Litigii cu profesioniştii. Legea societăţilor comerciale. Încălcarea art.117 alin.3 – motiv de nulitate absolută a hotărârii.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BUCUREŞTI Decizie nr. 1428 din data de 26.06.2013
Litigii cu profesioniștii. Legea societăților comerciale. Încălcarea art.117 alin.3 - motiv de nulitate absolută a hotărârii.
Curtea apreciază că încălcarea prevederilor art. 1171 alin. 3 din Legea nr.31/1990 se constituie într-un motiv de nulitate absolută a hotărârii astfel adoptate, întrucât respectarea formalităților referitoare la convocare se află în directă legătură cu asigurarea realizării drepturilor nepatrimoniale, care constau în dreptul la informare și dreptul la vot.
Nulitatea absolută derivă din încălcarea principiului drepturilor tuturor acționarilor, a principiul preeminenței interesului social, principiul majorității putând fi limitat de apariția abuzului de drept în mecanismul de formare a voinței sociale.
Societatea pe acțiuni se întemeiază pe capitalul pus în comun de către acționarii fondatori. Natura judiciară a societății comerciale este contractuală, de aici rezultând o consecință fundamentală și anume că voințele juridice ale tuturor acționarilor trebuie să fie respectate în activitatea acesteia. Dreptul societar s-a construit pe două mari principii și anume, principiul majorității și principiul protecției investitorilor.
Principiul majoritar este clădit pe ideea potrivit căreia minoritatea este nevoită să se supună majorității. Principiul protecției investitorilor reprezintă ocrotirea intereselor persoanelor care au adus aportul la capitalul social al unei companii, în fața abuzurilor entităților cu putere de decizie.
Orice atingere adusă interesului social reprezintă o încălcare a pactului social încheiat între acționarii societății comerciale, iar hotărârea adunării generale în care s-a concretizat manifestarea de voință este supusă riscului nulității.
(CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VI-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1428 din 26.06.2013)
Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului București Secția a VI-a Comercială la data de 22.12.2009, reclamanții B.C., G.N. și C.G. în contradictoriu cu pârâta SC R SA au formulat acțiune în anulare/constatarea nulității absolute a Hotărârilor Adunării Generale a acționarilor SC R SA din 04 noiembrie 2010, solicitând și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 130, 132 (2), 142 (1), (2) și (3), 1171 și urm. din Legea 31/1990 - Legea societăților comerciale, republicată; art. 969 din cod civil român2, prevederile legale invocate în prezenta.
La data de 08.02.2012 pârâta SC R SA a depus întâmpinare, invocând excepția lipsei de obiect a cererii, excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților B.C. și G.N., iar pe fond solicitând respingerea acțiunii.
La data de 08.02.2012 reclamantul G.N. a depus la dosar cerere precizatoare arătând că solicită anularea Hotărârii nr. 3 a Adunării Generale a Acționarilor R SA din data de 04.11.2010, publicată în Monitorul Oficial al României - Partea a IV-a nr. 491 7 din 07 Decembrie 2010, respectiv publicată în Monitorul Oficial al României - Partea a IV-a nr. 4942 din 09 Decembrie 2010; obligarea pârâtei R să reconvoace Adunarea Acționarilor cu ordinea de zi completată, astfel cum a fost solicitată prin adresa comunicată prin intermediul BEJ sub nr. 326/14.10.2010, obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin încheierea de ședință din 2.05.2012 instanța a respins excepția lipsei de obiect a cererii, invocată de pârâtă, precum și excepția lipsei de interes cu privire la invocarea excepției lipsei calității procesuale active a reclamanților B.C. și G.N.; de asemenea, a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților B.C. și G.N.
La data de 30 mai 2012 reclamantul C.G. a formulat cerere precizatoare prin care a dezvoltat motivele de nulitate.
La data de 6 iunie 2012 pârâta a invocat decăderea reclamantului din dreptul de a depune o cerere modificatoare după data primei zi de înfățișare, cerere pe care instanța a admis-o numai în parte, decăzând pe reclamantul C.G. numai în ceea ce privește cererea întemeiată pe motivul de nulitate privind lipsa alternativei la răspuns și a posibilității manipulării ulterioare a buletinului de vot.
