Admisibilitatea acţiunii în anularea hotărârii arbitrale. Cerinţe
| Comentarii |
|
C. proc. civ., art. 364
Dacă Tribunalul Arbitrai a reţinut că penalităţile de întârziere se datorează pentru plata de întârziere a facturilor şi nu pentru plata cu întârziere a situaţiilor de lucrări, astfel cum solicitase reclamanta, acest aspect nu constituie motiv de anulare a hotărârii arbitrale, întrucât această critică vizează fondul pricinii, respectiv capacitatea şi modul de interpretare a clauzelor exprimate în contractul încheiat de părţi.
Sentinţa nr. 9/F din 10 mai 2006 - V.C.
Curtea de Arbitraj Comercial - Tribunalul Arbitrai Braşov a admis în parte cererea de arbitrare nr. 2634/10.06.2005, formulată de reclamanta S.C. „M.C.” S.R.L. împotriva pârâtei S.C. „E.S.” S.R.L. şi, în consecinţă, a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma totală de 87.078 RON, reprezentând contravaloarea lucrării executate de reclamantă în lunile martie şi aprilie 2004, în beneficiul pârâtei şi suma totală de 15.572,42 RON reprezentând penalităţi de întârziere, a fost respinsă cererea reclamantei privitoare la celelalte pretenţii formulate şi s-a respins cererea reconvenţională formulată de pârâta -reclamantă împotriva reclamantei pârâte.
Acţiunea în anulare este neîntemeiată.
Prin acţiunea în anulare formulată de reclamantă S.C. „M.C.” S.R.L. în contradictoriu cu pârâta S.C. „E.S.” S.R.L., s-a solicitat obligarea pârâtei la plata sumelor de:
- 396.154.834 lei, contravaloare lucrări executate în luna martie 2004 (scadenta 5.04.20004:
- 474.631.537 lei contravaloare lucrări executate în luna aprilie (scadentă 5.05.2004);
- 101.494.868,47 lei penalităţi pentru situaţia de lucrări din luna martie 2004;
- 1 13.057.233,113 lei penalităţi pentru situaţia de lucrări din luna aprilie 2004;
- 20.637 Euro, respectiv 745.717.995 lei, (calculaţi la cursul Euro din 6.06.2005), reprezentând 10% din valoarea totală a contractului pentru nerespectarea clauzei de la art. VI alin. (1) lit. j) din contract.
S-a apreciat că instanţa de arbitraj s-a pronunţat strict pe obiectul dedus judecăţii, obligând pârâta S.C. „E.S. „ S.R.L. la plata sumelor de: 396.154.834 lei contravaloarea lucrării executate în luna martie; 474.631.537 lei contravaloarea lucrări executate în luna aprilie şi 155.724.189,23 lei penalităţi de întârziere.
S-a respins capătul de cerere privitor la plata sumei de 20.637 Euro, reprezentând 10% din valoarea totală a contractului de 206.370 Euro, pentru nerespectarea clauzei prevăzută la art. VI alin. (1) lit. j) din contract.
Rezultă deci, că Tribunalul Arbitrai, s-a pronunţat potrivit principiului disponibilităţii în limitele investirii sale asupra obiectului cauzei, pretenţii, constatând în contravaloare lucrări executate, penalităţi de întârziere aferente şi daune interese de 20.637 Euro, reprezentând 10% din valoarea totală a contractului.
împrejurarea că Tribunalul Arbitrai a reţinut că penalităţile de întârziere se datorează pentru plata de întârziere a facturilor şi nu pentru plata cu întârziere a situaţiilor de lucrări, nu se circumscrie situaţiei reglementate de art. 364 lit. f) C. proc. civ., întrucât aceasta critică vizează fondul pricinii, respectiv capacitatea şi modul de interpretare a clauzelor exprimate în Cap. V, punctele a şi b, din contractul nr. 609/2003 încheiat de părţi, cu alte cuvinte o greşeală de judecată a arbitrilor, altele decât cele limitativ enunţate în art. 364 C. proc. civ.
în ce priveşte motivul de anulare întemeiat pe art. 364 lit. i) C. proc. civ., dacă hotărârea arbitrală încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziţiile imperative ale legii, reclamanta s-a limitat la a cataloga drept false situaţiile de lucrări, întrucât au fost adăugate semnăturile beneficiarului, ca şi cum s-ar fi acceptat lucrările pe lunile martie şi aprilie 2004.
Critica reclamantei nu se susţine, întrucât enunţând situaţiile de lucrări conform contractului nr. 609/3.11.2003, ce constituie legea părţilor potrivit art. 969 C. civ., nu s-a încălcat vreo dispoziţie imperativă a legii sancţionată de nulitatea absolută. Pe de altă parte, analiza forţei probante a înscrisurilor — situaţii de lucrări - contestate, se circumscrie dispoziţiilor art. 1178 C. civ., constituind o problemă de fond. Astfel cenzura înscrisurilor pe calea verificării de scripte ca probă, nu poate fi administrată în cadrul acţiunii în anulare, ce nu constituie o cale de atac devolutivă.
Aşa fiind, Curtea constată că nu se susţin criticile întemeiate pe art. 364 lit. i) C. proc. civ., reclamanta neadministrând nici un fel de probe concludente sau pertinente din care să rezulte că sentinţa arbitrală încalcă norme imperative ale vreunei legi.
Celelalte critici ale reclamantei vizând neadministrarea probei cu expertiză contabilă, a probei cu interogatoriu şi cu martori şi legat de aceasta reinterpretarea clauzelor contractuale, nu pot forma obiectul controlului instanţei judecătoreşti decât numai în situaţia în care s-ar admite, mai întâi, acţiunea şi, ulterior, aceasta s-ar pronunţa pe fond, conform art. 366 alin. (1) teza a Il-a C. proc. civ.
| ← Legea nr. 64/1995- lichidare judiciară - încheierile şi... | Neîndeplinirea obligaţiilor contractuale neesenţiale. Consecinţe → |
|---|
