Procedura insolvenţei. Planul de reorganizare. Condiţiile cerute pentru confirmarea planului de reorganizare. Ne-întrunirea cumulativă a condiţiilor. Consecinţe. Invocarea incompatibilităţii judecătorului-sindic
| Comentarii |
|
Legea nr. 64/1995, art. 100 C. proc. civ., art. 24 alin. (1)
Când planul de reorganizare propus de administratorul judiciar - admis în principiu prin încheierea judecătorului-sindic - nu a fost acceptat de creditori, nici confirmat şi nici una dintre celelalte subiecte îndreptăţite nu au propus un plan de reorganizare, în mod corect judecătorul-sindic a dispus intrarea in faliment a societăţii debitoare.
Decizia nr. 364/R din 12 iulie 2006 - G.D.
Prin încheierea din 15 mai 2006, pronunţată în dosarul nr. I90/S/2006 al Tribunalului Covasna, s-a dispus intrarea în faliment a debitoarei S.C. „L.R.” S.R.L. şi dizolvarea acesteia.
De asemenea, a fost ridicat dreptul de administrare al debitoarei şi a fost desemnat lichidatorul judiciar, care urina să îndeplinească atribuţiile prevăzute în art. 23 din Legea nr. 64/1995.
Pentru a pronunţa această soluţie, judecătorul-sindic a reţinut că, în speţă, sunt incidente dispoziţiile art. 106 alin. (I) lit. a) şi b) şi alin. (2) din Legea nr. 64/1995 republicată.
Din considerentele încheierii rezultă că planul de reorganizare nu a fost acceptat de creditori, nici confirmat şi nici una dintre celelalte subiecte îndreptăţite nu au propus un plan de reorganizare.
împotriva hotărârii judecătorului-sindic a declarat recurs debitoarea, solicitând casarea cu trimitere spre rejudecare.
în motivarea recursului s-a arătat că judecătorul-sindic era incompatibil să soluţioneze cauza după casarea cu trimitere spre rejudecare.
Neprezentarea reprezentantului debitoarei şi nedepunerea unui nou plan au fost determinate de motive medicale, potrivit certificatului medical anexat. Recurenta a invocat în acest sens dispoziţiile art. 6 pct. I din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 7 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.
Procedura de citare a fost viciată, respectiv citarea Primăriei Municipiului Sf. Gheorghe era nelegală, întrucât trebuia citat Municipiul Sf. Gheorghe prin Primar.
S-a mai arătat că au fost încălcate dispoziţiile legale premergătoare planului, precum şi votarea propriu-zisă.
Lichidatorul judiciar, prin întâmpinarea depusă, a cerut respingerea recursului, ca neîntemeiat, învederând că încheierea recurată este temeinică şi legală.
Recursul nu este întemeiat.
Prin decizia nr. 9/R din 12 ianuarie 2006, pronunţată de Curtea de Apel Braşov - Secţia comercială în dosarul nr. 1120/C/R/2005 a fost admis recursul declarat de debitoarea S.C. „L.R.I.”.S.R.L. împotriva încheierii de deschidere a procedurii falimentului din 7 octombrie 2005, care a fost casată şi s-a trimis cauza judecătorului-sindic, în vederea convocării adunării creditorilor, pentru confirmarea planului de reorganizare propus de administratorul judiciar S.C. „C. 2000” S.A.
Prin încheierea din 14 aprilie 2006, judecătorul-sindic a dispus convocarea adunării generale a creditorilor Ia data de 5 mai 2006 - în vederea votării planului — precum şi citarea şi notificarea creditorilor cu menţiunea „să se prezinte personal sau să-şi exprime în scris punctul de vedere cu privire la plan”.
La termenul din 5 mai 2006 s-a constatat că creditoarea A.V.A.S. a depus la dosar votul împotriva confirmării planului de reorganizare, reprezentanta creditoarei Administraţia Finanţelor Publice Sf. Gheorghe a votat împotriva confirmării planului de reorganizare, iar reprezentantul debitoarei - avocat P.A. a lăsat la aprecierea instanţei.
încheierea din 5 mai 2006 prin care judecătorul-sindic a decis intrarea în faliment a recurentei debitoare este temeinică şi legală, întrucât planul de reorganizare propus de administratorul judiciar S.C. „C. 2000” S.A. - admis în principiu prin încheierea din 17 iunie 2005 -nu a fost confirmat.
Criticile formulate de recurentă sunt nefondate.
în raport de prevederile Legii nr. 64/1995 - în vigoare la data pronunţării încheierii recurate - judecătorul-sindic U.G. nu era incompatibil, în cauză nefiind aplicabile dispoziţiile art. 24 alin. (1) C. proc. civ.
La termenul din 5 mai 2006, recurenta a fost reprezentată de apărătorul ales - avocat P.A. — care a pus concluziile consemnate în prac-ticaua încheierii. Debitoarea nu mai era în termen să propună un plan de reorganizare şi nici nu avea drept de vot cu privire la planul admis.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită cu toate părţile, iar viciul invocat de recurentă nu a existat.
Astfel, declaraţia de creanţă a fost formulată de Primăria Municipiului S.G., care figurează la poziţia 3 din tabelul creditorilor şi, drept urmare, în mod legal a fost citată această creditoare şi nu Municipiul S.G.
Recurenta nu a arătat în ce fel au fost încălcate dispoziţiile legale privind votarea planului, iar din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului nu s-a constatat vreo încălcare a legii.
Nefiind întrunite cumulativ condiţiile cerute de art. 100 din Legea nr. 64/1995, modificată şi completată prin Legea nr. 249/2005, în mod corect judecătorul-sindic nu a confirmat planul.
Notă: în reglementarea Legii nr. 85/2006, dispoziţiile privind planul de reorganizare se află la art. 94-102.
în ce priveşte incompatibilitatea, potrivit art. 12 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, dispoziţiile art. 24 alin. (1) C. proc. civ. nu sunt aplicabile judecătorului-sindic care pronunţă succesiv hotărâri în acelaşi dosar, cu excepţia situaţiei rejudecării, după casarea hotărârii în recurs.
| ← Plan de reorganizare. Condiţii pentru confirmare.... | Constatarea nulităţii unor acte juridice încheiate în... → |
|---|