Prin sentința civilă nr. 14321 din 17.10.2012 instanța a respins cererea formulată de reclamanții B.C. și G.N. ca fiind formulată de persoane fără calitate procesuală. Totodată, a admis în parte cererea formulată de reclamantul C.G. în contradictoriu cu pârâta SC R SA și a anulat în parte hotărârea nr.3 din 4.11.2010 a Adunării Generale Ordinare a acționarilor SC R SA în ceea ce privește articolele 3, 4 și 5. A fost obligată pârâta să plătească reclamantului C.G. suma de 2500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că potrivit art. 13.1. din actul constitutiv al SC R SA, aceasta este administrată de un consiliu de administrație format din 3 administratori desemnați de adunarea generală ordinară pentru o perioadă de 4 ani, cu posibilitatea realegerii.
În contextul decesului președintelui consiliului de administrație, domnul V.P., și al desemnării provizorii în funcția de administrator a doamnei P.E.E., mai mulți acționari, reprezentând peste 5% din capitalul social, au solicitat consiliului de administrație, prin notificări succesive emise de Biroul Executorului Judecătoresc C.M. (nr. 432/2 - 3 septembrie 2010 - filele 21,22, respectiv nr. 441/9 septembrie 2010), convocarea adunării generale a acționarilor având pe odinea de zi alegerea unui membru al Consiliului de administrație în locul rămas vacant.
În considerarea dispozițiilor art. 119 din Legea 31/1990 a fost convocată adunarea generală ordinară a acționarilor pentru data de 4 noiembrie 2010, având ca ordine de zi alegea unui membru în consiliul de administrație în locul rămas vacant, a doua convocare fiind stabilită pentru data de 5.11.2010, pentru ipoteza neîndeplinirii condițiilor de validitate la prima convocare.
Convocatorul a fost publicat în Monitorul Oficial, partea a IV-a, nr. 4156 din 30 septembrie 2010.
Ulterior, prin notificarea nr. 326/14 octombrie 2010 emisă de BEJ B.C., acționari reprezentând 5,20 % din capitalul social au solicitat completarea ordinii de zi cu noi puncte, după cum urmează: revocarea consiliului de administrație, alegerea a trei administratori pentru formarea unui nou consiliu de administrație, revocarea comisiei de cenzori, alegerea a trei cenzori pentru formarea unei noi comisii de cenzori, alegerea a trei cenzori supleanți, fixarea remunerației cuvenite pentru exercițiul în curs membrilor consiliului de administrație și membrilor comisiei de cenzori.
În cadrul solicitării au fost formulate și propunerile de candidatură pentru funcția de administratori.
Prin adresa nr. 4087/22 octombrie 2010 societatea pârâtă a comunicat unuia dintre acționarii care au solicitat completarea ordinii de zi (domnul G.N.) decizia de a supune la vot adunării generale a acționarilor, la data de 4.11.2010, aprobarea ordinii de zi modificate, apreciind că cele solicitate nu reprezintă o completare a ordinii de zi, ci o modificare integrală.
Ca urmare a corespondenței purtate între acționarii solicitanți și societate, s-a decis completarea ordinii de zi a ședinței din 4.11.2010 cu punctul ce viza alegerea cenzorilor și a supleanților, astfel cum rezultă din adresa nr. 4144/26.10.2010, transmisă unuia dintre acționari.
A mai reținut prima instanță că, astfel completat, convocatorul nu a fost publicat prin niciun mijloc.
Reclamantul C.G. nu s-a aflat printre acționarii care au solicitat convocarea a adunării generale sau completarea ordinii de zi și nu a participat la ședința din 4 noiembrie 2010.
În ședința din 4.11 2010 a fost adoptată hotărârea nr.3 din 4 noiembrie 2010, publicată de două ori în Monitorul Oficial, respectiv nr. 4917/7 decembrie 2010 și nr. 4942 din 9 decembrie 2010, în forme neidentice, mențiunile diferite fiind cele de la art. 4 (numirea membrilor supleanți -3 într-o versiune și 1 în cea de-a doua) și cele de la art. 5 (componența comisiei de cenzori-4 într-o versiune și 5 în cea de-a doua).
