA.
La dosar administratorul judiciar a depus întâmpinare în care a arătat că prin cererea de admitere a creanței s-a solicitat înscrierea sumelor de 1.218.000 lei cu titlu de onorariu judecătoresc și de 1.393 lei cu titlu de cheltuieli de executare, în susținerea cererii fiind depuse Sentința civilă din data de 22.03.2012 a Tribunalului Vâlcea prin care s-a dispus obligarea debitoarei la plata sumei de 96.867.102,30 lei, proces-verbal de actualizare și Proces-verbal privind cheltuielile de executare din data de 13.09.2012, adresa din 13.09.2012 de poprire conturi.
S-a precizat că dosarul de executare cuprinde numai adresele emise către instituțiile bancare pentru comunicarea soldului conturilor bancare și adresa sus-menționată.
Administratorul judiciar a arătat că prin cheltuieli de executare se înțelege totalitatea sumelor de bani necesare îndeplinirii procedurii de executare silită și care sunt avansate de către parte solicitantă, iar potrivit art.371 alin.1) Cod procedură civilă aceasta are obligația avansării acestor cheltuieli.
Aceste dispoziții au în vedere asigurarea condițiilor în vederea executării cu celeritate a titlului executoriu, tocmai pentru evitarea lipsei fondurilor necesare acoperirii cheltuielilor ocazionate de executare.
Referitor la onorariul executorului, au fost invocate prevederile art.39 din Legea nr.188/2000 și cele ale art.55 alin.3 din Regulamentul de aplicare a legii în care se arată că la stabilirea onorariilor vor fi avute în vedere tarife care să reflecte cheltuiala executorului judecătoresc, efortul intelectual, complexitatea și valoarea actului, precum și răspunderea executorului judecătoresc pentru actul îndeplinit.
În cauza de față, actele efectuate de executor sunt adresele menționate anterior, astfel că onorariul de 1.218.000 lei a fost calculat cu încălcarea dispozițiilor citate anterior.
Textele ce reglementează stabilirea cheltuielile de executare au în vedere finalizarea procedurii de executare, numai în această ipoteză fiind întemeiat onorariul maximal.
În speță, procedura executării silite a fost suspendată conform art.36 din Legea nr.85/2006, astfel cum s-a solicitat prin adresa 1319/05.02.2013.
Prin urmare, stabilirea onorariului trebuia raportat la activitatea întreprinsă de executorul judecătoresc și finalitatea procedurii de executare silită, altfel ne aflăm în prezența unui onorariu maximal pretins fără contraprestație din partea executorului judecătoresc, ceea ce constituie o îmbogățire fără just temei.
Față de cele arătate s-a solicitat respingerea contestației.
Analizând actele dosarului, instanța a reținut următoarele:
Împotriva debitoarei s-a obținut de către creditoarea titlu executoriu, și anume Sentința civilă din data de 22.03.2012 pentru suma de 96.867.102,30 lei.
Creditoarea a solicitat executarea silită a sentinței sus-menționate, fiind întocmit dosarul de executare, dosar în care s-a actualizat creanța prin Procesul-verbal de actualizare din 13.09.2012, fiind emise adrese pentru comunicarea soldurilor conturilor bancare către 16 bănci, în calitate de terți popriți și adresa din data de 13.09.2013 către debitoare prin care este înștiințată despre poprirea conturilor bancare.
De asemenea, s-a întocmit Procesul-verbal privind cheltuielile de executare silită din data de 13.09.2012, în care, pe lângă onorariul de 1.218.000 lei fiind trecute cheltuieli de executare privind redactarea adreselor de poprire, comunicarea actelor procedurale, formare dosar, arhivare dosar, cheltuieli copii xerox, cheltuieli poștale și proces-verbal de distribuire sume ce conțin TVA, plus taxa de timbru de 170 lei în total de 1.393 lei.
Debitoarea a intrat în procedura insolvenței, potrivit Sentinței din data de 30.01.2013, condiții în care, potrivit art.36 din Legea nr.85/2006 "De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale.";, executorul judecătoresc fiind înștiințat despre aceasta prin adresa 1319/05.02.2013, fila 36 dosar.
Față de cele arătate instanța a constatat ca parțial întemeiată contestația formulată, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare:
Instanța a reținut că susținerile contestatoarei în sensul că ne aflăm în fața unui titlu executoriu ce nu poate fi verificat decât de instanța de executare în cadrul unei contestații la executare nu pot fi primite.
Într-adevăr, dispozițiile art.3717 Cod procedură civilă în alineatul 2 stabilește cu caracter de principiu obligația debitorului de a suporta cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite și a celor făcute după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu.
Însă textul art.3717, prin alineatele 3 și 4 precizează că "Sumele ce urmează să fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin proces-verbal, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii.
Pentru sumele stabilite potrivit prezentului articol, procesul-verbal constituie titlu executoriu.";
Rezultă că legiuitorul nu a avut în vedere și onorariul de executare silită, câtă vreme alineatul 3 se referă explicit la sumele pe care partea interesată dovedește că le-a suportat.
În speță, nu s-a probat plata onorariului de executare, achitare care ar fi fost oricum fără efect, având în vedere incidența regulii speciale stabilită în art.36 din Legea nr.85/2006.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.55 alin.1-3 din Regulamentul de aplicare a Legii nr.188/2000 privind executorii judecătorești "1) Executorul judecătoresc are dreptul la onorariu pentru activitatea prestată, stabilit în condițiile legii.
(2) Ministrul justiției stabilește, cu consultarea Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, onorariile minimale și maximale pentru activitatea executorilor judecătorești.
(3) La stabilirea onorariilor vor fi avute în vedere tarife care să reflecte cheltuiala executorului judecătoresc, efortul intelectual, complexitatea și valoarea actului, precum și răspunderea executorului judecătoresc pentru actul îndeplinit.";
În raport de aceste dispoziții și față de suspendarea ope legis a procedurii executării silite, onorariul executorului judecătoresc rămâne fără contraprestație și nu se justifică a fi achitat din averea debitoarei, o altă interpretare conducând la o îmbogățire fără justă cauză a contestatoarei.
Față de cele arătate, contestația a fost calificată ca întemeiată pentru suma de 1.393 lei, cheltuieli de executare enumerate în procesul-verbal privind cheltuielile de executare silită, cu excepția onorariului executorului judecătoresc.
| ← CREANŢE BUGETARE.PRIVILEGIU STAT. NOUL COD CIVIL. | LEGEA PRIVIND INSOLVENŢA.CESIUNE CREANŢĂ ÎN PERIOADA DE... → |
|---|
