Constatarea nulităţii unor acte juridice încheiate în perioada anterioară deschiderii procedurii insolvenţei

Comentarii

0

Legea nr. 64/1995, art. 61 lit. e)

Când actul analizat nu a fost încheiat în cursul desfăşurării normale a activităţii societăţii, ci într-o perioadă în care debitoarea avea o evoluţie negativă cu mari datorii, se poate deduce că prin înstrăinarea activelor s-a urmărit vătămarea intereselor creditorilor, în funcţie şi de alte elemente concrete ale cauzei.

Decizia nr. 452/R din 12septembrie 2006 - B.C.

Tribunalul Braşov a respins acţiunea formulată prin lichidator judiciar, având ca obiect constatarea nulităţii contractului de vânzare-cum-părare şi contract de schimb, reţinând că preţul de vânzare a construcţiilor nu este unul derizoriu şi neserios, acesta nefiind atât de disproporţionat în raport de valoarea lucrului vândut încât să se poată considera că nu există preţ.

Recursul a fost admis constatându-se că prevederile art. 61 lit. b) din Legea nr. 64/1995 sancţionează cu nulitatea operaţiunile comerciale efectuate în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii în care prestaţia debitorului depăşeşte vădit pe cea primită. Potrivit textului de lege, prima condiţie ce se cere a fi îndeplinită este diferenţa vădită de valoare între prestaţii în defavoarea debitorului. Frauda debitorului este prezumată, întrucât prin încheierea actului, debitorul acceptă sau urmăreşte posibilitatea vătămării intereselor creditorilor săi în beneficiul celui cu care a contractat, căruia îi transferă o valoare patrimonială. Cea de-a doua condiţie este ca actul să fi fost încheiat în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii.

în speţă ambele condiţii sunt îndeplinite, judecătorul-sindic apreciind în mod greşit că disproporţia dintre prestaţii nu a afectat interesele celorlalţi creditori.

Astfel, potrivit contractului, preţul de vânzare a celor trei magazii de cereale a fost stabilit de părţi la 100.000.000 Iei ROL în condiţiile în care valoarea de inventar a acestora era de 1.262.522.770 lei ROL, iar valoarea de circulaţie a imobilelor la acea dată era de 14.129.501.000 lei ROL. Rezultă că în cazul contractului de vânzare-cumpărare încheiat sub nr. 2096/31.05.2002 se confirmă disproporţia vădită de valoare între prestaţii, debitoarea înstrăinând imobilele din fondul de comerţ al societăţii la un preţ fraudulos şi derizoriu.

Frauda debitorului şi complicitatea terţului-cumpărător la fraudă rezultă şi din faptul că ambele societăţi aveau acelaşi asociat, respectiv pe T.I.

Cu privire la situaţia financiară a debitoarei S.C. „C” S.R.L., de la data încheierii contractului analizat, se constată din rapoartele întocmite de administratorul judiciar că societatea a avut o evoluţie negativă începând cu anul 2000.

Astfel, potrivit raportului depus în dosarul de faliment nr. 65/2004, s-a constatat că debitoarea a înregistrat o scădere bruscă în 2003 faţă de 2002, întrucât societatea dispunea de capital propriu insuficient faţă de datoriile angajate începând cu 2001. în perioada 2000-2003, datoriile erau foarte mari şi ponderea în proporţie de 62-73 % o reprezentau dobânzile şi creditele bancare.

Raportul cenzorilor la bilanţul din 2001 a semnalat nivelul pierderilor foarte mari în comparaţie cu nivelul cifrei de afaceri, acest lucru datorându-se faptului că au fost vândute activele societăţii, iar sumele încasate nu au fost depuse în casierie.

în consecinţă, rezultă că actul analizat nu a fost încheiat în cursul desfăşurării normale a activităţii, ci într-o perioadă în care debitoarea avea o evoluţie negativă cu mari datorii, astfel încât prin înstrăinarea activelor s-a urmărit vătămarea intereselor creditorilor, fiind îndeplinite condiţiile art. 61 lit. e) din Legea nr. 64/1995.

<

Vezi şi alte speţe de drept comercial: