Procedura insolvenţei. Raportul lichidatorului judiciar. Contestaţie împotriva raportului
| Comentarii |
|
Legea nr. 64/1995, art. 29 lit. a
Când contestaţia împotriva raportului lichidatorului se referă la cauzele şi împrejurările care au dus la insolvenţa debitoarei, respectiv la antrenarea răspunderii fostului administrator, iar nu la tabelul creanţelor, motivul de recurs - împotriva hotărârii prin care s-a soluţionat contestaţia - referitor la achitarea unei părţi din debitul constatat, trebuie înlăturat, neavând legătură cu obiectul contestatiei.
»
Decizia nr. 299/R din 15 iunie 2006 - G.D.
Prin încheierea din 27 martie 2006, pronunţată de judecătorul-sindic în dosarul nr. 189/2003 al Tribunalului Braşov a fost respinsă, ca neîntemeiată, contestaţia formulată de S.D.L, în calitate de fost administrator al debitoarei S.C. „R.L.R.” S.R.L., împotriva raportului lichidatorului judiciar Ş.D. întocmit la data de 14 noiembrie 2005.
Judecătorul-sindic a reţinut următoarele:
Prin contestaţia formulată la raportul lichidatorului judiciar din
14.11.2005 s-a arătat că, în mod eronat acesta a stabilit că sunt întrunite condiţiile pentru atragerea răspunderii administratorului pentru motivele expuse, că la sediul societăţii debitoare nu au fost identificate bunuri şi că administratorul social nu a pus la dispoziţia lichidatorului actele contabile ale debitoarei.
Pe rolul instanţei fiind înregistrate acţiuni pentru atragerea răspunderii personale a administratorului social al debitoarei, formulate la cererea creditorilor - înregistrate sub nr. 748/2005 şi nr. 855/2005 -aprecierea lichidatorului cu privire la oportunitatea tragerii la răspundere a administratorului va fi analizată de judecătorul-sindic în acele dosare, faţă de probele ce se vor administra.
Referitor la lipsa bunurilor debitoarei, contestatorul nu a dovedit vreun titlu asupra imobilului la care face referire şi nici faptul că i-ar fi predat lichidatorului judiciar bunuri pentru inventarierea, evaluarea şi sigilarea acestora, conform art. 111-113 din Legea nr. 64/1995 republicată.
De asemenea, în contestaţie s-a arătat că documentele contabile ale debitoarei au fost depuse la A.F.P. Braşov, însă potrivit art. 33 şi art. 39 din Legea nr. 64/1995 debitoarea are obligaţia de a preda actele şi evidenţele contabile administratorului/lichidatorului judiciar.
împotriva încheierii a declarat recurs contestatorul, invocând netemeinicia şi nelegalitatea hotărârii recurate.
în motivarea recursului s-a arătat că, în mod greşit s-a apreciat că acţiunile pentru atragerea răspunderii personale a recurentului, aflate pe rolul instanţei, ar fi întemeiate. Aceste acţiuni au fost respinse, ca nefondate, întrucât s-a constatat că nu sunt îndeplinite condiţiile atragerii răspunderii civile.
S-a mai arătat că, în mod eronat, prima instanţă nu a ţinut seama de faptul că lichidatorul nu a identificat şi nu a inventariat niciun bun care se afla la locul unde şi-a desfăşurat societatea activitatea şi s-a reţinut greşit că nu s-a găsit niciun bun la sediul social al societăţii, întrucât societatea debitoare nu a avut acolo nicio activitate.
Nu s-a ţinut seama de faptul că societatea debitoare a achitat o parte din debitul constatat, conform ordinelor de plată depuse la dosar.
Recurentul a solicitat casarea în tot a încheierii atacate, având în vedere că este necesară administrarea de noi probe.
Lichidatorul judiciar, prin întâmpinarea depusă, a cerut respingerea recursului, învederând că recurentul nu a predat documentele contabile ale societăţii debitoare şi nici înscrisuri doveditoare privind bunurile acesteia. Recurentul a predat gestiunea debitoarei, iar plăţile invocate nu au fost făcute de societate.
Recursul nu este întemeiat.
Raportul contestat a fost întocmit la data de 10 noiembrie 2005 şi nu la 14 noiembrie 2005, cum în mod eronat s-a reţinut prin încheierea recurată, însă acest fapt nu este de natură să ducă la modificarea sau casarea încheierii.
Judecătorul-sindic a examinat raportul lichidatorului judiciar întocmit la data de 10 noiembrie 2005 şi afişat la uşa instanţei în 11 noiembrie 2005, iar la termenul din 14 noiembrie 2005 s-a constatat depunerea acestui raport.
Prin decizia nr. 270/R din 1 iunie 2006, pronunţată de această instanţă în dosarul nr. 301/C/R/2006, a fost admis recursul declarat de reclamanta creditoare D.G.F.P. Braşov împotriva sentinţei civile nr. 182/SIND din 6 martie 2006, pronunţate de judecătorul-sindic în dosarul nr. 748/F/2005 al Tribunalului Braşov, care a fost modificată în sensul admiterii acţiunii conexate formulate de această creditoare şi, în consecinţă, s-a dispus ca o parte din pasivul debitoarei S.C. „R.L.R.” S.R.L. - în sumă de 30.252,8 RON - să fie suportată de fostul administrator — pârâtul S.D.I.
Din considerentele deciziei mai sus arătate rezultă că fostul administrator S.D.I. a săvârşit fapta prevăzută de art. 137 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 64/1995 republicată.
Drept urmare, în acest cadru procesual nu se mai impune examinarea motivelor privind condiţiile antrenării răspunderii recurentului contestator.
în consecinţă, motivele de recurs privind neidentificarea şi neinven-tarierea bunurilor de către lichidator au fost respinse.
Motivul de recurs referitor la achitarea unei părţi din debitul constatat a fost înlăturat, întrucât contestaţia înregistrată la data de
30.01.2006 se referă la raportul lichidatorului privind cauzele şi împrejurările care au dus la insolvenţa debitoarei, respectiv la antrenarea răspunderii fostului administrator şi nu la tabelul creanţelor.
Notă: Cele reglementate prin art. 29 lit. a) din Legea nr. 64/1995 se regăsesc în art. 25 lit. a) din Legea nr. 85/2006.
| ← înscrierea creanţelor în tabel pentru partea neîncasată.... | Finanţarea cheltuielilor de lichidare din contul averii → |
|---|