În privința modului în care s-a făcut convocarea ședinței adunării generale, prima instanță a reținut că, dacă pentru ordinea de zi cu un singur punct, au fost îndeplinite toate condițiile de formă (privind publicarea în Monitorul Oficial și data publicării, data stabilită pentru ținerea ședinței), pentru ordinea de zi completată nu a fost respectată niciuna dintre condițiile de publicitate: a fost emisă o singură adresă, către un singur acționar, cu mai puțin de 30 zile anterior datei ședinței, fără a rezulta dacă această comunicare directă a fost realizată prin scrisoare recomandată "cu aviz de confirmare"; (astfel cum prevede actul constitutiv), aspect necontestat de pârâtă.
După completarea ordinii de zi, în privința reclamantului, convocarea nu s-a realizat în niciun mod.
Pentru ca noile puncte în dezbatere să poată fi cunoscute de ceilalți acționari (în speță reclamantul C.G.), în scopul ca aceștia să fie informați și să se poată pregăti pentru adunarea generală, în lumina dispozițiilor art. 117 și art. 1171 din Legea nr.31/1990, rezultă că există obligația refacerii formelor de publicitate pentru ordinea de zi completată, obligație nerespectată în speță de consiliul de administrație.
A apreciat prima instanță și că, chiar dacă art. 1171 din Legea nr.31/1990 nu prevede expres o sancțiune, aceasta nu înseamnă că nu există; pornind de la definiția nulității de drept material (sancțiunea care lipsește actul juridice efectele contrare normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabilă) se desprinde cu evidență concluzia că această sancțiune este incidentă în cauză. Totodată, instanța a apreciat că nulitatea analizată în speță este o sancțiune de drept material, și că nu poate fi reținută apărarea pârâtei în sensul că nulitatea ce ar putea opera este nulitatea relativă și este condiționată de existența unei vătămări.
Din perspectiva particularităților de regim juridic al nulității absolute sau relative ca sancțiune pentru actele juridice (persoana îndreptățită să invoce nulitatea, termenul de invocare, posibilitatea confirmării) prezintă relevanță posibilitatea confirmării actului încheiat cu încălcarea dispozițiilor legale, posibilitate existentă numai în cazul nulității relative.
În cauză, chiar apreciind că încălcarea dispozițiilor referitoare la convocare atrage nulitatea relativă, se constată că nu a fost încheiat, ulterior hotărârii contestate, nici un act de confirmare expresă, după cum nu rezultă nici confirmarea tacită, reclamantul invocând nulitatea înăuntrul termenului de prescripție extinctivă (cererea de chemare în judecată fiind formulată la data de 22.12.2010).
Pentru toate aceste considerente, instanța a constatat că în cauză este aplicabilă sancțiunea nulității, nulitatea fiind parțială, respectiv pentru cele hotărâte cu privire la punctele ordinii de zi pentru care convocarea nu s-a făcut cu respectarea legii, respectiv în ceea ce privește articolele 3, 4 și 5, nefiind util a mai analiza celelalte motive de nulitate invocate de reclamant.
În privința articolelor 1 și 2 din hotărâre, adoptate în legătură cu ordinea de zi inițială și pentru care procedura de publicitate a fost legal îndeplinită, instanța a reținut, referitor la condițiile privind ținerea ședinței, că din cuprinsul procesului-verbal al ședinței nr.4/4.11.2010 rezultă că au fost aleși, cu unanimitate, un secretariat format din trei persoane (B.E., P.A., N.M.), precum și un secretar tehnic (Ș.D.).
De asemenea, tot din procesul - verbal de ședință rezultă că, la momentul verificării prezenței, secretariatul ședinței a constatat prezența a 80 persoane, însumând 7395 voturi, astfel cum sunt mențiunile și în lista de prezență depusă la dosar și necontestată de reclamant. O prezență a acționarilor care reprezintă peste jumătate din capitalul social (respectiv peste 5000 acțiuni) a rezultat constant pe tot parcursul ședinței, aspect dovedit și prin procesul verbal întocmit de comisia de numărare a voturilor, astfel încât, fluctuațiile de prezență expuse în cadrul procesului-verbal nu prezintă relevanță, numărarea celor prezenți realizându-se de mai multe ori, la momente diferite ale ședinței.
