CONTRACT DE CREDIT.DARE ÎN PLATĂ.CONDIŢII.. Jurisprudență Contracte
| Comentarii |
|
Tribunalul VÂLCEA Sentinţă comercială nr. 3197 din data de 08.05.2013
CONTRACT DE CREDIT.DARE ÎN PLATĂ.CONDIȚII.
Instanța a reținut că,în speță, ne aflăm în prezența unei neexecutări a contractului de credit în termenii stipulați prin contract, fapt recunoscut de către reclamanți, în sensul că, începând cu luna octombrie 2011, aceștia au încetat plata ratelor lunare stabilite prin graficul de plăți, invocând forța majoră.
Ultimul aspect nu constituie obiectul cererii, astfel că instanța nu va analiza dacă în cauză ne aflăm în prezența unei imposibilități fortuite de executare.
În aceste condiții, banca creditoare a declarat scadența anticipată a contractului de credit și a trecut la executarea silită a garanțiilor constituite de reclamanți, și anume a început urmărirea silită imobiliară asupra imobilului ipotecat situat în Călimănești, potrivit actelor depuse la dosar, într-adevăr după sesizarea instanței de către reclamanți.
Cu toate acestea, instanța nu a dat eficiență juridică demersurilor reclamanților în ceea ce privește "plata anticipată a creditului"; prin cedarea garanțiilor în contul datoriei pentru a constata că anterior începerii executării silite creditul ar fi fost achitat integral.
Garanțiile constituite în favoarea băncii nu pot fi obiect al unei dări în plată, modalitate de stingere a obligațiilor invocată de reclamanți care ar duce la realizare creanței creditoarei.
Aceștia puteau să ofere o altă prestație decât cea la care s-au obligat la încheierea convenției de plată(de exemplu un alt imobil decât cel ipotecat în plata creanței) și aceasta numai cu consimțământul creditoarei.
Nici despre o plată anticipată nu se poate vorbi, întrucât aceasta ar fi însemnat o rambursare în avans a sumei principale(depunerea sumei datorate), până la scadența finală. Obiectul plății trebuie să constea în executarea întocmai a obligației asumate, creditorul neputând să fie silit a primi alt lucru decât acela care i se datorează, chiar dacă valoarea lucrului oferit ar fi egală sau mai mare.
Bunurile afectate garanțiilor constituite pot fi numai obiect al unei proceduri de executare silită în urma căreia acestea vor ieși din patrimoniul debitorilor, iar valoarea bunurilor se transmite creditorului sub formă de numerar, în cazul în care debitorii nu își îndeplinesc obligația principală, în speță aceea de rambursare a creditului acordat în condițiile stipulate de părți.
Față de cele expuse mai sus, instanța a respins cererea ca neîntemeiată.
TRIBUNALUL VÂLCEA - SECȚIA A II A CIVILA-SENTINȚA Nr. 3197 din 08 Mai 2013
La data 27.02.2012 reclamanții DI și DD în contradictoriu cu pârâta BANCA a solicitat instanței să constate că s-a achitat creditul în valoare de 145.000 CHR, echivalentul a 523.450 lei ce face obiectul Convenției de credit din data de 21.09.2007 și a Actului Adițional din data de 18.09.2009 prin cedarea cu deposedare a unei părți din garanțiile reale de prim rang.
În motivare se arată că prin convenția sus-menționată s-a obținut un credit pentru nevoi personale cu garanție imobiliară pentru refinanțarea altor credite achiziționate pentru cumpărarea imobilului, imobil ce a devenit ipotecă de rang.
S-a arătat că între părți a intervenit Actul adițional nr.1 prin care s-a obținut un termen de grație de 24 de luni, timp în care s-a achitat numai dobânda și comisioanele, act prin care s-a constituit garanții reale de prim rang - terenuri din punctele P și OG, precum și creanțele din sentința din data de 26.11.2007.
S-a invocat faptul că reclamanții au cedat pârâtei o parte din gaj, inițial sentința civilă din data de 26.11.2007 pentru o creanță certă, lichidă și exigibilă în cuantum de 82.955 lei, iar ulterior a imobilului teren situat în intravilanul orașului C în suprafață de 2.669,59 mp evaluat la suma de 146.827,45 Euro( garanții de prim rang).
Prin urmare, s-a solicitat admiterea cererii conform prevederilor art.111 Cod procedură civilă.
