Procedura insolvenţei. Efectele deschiderii procedurii. Constatarea nulităţii absolute a procesului-verbal de compensare

Comentarii

0

Legea nr. 64/1995, art. 18 alin. (2), art. 49 alin. (1)

în afară de cazurile prevăzute de lege sau de cele autorizate de judecătorul-sindic, toate actele, operaţiunile şi plăţile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii sunt nule.

Nulitatea absolută poate fi invocată oricând, de orice persoană care are interes juridic ocrotit şi chiar din oficiu de către organul de jurisdicţie.

Decizia nr. 533/R din 12 octombrie 2006 - G. D.

Reclamanta creditoare D.G.F.P. Covasna a chemat în judecată pârâtele S.C. „E.” S.A. - prin lichidator S.C. „E.C.G.” S.R.L. -, S.C. „K.B.” S.R.L. — prin lichidator judiciar S.C. „E.C.G.” S.R.L. - şi S.C. „W.” S.R.L. solicitând, în principal, constatarea nulităţii absolute a procesului-verbal de compensare încheiat la data de 30 octombrie 2003, repunerea în situaţia anterioară şi menţinerea S.C. „W.” S.R.L. în calitate de debitoare a S.C. „E.” S.A. şi, în subsidiar, antrenarea răspunderii lichidatorului judiciar S.C. „E.C.G.” S.R.L., în temeiul art. 26 alin. (6) din Legea nr. 64/1995, pentru prejudiciul cauzat.

în drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art. 1145-1153 C. civ., H.G. nr. 685/1999, art. 23 alin. (6) şi art. 26 alin. (6) din Legea nr. 64/1995, art. 149 din Legea nr. 31/1990.

Pârâta S.C. „W.” S.R.L., prin întâmpinarea depusă, a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active, în raport de dispoziţiile art. 60 din Legea nr. 64/1995.

Prin răspunsul la întâmpinare şi precizarea depusă la termenul din 12 mai 2006, reclamanta a arătat că temeiul acţiunii introductive nu este art. 60 din Legea nr. 64/1995, iar calitatea sa procesuală derivă din dreptul legal al oricărei persoane interesate de a solicita nulitatea absolută a procesului — verbal de compensare, prin care s-a diminuat activul debitoarei falite.

Potrivit încheierii din 7 iulie 2006, reprezentanta reclamantei a precizat că înţelege să-şi fundamenteze pretenţiile pe dispoziţiile art. 49 din Legea nr. 64/1995 republicată.

Reprezentanta pârâtei S.C. „W.” S.R.L. a invocat excepţia de necompetenţă materială a judecătorului-sindic, în raport de prevederile art. 11 lit. e) din Legea nr. 64/1995.

Prin aceiaşi încheiere, judecătorul-sindic a respins excepţia de necompetenţă materială, cu motivarea că acţiunea formulată „se înscrie perimetrului actelor şi demersurilor reglementate de art. 6 din Legea nr. 64/1995 republicată”.

Prin sentinţa civilă nr. 863 din 14 iulie 2006 a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale active şi s-a respins acţiunea.

Pentru a pronunţa această soluţie judecătorul-sindic a reţinut următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 1121 din 30.10.2003 a fost deschisă procedura falimentului şi lichidării judiciare a debitoarei S.C. „E.” S.A. Lichidator judiciar a fost desemnat S.C. „E.R.” S.R.L.

La aceeaşi dată - 30.10.2003 — s-a semnat procesul-verbal de compensare a datoriilor reciproce dintre societatea falită şi pârâtele S.C. „K.B.” S.RL. şi S.C. „W.” S.R.L., în sumă de 3.897.297.890 ROL.

Art. 49 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 modificată şi completată prin Legea nr. 249/2005, prevede că sunt nule toate actele şi operaţiunile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii cu excepţia celor prevăzute de lege (art. 63) sau a aprobării judecătorului-sindic. Acest text normativ a existat în lege şi înainte de modificarea şi completarea intervenită prin Legea nr. 249/2005, deci la data întocmirii actului de compensare (fost art. 40).

Aşadar, această categorie de acte şi operaţiuni sunt considerate nelegale cu excepţia celor care au fost făcute de debitor în cursul desfăşurării normale a activităţii sale şi a celor autorizate de judecătorul-sindic.

Legitimarea procesuală de a ataca actele ilicite, cu referire la art. 49 din lege, aparţine administratorului judiciar sau lichidatorului judiciar, care sunt obligaţi, printre altele, să vegheze asupra tuturor operaţiunilor de gestionare a patrimoniului debitorului.

Această concluzie se desprinde din prevederile art. 24 lit. b) şi d) şi art. 29 lit. c) din lege, în raport de care administratorul şi lichidatorul juridic au dreptul de a introduce acţiuni pentru anularea operaţiunilor apreciate ca fiind ilicite şi au fost încheiate în scopul prejudicierii creditorilor.