A mai constatat prima instanță că obligația de punere la dispoziție a registrului adunărilor generale, reglementată de art. 178 din Legea 31/1990, nu reprezintă o cerință a ținerii ședințelor adunării generale, astfel încât nu este afectată validitatea hotărârii contestate, iar refuzul prezentării procesului - verbal de ședință este un aspect ulterior desfășurării ședinței adunării generale și adoptării hotărârii contestate, astfel că nu poate atrage în nici un mod sancțiunea nulității, care intervine pentru cauze contemporane cu încheierea actului.
În privința îndepărtării din sală a avocatului unuia dintre acționari, instanța a arătat că aceasta nu poate fi apreciată decât din perspectiva oportunității acesteia, iar nu a legalității; or, chestiunile de oportunitate exced sferei de analiză pe care o poate realiza instanța în cadrul acțiunii în anulare a unei hotărâri AGA.
În privința procurilor date pentru reprezentare, instanța a avut în vedere faptul că interpretarea alineatului 1 a art.125 din Legea nr.31/1990 conduce la concluzia că procură specială presupune existența unui mandat distinct pentru fiecare adunare generală, aspect care, în cauză, a fost respectat.
De asemenea, din perspectiva dispozițiilor art. 125 alineat 3 din aceeași lege, instanța a apreciat că interpretarea propusă de reclamant ar determina cunoașterea votului acționarilor reprezentați anterior ședinței adunării generale, ceea ce ar aduce atingere caracterului secret al votului, obligatoriu potrivit art. 130 alineat 2 din Legea 31/1990.
Cât privește interdicția absolută a cedării votului, instanța a apreciat că art. 128 nu este incident, deoarece prevenția realizată prin această dispoziție are în vedere actele administratorilor societății de manipulare a acționarilor, scopul fiind evitarea exprimării votului în acord cu voința societății sau a reprezentantului acesteia.
Or, din modelul de procură utilizat, potrivit susținerilor ambelor părți, la ședința din 4.11.2010, rezultă că acționarul a avut deplina libertate de alegere a reprezentantului său, neexistând nicio condiționare sub acest aspect.
În privința caracterului secret al votului, instanța a reținut, din procesul-verbal al ședinței și din celelalte înscrisuri depuse, că pentru operațiunea de vot au fost utilizate buletine de vot care prezintă mențiunea numărului de acțiuni (colțul din dreapta sus); după cum rezultă din lista acționarilor prezenți la ședință votul unei părți din acționari poate fi identificat, deoarece există acționari care sunt singurii ce posedă numărul respectiv de acțiuni (de exemplu D.I.-27 acțiuni).
Esențial însă este aspectul că identificarea votului după criteriul numărului de acțiuni menționate pe buletinul de vot poate fi realizată numai după exercitarea dreptului de vot, respectiv după predarea buletinului de vot.
Hotărârile pentru numirea membrilor consiliului de administrație nu se pot lua prin vot deschis, utilizarea votului secret având drept scop împiedicarea denaturării rezultatului votului prin eventuale acțiuni de influențare exercitate asupra acționarilor; or, această cerință a fost respectată în cauză, deoarece hotărârea contestată nu a fost adoptată prin vot deschis.
Împrejurarea că ulterior desfășurării votării, a fost posibilă identificarea modalității de vot a unora dintre acționari nu este de natură a schimba natura votului sau, cu atât mai puțin, rezultatul acestuia.
Împotriva acestei soluții, a formulat recurs pârâta SC R SA solicitând modificarea în parte a sentinței civile pronunțată, în sensul menținerii dispozițiilor de respingere a cererii formulate de reclamanții B.C. și G.N. ca fiind formulată de persoane fără calitate procesuală și modificării dispoziției de admitere în parte a acțiunii, în sensul respingerii în totalitate a acțiunii reclamantului C. precum și a cererii de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare recurenta arată că în analiza oricărei acțiuni care tinde la anularea unui act al societății comerciale, trebuie pornit de la regula că oricare demers al acționarilor trebuie să aibă o cauză juridică affectio societatis, astfel încât, câtă vreme această cauză lipsește, acțiunii în anulare îi lipsește caracterul societar, exercitat strict în folosul societății și al acționarilor (art. 1361), fapt de natură a conduce la însăși neîndeplinirea condițiilor de fond ale acțiunii, și, în mod evident la respingerea acesteia.
