LEGEA PRIVIND INSOLVENŢA.CESIUNE CREANŢĂ ÎN PERIOADA DE OBSERVAŢIE.NULITATE ACT CONFORM ART.46 ALIN.1) DIN LEGE
Comentarii |
|
Tribunalul VÂLCEA Sentinţă comercială nr. 5015 din data de 26.06.2013
LEGEA PRIVIND INSOLVENȚA.CESIUNE CREANȚĂ ÎN PERIOADA DE OBSERVAȚIE.NULITATE ACT CONFORM ART.46 ALIN.1) DIN LEGE.
La data de 29.01.2013, societatea contestatoare se afla, la rândul său, în procedura generală a insolvenței-perioada de observație, deschisă prin Sentința din data de 15.10.2012.
Deși debitoarei nu i se ridicase dreptul de administrare, actele de cesiune de creanță trebuiau supuse procedurii prevăzute de dispozițiile art.49 din lege, dispoziții conform cărora "(1) Pe perioada de observație, debitorul va putea să continue desfășurarea activităților curente și poate efectua plăți către creditorii cunoscuți, care se încadrează în condițiile obișnuite de exercitare a activității curente, după cum urmează:
a) sub supravegherea administratorului judiciar, dacă debitorul a făcut o cerere de reorganizare, în sensul art. 28 alin. (1) lit. h), și nu i-a fost ridicat dreptul de administrare;
b) sub conducerea administratorului judiciar, dacă debitorului i s-a ridicat dreptul de administrare.
(2) Actele, operațiunile și plățile care depășesc condițiile menționate la alin. (1) vor putea fi autorizate în exercitarea atribuțiilor de supraveghere de administratorul judiciar; acesta va convoca o ședință a comitetului creditorilor în vederea supunerii spre aprobare a cererii administratorului special, în termen de maximum 5 zile de la data primirii acesteia.
(3) În cazul propunerilor de înstrăinare a bunurilor din averea debitorului grevate de garanții, se va ține seama de prevederile art. 39 referitoare la acordarea unei protecții corespunzătoare creanței garantate.";
Cesiunea de creanțe nu intră în categoria activităților curente, așa cum sunt definite de art.3 pct.14 -"activitățile curente reprezintă acele fapte de comerț și operațiuni financiare propuse a fi efectuate de debitor în perioada de observație, în cursul normal al comerțului său, cum ar fi:
a) continuarea activităților contractate, conform obiectului de activitate;
b) efectuarea operațiunilor de încasări și plăți aferente acestora;
c) asigurarea finanțării capitalului de lucru în limite curente.";
Prin urmare, deoarece contractele de cesiune de creanță au fost încheiate de administratorul special fără autorizarea comitetului creditorilor sau a judecătorului-sindic, acestea nefiind fapte de comerț sau operațiuni financiare în sensul art.3 pct.14, fiind vorba despre acte juridice efectuate de debitoarea D SRL ulterior deschiderii procedurii, acestea sunt nule, potrivit dispozițiilor art.46 alin.1) din Legea nr.85/2006.
TRIBUNALUL VÂLCEA - SECȚIA A II A CIVILA,SENTINȚA Nr. 5015 din 26 Iunie 2013
La data de 12.04.2013 contestatoarea în calitate de administrator judiciar al SC D SA a formulat contestație împotriva tabelul preliminar al creanțelor, conform prevederilor art.73 alin.1 din Legea nr.85/2006.
În motivare s-a arătat că debitoarea datorează SC D SA reprezentând lucrări pentru care s-a emis și comunicat factură fiscală, acte anexate cererii de înscriere la masa credală.
Prin adresa din data de 05.04.2013, contestatoarea a transmis administratorilor judiciari ai debitoarei faptul că stăruie în cererea formulată și cu toate acestea creanța nu a fost luată în considerare, creanța fiind înlăturată cu explicația "creanța nu este datorată de către societatea debitoare.";
Întrucât creanța îndeplinește cerințele legii, fiind certă, lichidă și exigibilă, se solicită admiterea contestației.
Prin întâmpinare, administratorul judiciar a arătat că a solicitat debitoarei explicații, conform prevederilor art.67 alin.2) din Legea nr.85/2006, fiind comunicate copii de pe contractele de cesiune intervenite între contestatoare și SC O SRL și SC PR SRL, ce au avut ca obiect creanța înregistrată de debitoare față de SC D SA.
După comunicarea acestor acte, s-a solicitat contestatoarei să-și precizeze poziția față de cererea de admitere a creanței, iar prin adresa din data de 05.04.2013, aceasta a transmis că nu au fost ratificate de către Adunarea creditorilor contractele de cesiune, motiv pentru care, creanța trebuie înscrisă ca atare în tabelul preliminar, până la data ratificării.
Întrucât suma nu era datorată, s-a respins cererea creditoarei SC D SA, contestatoarea fiind notificată cu privire la neînscrierea creanței la masa credală prin adresa din data de 09.04.2013.