Prin excepţie şi comitetul creditorilor poate introduce acţiuni de natura celor arătate mai sus cu autorizarea prealabilă a judecătorului-sindic şi când asemenea acţiuni nu au fost promovate de administrator sau lichidatorul judiciar [art. 18 alin. (2) din lege].

Reclamanta, deşi are calitatea de creditoare, nu a făcut dovada îndeplinirii cerinţelor art. 18 alin. (2) din Legea nr. 64/1995 republicată.

Prin urmare, excepţia lipsei calităţii procesuale active este justificată.

împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta, arătând că instanţa de fond nu şi-a exercitat rolul activ cu privire la obiectul dedus judecăţii, a apreciat superficial starea de fapt şi a schimbat natura juridică a acţiunii.

în dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat, în esenţă, că soluţia de admitere a excepţiei lipsei calităţii procesuale active este nelegală, întrucât acţiunea introductivă nu se întemeiază pe art. 60 din Legea nr. 64/1995, nefiind o acţiune în anulare.

S-a mai arătat că recurenta, având calitate de creditoare în procedura specială împotriva debitoarei S.C. „E.” S.A., era interesată să invoce nulitatea absolută a procesului-verbal de compensare încheiat fără cauză legală şi cu încălcarea condiţiilor de validitate reglementate de H.G. nr. 685/1999 şi de Regulamentul de Compensare.

Prima instanţă a reţinut greşit că invocarea nulităţii absolute a actelor prevăzute de art. 49 din Legea nr. 64/1995 republicată aparţine exclusiv lichidatorului judiciar.

Instanţa de fond nu s-a pronunţat cu privire la cererea recurentei de a se prezenta documentele care au stat la baza prezumtivei „cesionări prin compensare”.

A fost încălcat principiul disponibilităţii, întrucât instanţa a analizat contractele comerciale încheiate între S.C. „E.” S.A. şi pârâta S.C. „W.” S.R.L., dar nu s-a pronunţat cu privire la cele solicitate.

Cu privire la fondul cauzei recurenta a reiterat motivele din precizarea aflată la filele 41-43 din dosarul de fond.

Recurenta a solicitat modificarea în tot a sentinţei, în sensul respingerii excepţiei lipsei calităţii procesuale active şi admiterii acţiunii, dispunându-se anularea procesului-verbal de compensare - încheiat în frauda dispoziţiilor art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 — pentru motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 966 şi art. 968 C. civ.

Intimata pârâtă S.C. „W.” S.R.L. a cerut respingerea recursului, ca nefondat, cu cheltuieli de judecată. S-a învederat că, în raport de schimbarea temeiului juridic al acţiunii, recurenta nu are calitate procesuală, iar în ce priveşte fondul cauzei pretenţiile nu sunt întemeiate.

Examinând sentinţa atacată, în raport de excepţia lipsei calităţii procesuale active, instanţa a constatat că recursul este întemeiat.

Calitatea procesuală activă priveşte îndreptăţirea unei persoane de a reclama în justiţie.

Nulitatea absolută intervine în cazul încălcării, în momentul încheierii actului juridic, a unei dispoziţii legale care ocroteşte un interes obştesc.

Nulitatea absolută poate fi invocată oricând, de orice persoană care are interes juridic ocrotit şi chiar din oficiu de către organul de jurisdicţie.

Printre cazurile în care intervine nulitatea absolută se numără şi încălcarea dispoziţiilor imperative ale art. 49 din Legea nr. 64/1995 republicată.

In afară de cazurile prevăzute de Legea nr. 64/1995 sau de cele autorizate de judecătorul-sindic, toate actele, operaţiunile şi plăţile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii sunt nule.

în speţă, recurenta reclamantă a justificat calitatea procesuală.

în cadrul cererii de chemare în judecată şi în precizarea ulterioară au fost expuse împrejurările de fapt şi de drept din care rezultă îndreptăţirea recurentei de a acţiona în judecată pe intimatele pârâte.

Astfel, s-a invocat nulitatea absolută a procesului-verbal de compensare încheiat de intimatele pârâte „în frauda” dispoziţiilor art. 49 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 republicată.

Temeiul de drept al acţiunii precizate fiind art. 49, nu art. 60 din Legea nr. 64/1995 republicată, soluţia de admitere a excepţiei lipsei calităţii procesuale active şi de respingere a acţiunii este netemeinică şi nelegală.

Faţă de considerentele arătate, în baza art. 312 alin. (5) C. proc. civ., sentinţa recurată a fost casată şi, în consecinţă, cauza a fost trimisă spre rejudecare primei instanţe, care urmează să soluţioneze fondul litigiului.

Notă: Dispoziţiile art. 49 din Legea nr. 64/1995 se regăsesc în art. 46 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.

<

Vezi şi alte speţe de drept comercial: