Lichidarea bunurilor din averea debitorului. Vânzarea individuală prin licitaţie publică. Contestarea procesului-verbal de licitatie
| Comentarii |
|
»
Legea nr. 64/1995, art. 116 alin. (5) C. proc. civ., art. 437 alin. (1) Legea nr. 146/1997, art. 11 alin. (2)
în cazul în care vânzarea în bloc a bunurilor nu este necesară, iar cumpărătorul nu este identificat în mod ferm prin raport, adunarea creditorilor poate fixa un preţ minim la care bunurile se pot vinde în bloc. Dacă acest preţ nu este obţinut, iar adunarea creditorilor nu decide altfel, bunurile vor fi vândute individual.
Decizia nr. 65/R din 16 februarie 2006 - G.D.
Acţionarii C.V., H.G. şi F.S.A. prin mandatar R.B.L., au
formulat la data de 12 octombrie 2005, în dosarul nr. 1097/S/2004 al Tribunalului Covasna, cerere de intervenţie în interesul creditoarei S.C. „M.T.S.” S.A., în contradictoriu cu debitoarea S.C. „C.” S.A., privind suma de 16.794.069.650 lei (ROL).
Prin încheierea din 9 decembrie 2005 a fost respinsă cererea de intervenţie, cu motivarea că nu sunt îndeplinite cerinţele legale privind: existenţa interesului, a creanţei determinate şi a cererii de chemare în judecată.
Prin contestaţia înregistrată în acelaşi dosar la data de 3 noiembrie 2005, creditoarea A.F.P. SF. Gheorghe a solicitat anularea procesului-verbal de licitaţie încheiat la data de 17 octombrie 2005 de lichidatorul judiciar S.C. „I.D.” S.R.L. la sediul debitoarei S.C. „C.” S.A. şi pe cale de consecinţă anularea vânzării bunurilor, cu motivarea că au fost încălcate dispoziţiile art. 116 alin. (5) din Legea nr. 64/1995.
Ulterior, creditoarea a depus o precizare a contestaţiei - înregistrată Ia data de 23 noiembrie - invocând prevederile art. 437 alin. (I) şi art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 1235 din 16 decembrie 2005 a fost respinsă contestaţia.
Pentru a pronunţa această soluţie judecătorul-sindic a reţinut că procesul-verbal de licitaţie publică contestat este temeinic şi legal.
Din considerentele sentinţei rezultă că au fost vândute bunuri mobile (tractoare, autovehicule, etc.) şi nu bunuri imobile, iar norma legală prevăzută la art. 116 alin. (5) din Legea nr. 64/1995 republicată nu este incidenţă în speţă.
De asemenea, prevederile art. 437 alin. (I) C. proc. civ. nu au aplicabilitate în cauză, întrucât licitaţia nu a fost efectuată de un executor judecătoresc, ci de o comisie de licitaţie, pe baza unui regulament propriu aprobat de adunarea generală a creditorilor, ţinută la 28.09.2005, la care a participat şi creditoarea A.F.P. Sf. Gheorghe prin reprezentanţii săi - consilier juridic N.C.l. şi şef serviciu P.G. -care au aprobat în unanimitate regulamentul propriu de licitaţie.
De altfel, norma prevăzută de art. 437 alin. (1) teza ultimă din codul de procedură civilă - care stipulează că „numai atunci când apreciază că este necesar” executorul judecătoresc şi nu comisia de licitaţie din speţă va face anunţ în ziar - este facultativă, nu obligatorie.
Dacă s-ar fi încălcat o astfel de normă facultativă, sancţionarea acestui fapt ar fi fost nulitatea relativă a acelui act, însă numai „dacă s-ar fi pricinuit contestatoarei (părţii vătămate) o vătămare ce nu s-ar fi putut înlătura decât prin anularea acelui act”, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 105 şi urm. C. proc. civ.
Or, creditoarea A.F.P. Sf. Gheorghe nu a produs nici o dovadă în sensul vătămării ei prin licitaţia efectuată la 17.10.2005, în baza unui regulament propriu aprobat chiar de ea.
Hotărârile judecătorului — sindic mai sus menţionate au fost recurate, după cum urmează:
Intervenienţii prin mandatarul R.B.L. au solicitat desfiinţarea încheierii din 9 decembrie 2005 şi admiterea în principiu a cererii de intervenţie în nume propriu a S.C. „M.T.S.” - S.A.
Recursul a fost timbrat cu 4 lei taxă judiciară de timbru şi 0,15 lei timbru judiciar.
Instanţa a dispus citarea recurenţilor, pentru termenul din
2.02.2006, cu menţiunea de a timbra recursul cu 35 lei.
Prin concluziile scrise depuse la dosar, recurenţii au învederat că recursul a fost legal timbrat, întrucât cererea de intervenţie nefiind introdusă în temeiul Legii nr. 64/1995, nu sunt aplicabile prevederile art. 6 din Legea nr. 146/1997. Cererea de intervenţie fiind respinsă ca inadmisibilă, recursul a fost timbrat conform dispoziţiilor art. 11 alin. (2) din Legea nr. 146/1997.
Analizând susţinerile recurenţilor în raport de dispoziţiile legale în materie, instanţa a constatat următoarele:
Din dispozitivul şi considerentele încheierii recurate nu rezultă că judecătorul-sindic a respins cererea de intervenţie, ca inadmisibilă.
Drept urmare, dispoziţiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 nu sunt aplicabile prezentei cauze.
Cererea de intervenţie fiind făcută în dosarul nr. 1097/S/2004 al Tribunalului Covasna — având ca obiect procedura reorganizării judiciare şi a falimentului - timbrarea trebuia făcută în conformitate cu dispoziţiile art. 6 lit. c) din Legea nr. 146/1997 modificată şi completată, respectiv cu 36,6 lei.