În concret, suma pretinsă a făcut obiectul Contractelor de cesiune din data de 29.01.2013 încheiat cu O SRL, din data de 29.01.2013 încheiat cu P SRL și cel încheiat cu O SRL, acte încheiate înainte de intrarea în insolvență a debitoarei.
În consecință, s-a arătat că societatea D SRL nu mai deținea o creanță certă, lichidă și exigibilă împotriva debitoarei, acte devenite opozabile potrivit dispozițiilor art.1393 Cod civil.
Astfel, cesionarii au devenit creditori în locul cedentului, ratificarea contractelor de către adunarea creditorilor D SRL nefiind de natură a modifica natura juridică a contractelor de cesiune, contracte ce își produc efectele juridice încă de la momentul încheierii lor și de la momentul îndeplinirii formalității de notificare.
S-a precizat că refuzul adunării creditorilor de a ratifica aceste contracte nu echivalează cu desființarea lor, o asemenea măsură fiind apanajul exclusiv al instanțelor de judecată.
Pentru toate acestea, s-a solicitat respingerea contestației.
Față de situația prezentată în întâmpinare, instanța, pe cale incidentală, a invocat nulitatea absolută a celor trei contracte de cesiune, potrivit dispozițiilor art.46 alin.1) din Legea nr.85/2006, conform cărora "În afară de cazurile prevăzute la art. 49 sau de cele autorizate de judecătorul-sindic, toate actele, operațiunile și plățile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii sunt nule.";
Instanța a reținut următoarele:
Așa cum rezultă din actele dosarului, într-adevăr creanța în cuantum de 4.014.113,58 lei, deținută de contestatoare împotriva debitoarei și necontestată, a fost cesionată, înainte de intrarea în insolvență a prin sentința din data de 30.01.2013, către societățile P SRL și O SRL, prin Contractele de cesiune x/29.01.2013, y/29.01.2013 și z/29.01.2013.
Actele au fost semnate din partea contestatoarei de către administratorul special US.
La data de 29.01.2013, societatea contestatoare se afla, la rândul său, în procedura generală a insolvenței-perioada de observație, deschisă prin Sentința din data de 15.10.2012.
Deși debitoarei nu i se ridicase dreptul de administrare, actele de cesiune de creanță trebuiau supuse procedurii prevăzute de dispozițiile art.49 din lege, dispoziții conform cărora "(1) Pe perioada de observație, debitorul va putea să continue desfășurarea activităților curente și poate efectua plăți către creditorii cunoscuți, care se încadrează în condițiile obișnuite de exercitare a activității curente, după cum urmează:
a) sub supravegherea administratorului judiciar, dacă debitorul a făcut o cerere de reorganizare, în sensul art. 28 alin. (1) lit. h), și nu i-a fost ridicat dreptul de administrare;
b) sub conducerea administratorului judiciar, dacă debitorului i s-a ridicat dreptul de administrare.
(2) Actele, operațiunile și plățile care depășesc condițiile menționate la alin. (1) vor putea fi autorizate în exercitarea atribuțiilor de supraveghere de administratorul judiciar; acesta va convoca o ședință a comitetului creditorilor în vederea supunerii spre aprobare a cererii administratorului special, în termen de maximum 5 zile de la data primirii acesteia.
(3) În cazul propunerilor de înstrăinare a bunurilor din averea debitorului grevate de garanții, se va ține seama de prevederile art. 39 referitoare la acordarea unei protecții corespunzătoare creanței garantate.";
Cesiunea de creanțe nu intră în categoria activităților curente, așa cum sunt definite de art.3 pct.14 -"activitățile curente reprezintă acele fapte de comerț și operațiuni financiare propuse a fi efectuate de debitor în perioada de observație, în cursul normal al comerțului său, cum ar fi:
a) continuarea activităților contractate, conform obiectului de activitate;
b) efectuarea operațiunilor de încasări și plăți aferente acestora;
c) asigurarea finanțării capitalului de lucru în limite curente.";
Prin urmare, deoarece contractele de cesiune de creanță au fost încheiate de administratorul special fără autorizarea comitetului creditorilor sau a judecătorului-sindic, acestea nefiind fapte de comerț sau operațiuni financiare în sensul art.3 pct.14, fiind vorba despre acte juridice efectuate de debitoarea D SRL ulterior deschiderii procedurii, acestea sunt nule, potrivit dispozițiilor art.46 alin.1) din Legea nr.85/2006.
Față de cele expuse, nefiind făcută dovada ratificării actelor juridice de către comitetul creditorilor, contestația formulată a fost calificată ca întemeiată, astfel că a fost admisă, așa cum a fost formulată.
← LEGEA NR.64/1995. CONTESTAŢIE CREANŢĂ. ONORARIU EXECUTARE... | Faliment. Jurisprudență Faliment → |
---|