Litigii cu profesionişti. Procedura insolvenţei. Recurs declarat de un creditor, care nu a formulat opoziţie împotriva sentinţei de deschidere a procedurii la cererea debitorului.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BUCUREŞTI Hotărâre nr. 1384 din data de 20.06.2013
Litigii cu profesioniști. Procedura insolvenței. Recurs declarat de un creditor, care nu a formulat opoziție împotriva sentinței de deschidere a procedurii la cererea debitorului.
Opoziția constituie o modalitate de contestare, de reformare a hotărârii vizate, de către aceeași instanță, specifică materiei insolvenței, de apărare a creditorilor față de cererea introductivă a debitorului, prin care sunt aduși în fața judecătorului și creditorii, care au lipsit la judecata cererii debitorului, sub aspectul contradictorialității. Pentru creditori, opoziția are caracter prealabil recursului, în mod obligatoriu, aceștia putând formula recurs doar împotriva hotărârii de soluționare a opoziției iar nu și împotriva hotărârii prin care s-a solicitat cererea debitorului de deschidere a procedurii.
(CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VI-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1384 din 20.06.2013)
Prin cererea introductivă înregistrată în data de 12.12.2012 la Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă debitoarea SFT-CFR SA a solicitat, în baza prevederilor art.32 din Legea nr.85/2006, să se dispună deschiderea procedurii insolvenței împotriva sa, deoarece se află în stare de insolvență vădită.
Prin încheierea dată în Camera de Consiliu de la 28.01.2013 în dosarul nr.47967/3/2012 Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă, prin judecătorul-sindic, a admis cererea debitorului și a dispus, în temeiul art.32 alin.1 din Legea nr.85/2006, deschiderea procedurii generale a insolvenței față de acesta, precum și celelalte măsuri procedurale de ordin legal aferente deschiderii procedurii.
Pentru a pronunța această încheiere tribunalul a reținut, în raport cu art.3 alin.1 pct.1 din Legea nr.85/2006, că societatea debitoare nu mai dispune, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar de disponibilitățile bănești necesare pentru acoperirea pasivului și, în consecință, se află în stare de insolvență, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.27 și 32 alin.1 din legea menționată, în sensul deschiderii procedurii insolvenței.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs recurenții B.F.M., B.P.C.-D., D.P.M, D.C., D.A.L.V., D.A.R., F.N.L., F.Ghe.R., G.C.C., G.V.M., I.R.E.G., I.L., I.D.C., I.M.A., M.M.M.C., M.S.E., M.P.M., M.Ghe.F., M.V.G., N.Ghe.G.G., M.Ghe.N., N.N.R., O.D.V., P.S.S., P.C.C.-I., R.N.G., R.M.G., R.Ghe.G.-N., R.D.G.O., S.E.V., S.N.V., M.P., M.T., criticând hotărârea atacată ca netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului s-a arătat că recurenții au formulat cerere de intervenție la judecata în primă instanță a cauzei, dar nu au fost citați, astfel că nu au fost în măsură să administreze probe deși aveau interesul recuperării drepturilor lor salariale, în calitate de angajați ai societății debitoare.
Cererea de deschidere a procedurii insolvenței a fost formulată în mod abuziv de către debitoare, întrucât aceasta deține lichidități bănești, un însemnat patrimoniu mobiliar și imobiliar, creanțe de recuperat de pe urma imobilelor închiriate.
Managementul societății debitoare a fost defectuos, în condițiile în care societatea nu avea datorii comerciale sau fiscale, numărul de angajați era insuficient și poate fi listată la bursă și privatizată.
Debitoarea are, însă, datorii față de proprii angajați.
Intimata SFT-CFR SA a formulat întâmpinare, invocând excepția inadmisibilității recursului, excepția lipsei calității procesuale a recurenților iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Curtea a pus în discuția părților și a rămas în pronunțare asupra excepțiilor în ordinea invocării de către intimată în întâmpinare.
În privința excepției inadmisibilității recursului Curtea, analizând actele dosarului, reține că aceasta este întemeiată, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art.12 alin.1 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței, hotărârile judecătorului-sindic pot fi atacate separat cu recurs.
În raport cu formularea textului de lege, existența dreptului la formularea recursului se analizează prin prisma cerințelor prevăzute legal sub acest aspect.
În condițiile dreptului comun se apreciază, în general și în mod îndreptățit, că recursul formulat de o persoană care nu a participat, în calitate de parte, la judecata soldată cu pronunțarea hotărârii atacate, trebuie să fie respins pentru lipsa calității procesuale active pentru formularea recursului.
În cazul hotărârii pronunțate în soluționarea cererii de deschidere a procedurii insolvenței formulată de debitor, doar acesta este parte în judecata în primă instanță, iar nu și creditorul și, prin urmare, ar fi îndeplinite condițiile pentru a se respinge recursul creditorului pentru lipsa calității procesuale active. Aceasta, însă, doar dacă nu există și alte dispoziții legale de aplicare prioritară în alt sens. Or, în cazul pronunțării hotărârii prin care s-a admis cererea de deschidere formulată de debitor - cum este cazul în speță, dispozițiile art.32 alin.2 din Legea nr.85/2006 prevăd că în cazul în care creditorii se opun deschiderii procedurii, aceștia vor formula opoziții. Indiscutabil, astfel reglementată, opoziția se deosebește, sub mai multe aspecte, de recurs.
Opoziția constituie o modalitate de contestare, de reformare a hotărârii vizate, de către aceeași instanță, specifică materiei insolvenței, de apărare a creditorilor față de cererea introductivă a debitorului, prin care sunt aduși în fața judecătorului și creditorii, care au lipsit la judecata cererii debitorului, sub aspectul contradictorialității. Pentru creditori, opoziția are caracter prealabil recursului, în mod obligatoriu, aceștia putând formula recurs doar împotriva hotărârii de soluționare a opoziției iar nu și împotriva hotărârii prin care s-a solicitat cererea debitorului de deschidere a procedurii. Desigur că nu există o dispoziție legală care să prevadă expres cele arătate, dar pentru asigurarea rigorii juridice mai există și interpretarea, raționamentul juridic. Astfel, nu numai în raport cu dreptul comun, dar și în economia Legii nr.85/2006, în raport cu art.12 alin.1, dispozițiile art.32 din această lege au caracter special, adică au caracter derogatoriu și sunt de aplicare prioritară față de dreptul comun, ceea ce înseamnă că pentru creditori este obligatoriu ca împotriva încheierii de deschidere a procedurii la cererea debitorului, să formuleze opoziție iar nu recurs, situație în care eventualul recurs promovat de creditori apare ca inadmisibil, prin voința legiuitorului. Altfel se ignoră aplicarea unor dispoziții legale exprese având caracter special, recurgându-se la dreptul comun într-o procedură reglementată evident printr-o lege specială.
Având în vedere considerentele reținute, Curtea a admis excepția inadmisibilității recursului și, în consecință, a respins recursul, ca fiind inadmisibil.
| ← Litigii cu profesionişti. Procedura insolvenţei. Angajarea... | Faliment – Procedura insolvenţei. Suspendarea executării... → |
|---|