Având în vedere dispoziţiile art. 11 alin. (1) raportat la art. 6 lit. c) din Legea nr. 146/1997 modificată şi completată, cuantumul taxei judiciare de timbru datorat de recurenţii intervenienţi este de 19,5 lei.
Deoarece recurenţii nu au completat timbrajul cu 15,5 Iei taxă judiciară de timbru, în baza art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, recursul a fost anulat, ca insuficient timbrat.
Creditoarea A.F.P. a invocat motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9, precum şi dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ.
In dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat, în esenţă, că sentinţa atacată este netemeinică şi nelegală.
Prima instanţă a reţinut greşit că lichidatorul — judiciar S.C. „I.D.” S.R.L. a organizat licitaţia publică din 17 octombrie 2005 în baza unui regulament propriu.
în cauză sunt aplicabile prevederile art. 437 C. proc. civ., pe fondul lipsei unui regulament propriu de licitaţie.
S-a mai arătat că termenul de organizare a licitaţiei curgând de la ultima apariţie a anunţului privind vânzarea bunurilor proprietatea S.C. „C.” S.A. - 14 octombrie 2005 - licitaţia putea fi organizată cel mai devreme la data de 18 octombrie 2005.
Ca urmare a nerespectării termenului legal de organizare a licitaţiei nu a fost posibilă participarea tuturor celor interesaţi. Un număr mai mare de ofertanţi ar fi putut determina obţinerea unui preţ mai mare. Eventualul prejudiciu poate fi înlăturat numai prin anularea licitaţiei.
Recurenta a solicitat casarea sentinţei, iar în rejudecare admiterea contestaţiei, astfel cum a fost precizată, în sensul: anulării procesului-verbal de licitaţie încheiat la data de 17 octombrie 2005 de lichidatorul judiciar, anularea licitaţiei publice şi implicit a vânzării bunurilor, reluarea publicaţiei de vânzare şi organizarea unei noi licitaţii, cu respectarea prevederilor legale.
Lichidatorul judiciar S.C. „I.D.” S.R.L., prin întâmpinarea depusă, a cerut respingerea recursului creditoarei A.F.P., învederând că licitaţia publică din 17 octombrie 2005 a fost organizată în baza unui regulament propriu de desfăşurare, stabilit de adunarea generală a acţionarilor prin procesul-verbal din 28.09.2005, care a fost semnat şi de recurentă. Prevederile art. 437 C. proc. civ. nu sunt aplicabile în cauză. Verificarea îndeplinirii condiţiilor de participare la licitaţie s-a făcut de comisia de licitaţie. Preţul obţinut în urma valorificării tractoarelor şi celelalte mijloace fixe a fost superior celui stabilit de evaluator şi creditori.
Recursul nu este întemeiat.
Conform art. 114 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 modificată şi completată prin Legea nr. 249/2005, lichidarea bunurilor din averea debitorului va fi efectuată de lichidator sub controlul judecătorului -sindic.
Potrivit dispoziţiilor art. 115 alin. (4) din acelaşi act normativ, în cazul în care vânzarea în bloc nu este necesară, iar cumpărătorul nu este identificat în mod ferm prin raport, adunarea creditorilor poate fixa un preţ minim Ia care bunurile se pot vinde în bloc. Dacă acest preţ nu este obţinut, iar adunarea creditorilor nu decide altfel, bunurile vor fi vândute individual.
în speţă, potrivit procesului-verbal încheiat la data de 28.09.2005 de adunarea generală a creditorilor, s-a decis vânzarea individuală a mijloacelor fixe constând în tractoare, prin licitaţie publică, la preţul de pornire de 9.787.700.552 ROL, cu scăderea preţului de pornire la 7.317.921.494 ROL - în măsura în care nu se reuşeşte valorificarea prin cele 4 licitaţii.
De asemenea, s-a decis vânzarea individuală şi a celorlalte mijloace fixe ale debitoarei S.C. „C.” S.A. prin licitaţie publică, la preţul din raportul de evaluare, cu scăderea preţului după 4 licitaţii, cu respectarea aceloraşi criterii ca la tractoare.
Cât priveşte condiţiile de participare la licitaţia publică, procesul-verbal încheiat de adunarea creditorilor din 28.09.2005 nu cuprindea dispoziţii în acest sens.
Recurenta a contestat procesul-verbal de licitaţie încheiat de lichidatorul judiciar la data de 17 octombrie 2005 invocând încălcarea dispoziţiilor art. 116 alin. (5) din Legea nr. 64/1995 şi art. 437 alin. (1) raportat la art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
Criteriile recurentei nu sunt justificate, întrucât prevederile art. 116 din Legea nr. 64/1995 se referă doar la imobile, iar art. 437 alin. (I)
C. proc. civ. nu este aplicabil, în raport de faptul că art. 114 şi 115 din Legea nr. 64/1995 au fost modificate prin Legea nr. 249 din 22 iulie 2005.
Drept urmare, în mod legal lichidatorul judiciar a organizat licitaţia publică din 17 octombrie 2005 în baza unui regulament propriu.
Recurenta nu a dovedit că nu au fost respectate condiţiile de participare la licitaţie şi nici că a fost prejudiciată, sumele obţinute prin vânzarea la licitaţie depăşind valoarea de piaţă stabilită de evaluator, precum şi preţurile de pornire prevăzute în hotărârea adunării creditorilor din 28.09.2005.
| ← Lichidare judiciară. Distribuirea preţului | Faliment. Lichidarea bunurilor din averea debitorului.... → |
|---|