Ca o consecință directă, pentru a invoca nulitatea relativă, este impetuos necesar a se determina care a fost vătămarea suferită de către societate și/sau acționari, vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea acestor acte. În speță nu a fost invocată vreo vătămare adusă reclamantului sau societății.
Potrivit dispozițiilor art. 1171, cererile de introducere a unor noi puncte pe ordinea de zi se înaintează consiliului de administrație, și apreciază recurenta că neîndeplinirea de către consiliul de administrație a obligației de a completa ordinea de zi reprezintă o încălcare a dispoziției legale de natură a atrage răspunderea consiliului de administrație care a refuzat îndeplinirea unei obligații ce-i revenea. Atitudinea potențial culpabilă a consiliului de administrație și refuzul acestuia de a introduce noi puncte pe ordinea de zi nu este însă de natură a conduce la anularea unei hotărâri AGA care reprezintă voința acționarilor societății.
Chiar daca în privința "completării" ordinii de zi nu au fost respectate condițiile de publicitate, pornind de la sancțiunile prevăzute de art. 1171, rezultă cu certitudine că acest fapt nu este de natură a conduce la anularea hotărârii (chiar și parțială), câtă vreme asupra noilor puncte introduse pe ordinea de zi, AGA a hotărât prin votul exprimat de toți acționarii prezenți.
Mai arată recurenta că nu există o sancțiune în lege pentru încălcarea art. 1171 și că doar o parte a doctrinei a opinat în sensul că sancțiunea pentru nerespectarea acestor dispoziții este nulitatea relativă a hotărârii AGA. Or este de principiu faptul că o sancțiune, cu atât mai mult o sancțiune a nulității, nu poate fi aplicată prin analogie, ci trebuie să fie prevăzută expres în lege.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate de recurentă precum și în considerarea dispozițiilor art.3041 Cod Procedură Civilă, Curtea apreciază că acesta nu este fondat pentru următoarele considerente:
În privința criticii referitoare la faptul că în mod greșit ar fi apreciat prima instanță că în cauză ar fi vorba de o nulitate relativă, și că nu s-a făcut dovada vreunei vătămări, Curtea apreciază că încălcarea prevederilor art. 1171 alin. 3 din Legea nr.31/1990 se constituie într-un motiv de nulitate absolută a hotărârii astfel adoptate, întrucât respectarea formalităților referitoare la convocare se află în directă legătură cu asigurarea realizării drepturilor nepatrimoniale, care constau în dreptul la informare și dreptul la vot.
Nulitatea absolută derivă din încălcarea principiului drepturilor tuturor acționarilor, a principiul preeminenței interesului social, principiul majorității putând fi limitat de apariția abuzului de drept în mecanismul de formare a voinței sociale.
Societatea pe acțiuni se întemeiază pe capitalul pus în comun de către acționarii fondatori. Natura judiciară a societății comerciale este contractuală, de aici rezultând o consecință fundamentală și anume că voințele juridice ale tuturor acționarilor trebuie să fie respectate în activitatea acesteia. Dreptul societar s-a construit pe două mari principii și anume, principiul majorității și principiul protecției investitorilor.
Principiul majoritar este clădit pe ideea potrivit căreia minoritatea este nevoită să se supună majorității. Principiul protecției investitorilor reprezintă ocrotirea intereselor persoanelor care au adus aportul la capitalul social al unei companii, în fața abuzurilor entităților cu putere de decizie.
Orice atingere adusă interesului social reprezintă o încălcare a pactului social încheiat între acționarii societății comerciale, iar hotărârea adunării generale în care s-a concretizat manifestarea de voință este supusă riscului nulității.
Față de aceste considerente, recursul a fost respins ca nefondat, neputând fi reținută niciuna din criticile aduse sentinței și reținându-se totodată că nici nu sunt incidente în cauză dispozițiile art. 3041 Cod Procedură Civilă.
Totodată, în temeiul art. 274 Cod Procedură Civilă, instanța a obligat recurenta la plata sumei de 2.541,63 lei către intimatul C.G., cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, potrivit dovezilor de la filele 20-21 dosar.
| ← Litigii cu profesionişti. Procedura Insolvenţei. Tardivitate... | Faliment - Procedura insolvenţei. Excepţia puterii de lucru... → |
|---|