Cererea a fost completată în sensul introducerii în cauză a X solicitând instanței să constate că operează acceptarea tacită ca urmare a faptului că banca nu a răspuns în termen de 30 de zile la solicitarea reclamanților de cedare cu deposedare a două garanții reale de prim rang și să se constate că valoarea creditului a fost achitată cu repunerea părților în situația anterioară.
Sunt invocate prevederile punctului 9 din Convenția de credit din data de 21.09.2007, prevederi conform cărora "orice notificare sau solicitare se va face în scris și va fi corect efectuată, dacă va fi transmisă prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire sau prin înmânare directă părții căreia îi este adresată…";
În continuare, reclamanții menționează că în speță sunt incidente dispozițiile referitoare la forța majoră-criza economică și recesiunea aducând restructurări și reducerea salariului cu 25%, împrejurări ce i-au afectat și pe reclamanți, iar devalorizarea leului în fața francului elvețian cu peste 100% este un factor ce a condus la imposibilitatea achitării ratelor la timp( o rată lunară de 1.400 CHF avea un echivalent în lei de 2.660 lei iar actual are o valoare de 5.928 lei).
În final, reclamanții subliniază reaua-credință a pârâtei de a nu trece la valorificarea garanțiilor de prim rang pentru recuperarea debitului.
S-a depus și Raport de expertiză extrajudiciară întocmită de expert Ion Crangă prin care s-a stabilit o valoare a unui comision de risc încasat nelegal plus dobânzi și penalități în cuantum total de 8.058,62 CHF.
Prin răspunsurile la interogatoriul luat la cererea reclamanților, pârâta a arătat că garanțiile constituite în favoarea băncii nu pot fi puse în executare decât la momentul declarării scadenței anticipate a creditului, având în vedere caracterul accesoriu față de obligația principală, potrivit dispozițiilor art.9.1 lit.e) din contract.
Referitor la acceptarea tacită a propunerii reclamanților de preluare în contul datoriei a garanțiilor constituite se arată că pentru modificarea modalității de plată a creditului trebuie încheiat un act adițional în acest sens, propunerea reclamanților fiind apreciată de bancă ca un act unilateral care nu poate produce efecte juridice(tăcerea nu reprezintă acceptare în conformitate cu dispozițiile art.13.1 din convenție).
Prin răspunsul la interogatoriul luat la cererea pârâtei, reclamantul DD a menționat că oferta reclamanților reprezintă în fapt o plată anticipată acceptată la plată, o parte fiind acceptată de bancă potrivit ordinului de plată depus în acest sens.
S-a arătat că banca ar fi putut încasa întreaga creanță prin compensare sau punere de sechestru, dar nu procedează în acest sens întrucât urmărește atât în casarea dobânzii potrivit contractului de credit, cât și cea menționată în titlu executoriu depus drept garanție.
Analizând actele dosarului, instanța a reținut următoarele:
Între soții D și banca a intervenit Convenția de credit din data de 21.09.2007 pentru acoperire nevoi personale curente și refinanțare credit acordat de bancă în valoare de 145.000 CHF.
Din Planul de rambursare s-a reținut că reclamanții trebuiau să achite creditul în 165 rate lunare care au fost eșalonate până la data de 22.06.2021.
Creditul a fost garantat cu un imobil situat în Călimănești ipotecă rang II și cu garanția ce a constituit obiectul Contractului de garanție reală din data de 18.09.2009 prin care s-a constituit o garanție reală de prim rang fără deposedare asupra contractului de prestări servicii imobiliare având ca obiect imobilele situate în Călimănești punctele P și O și asupra sentinței civile din data de 26.11.2007 a Tribunalului Vâlcea privind acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar.
Prin Actul adițional din data de 18.09.2009 s-a acordat o perioadă de grație celor doi reclamanți de 6 luni până la data de 22.02.2010, perioadă în care s-a arătat că suma principală, dobânda și comisionul de risc nu se achită și o altă perioadă de grație până la data de 22.08.2011 în care se datorează dobânda curentă și comisionul de risc, conform unui grafic de rambursare, fiind stabilit un nou grafic de rambursare începând cu luna august 2011.
Din adresa depusă la dosar, instanța a reținut că ultima plată a fost făcută în data de 08.09.2011, iar din Notificarea din data de 15.05.2012 depusă la dosar s-a reținut că la data de 10.05.2012 banca a declarat scadent anticipat creditul acordat, condiții în care s-a început executarea silită pentru suma de 140.892 CHF la care se adaugă dobânzile, comisioanele și penalitățile contractuale.
Cererea de executare silită privește suma de 143.136,70 CHF, iar potrivit Somației din data de 23.11.2012 urmărirea silită privește imobilul situat în Călimănești ce a constituit obiectul garanției.
De asemenea, s-au depus la dosar două ordine de plată din care instanța a reținut că s-au achitat două sume în cuantum de 724 lei și de 1.467 lei, în data de 18.12.2012 și respectiv 26.04.2013 din executarea silită a sentinței civile din 2007( diferențe salariale art.1 alin.2 OG nr.22/2002).
Toate aceste demersuri au fost efectuate de bancă ulterior înregistrării cererii de față la data de 27.02.2012.
Anterior introducerii cererii de chemare în judecată, în luna august 2011, reclamanții solicitaseră băncii transformarea garanției reale imobiliare de prim rang, sentința din 2007 în cesiune de creanță, invocând forța majoră constând în criza economică și clauzele abuzive incluse în contract după adoptarea OUG 50/2010.
În perioada octombrie-noiembrie 2011, reclamanții au revenit la solicitarea anterioară, cu precizarea că sentința amintită are ca obiect suma de 58.184 lei, așa cum s-a evaluat printr-un raport de expertiză efectuat, invocând în plus ca motiv de sistare a plăților ratelor de credit devalorizarea leului față de CHF și intervenirea unor probleme grave de sănătate.
Paralel cu aceste demersuri, reclamanții au sesizat organele competente cu privire la clauzele abuzive din contractul de credit referitoare la comisionul de risc, fiind încheiat Procesul-verbal de constatare a contravențiilor din 05.12.2012.
Din situație de fapt descrisă mai sus, instanța a constatat că acțiunea reclamanților este neîntemeiată, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Reclamanții au formulat acțiune în constatare prin care au solicitat instanței să constate că la data sesizării, 27.02.2012, era achitat creditul acordat de bancă prin acceptarea tacită de către bancă a preluării celor două garanții constituite de în contul creanței.
Instanța a reținut că,în speță, ne aflăm în prezența unei neexecutări a contractului de credit în termenii stipulați prin contract, fapt recunoscut de către reclamanți, în sensul că, începând cu luna octombrie 2011, aceștia au încetat plata ratelor lunare stabilite prin graficul de plăți, invocând forța majoră.
Ultimul aspect nu constituie obiectul cererii, astfel că instanța nu va analiza dacă în cauză ne aflăm în prezența unei imposibilități fortuite de executare.
În aceste condiții, banca creditoare a declarat scadența anticipată a contractului de credit și a trecut la executarea silită a garanțiilor constituite de reclamanți, și anume a început urmărirea silită imobiliară asupra imobilului ipotecat situat în Călimănești, potrivit actelor depuse la dosar, într-adevăr după sesizarea instanței de către reclamanți.
Cu toate acestea, instanța nu a dat eficiență juridică demersurilor reclamanților în ceea ce privește "plata anticipată a creditului"; prin cedarea garanțiilor în contul datoriei pentru a constata că anterior începerii executării silite creditul ar fi fost achitat integral.
Garanțiile constituite în favoarea băncii nu pot fi obiect al unei dări în plată, modalitate de stingere a obligațiilor invocată de reclamanți care ar duce la realizare creanței creditoarei.
Aceștia puteau să ofere o altă prestație decât cea la care s-au obligat la încheierea convenției de plată(de exemplu un alt imobil decât cel ipotecat în plata creanței) și aceasta numai cu consimțământul creditoarei.
Nici despre o plată anticipată nu se poate vorbi, întrucât aceasta ar fi însemnat o rambursare în avans a sumei principale(depunerea sumei datorate), până la scadența finală. Obiectul plății trebuie să constea în executarea întocmai a obligației asumate, creditorul neputând să fie silit a primi alt lucru decât acela care i se datorează, chiar dacă valoarea lucrului oferit ar fi egală sau mai mare.
Bunurile afectate garanțiilor constituite pot fi numai obiect al unei proceduri de executare silită în urma căreia acestea vor ieși din patrimoniul debitorilor, iar valoarea bunurilor se transmite creditorului sub formă de numerar, în cazul în care debitorii nu își îndeplinesc obligația principală, în speță aceea de rambursare a creditului acordat în condițiile stipulate de părți.
Față de cele expuse mai sus, instanța a respins cererea ca neîntemeiată.
| ← LEGEA NR.31/1990.DREPT DE PREFERINŢĂ.SOCIETATE CU RĂSPUNDERE... | LEGEA PRIVIND INSOLVENŢA.CERERE DESCHIDERE PROCEDURĂ... → |
|---|
