Procedura insolvenţei. Jurisprudență Faliment
| Comentarii |
|
Tribunalul ARAD Sentinţă civilă nr. 2219 din data de 15.07.2013
Potrivit art. 64 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, "Cererea de admitere a creanțelor trebuie făcută chiar dacă acestea nu sunt stabilite printr-un titlu.";; interpretarea acestor dispoziții legale nu este în sensul că, dacă există o creanță "stabilită printr-un titlu";, creditorul nu va face cererea de admitere a creanțelor.
Cât privește aplicarea dispozițiilor art. 75 din Legea insolvenței, în temeiul acestui text de lege pot fi doar înlăturate creanțe (ori drepturi de preferință) cuprinse în tabelul de creanțe, și nu înscrise creanțe (ori drepturi de preferință).
La data de 29.04.2013 contestatoarea SC.E.O. SRL a solicitat înscrierea sa la masa credală în procedura insolvenței debitoarei SC.P.L. SA, susținând că în mod greșit practicianul în insolvență a apreciat tardivă declarația sa de creanță; în realitate, la data deschiderii procedurii insolvenței contestatoarea avea declanșată executarea silită individuală împotriva debitoarei astfel încât nu mai era necesară formularea declarației de creanță.
Reținând că opinia contestatoarei în sensul că nu era necesară declarația de creanță reprezintă "o apreciere pur personală";, Legea nr. 85/2006 nereglementând o astfel de înscriere din oficiu, Tribunalul Arad a respins contestația.
Prin recursul declarat contestatoarea a solicitat admiterea contestației, arătând că prima instanță a interpretat greșit actul dedus judecății, în sensul art. 304 pct. 8 C.proc.civ., întrucât practicianul în insolvență era obligat să înscrie creanța contestatoarei fără verificări, conform art. 67 din Legea insolvenței, contestatoarea fiind în posesia unui titlu executoriu - Sentința civilă nr. 6656/03.10.2011 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București. "Mai mult";, potrivit art. 75 din Legea insolvenței, orice persoană poate face contestație până la închiderea procedurii, în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare și până atunci necunoscute.
A apreciat recurenta că s-au aplicat greșit dispozițiile legii (art. 304 pct. 9 C.proc.civ.), deoarece înscrierea contestatoarei în tabelul de creanțe se face în temeiul titlului executoriu, și nu în baza cererii ce ar fi formulate de creditoare.
Analizând recursul formulat, văzând și dispozițiile art. 304 pct. 7-9 C.proc.civ., Curtea reține:
Considerentele hotărârii de primă instanță, pertinente soluționării cererii, se rezumă la faptul că, contrar opiniei recurentei, Legea nr. 85/2006 nu prevede că, în situația existenței unui titlu executoriu ori a unei executări silite de drept comun în derulare la momentul deschiderii procedurii insolvenței, creditorul va fi înscris din oficiu în tabelul de creanțe.
Termenul până la care se depuneau declarațiile de creanță - 28.03.2013 nu a fost contestat de recurentă, criticile formulate în recurs rezumându-se la susținerea recurentei că, dată fiind situația sa concretă, declarația de creanță nu era necesară.
În ce privește aplicarea corectă a legii și interpretarea actului dedus judecății, se constată că recurenta este cea care face o confuzie între declarația de creanță, actele ce susțin declarația de creanță, verificarea creanței și înscrierea ori înlăturarea unei creanțe de la masa credală.
Astfel cum în mod corect a reținut judecătorul-sindic, Legea nr. 85/2006 prevede o singură situație în care un creditor nu trebuie să facă declarație de creanță, și aceasta este situația salariaților debitorului supus procedurii (art. 64 alin. 1 din Legea insolvenței).
Potrivit art. 64 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, "Cererea de admitere a creanțelor trebuie făcută chiar dacă acestea nu sunt stabilite printr-un titlu.";; interpretarea acestor dispoziții legale nu este în sensul că, dacă există o creanță "stabilită printr-un titlu";, creditorul nu va face cererea de admitere a creanțelor, astfel cum a considerat recurenta-contestatoare, ci în sensul că este permisă declarația formulată (și) de creditorii nedeținând titluri executorii; singura diferență între creditorii ce au titlu și cei care nu au titlu este prevăzută la art. 66 din Legea nr. 85/2006: creanțele întemeiate pe titluri executorii nu sunt supuse verificării proprii a practicianului în insolvență; textul de lege nu face decât să recunoască, în procedura specială, autoritatea lucrului judecat a hotărârii ce întemeiază cererea de admitere a creanței.
Prin urmare, înscrierea la masa credală se face exclusiv în consecința formulării, de către creditor, a declarației de creanță; învestit printr-o declarație de creanță, practicianul în insolvență va înscrie creditorul la masa credală fie verificând creanța - în cazul în care nu există titlu executoriu, fie acceptând, fără verificări, creanța constatată prin titlu executoriu.
Or, contestatoarea nu a formulat nicio cerere de admitere a creanțelor, aceasta în pofida faptului că, potrivit propriilor susțineri, derula o procedură execuțională împotriva debitoarei și ca atare ar fi trebuit să cunoască deschiderea procedurii insolvenței asupra debitorului urmărit, deschiderea procedurii speciale determinând suspendarea de drept a executării silite individuale.
Împrejurarea că, într-o lectură greșită a Legii insolvenței, creditoarea a considerat că nu se impunea formularea cererii de admitere la masa credală, nu justifică depășirea termenului fixat pentru depunerea declarațiilor de creanță. Contrar opiniei recurentei, legea nu distinge, sub aspectul obligației de a depune declarația de creanță, între creditorii ce dețin titluri executorii (și eventual au și demarat executarea silită) și cei care nu dețin astfel de titluri.
Cât privește aplicarea dispozițiilor art. 75 din Legea insolvenței, se observă pe de o parte că în temeiul acestui text de lege pot fi doar înlăturate creanțe (ori drepturi de preferință) cuprinse în tabelul de creanțe, și nu înscrise creanțe (ori drepturi de preferință); pe de altă parte, titlul de care se prevalează contestatoarea - Sentința civilă nr. 6656/03.10.2011 - nu reprezintă un titlu "necunoscut"; în sensul art. 75 alin. 1, textul de lege vizând o cu totul altă situație, nicidecum o hotărâre judecătorească.
Pentru aceste considerente, reținând că Sentința civilă nr. 2219/15 iulie 2013 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 2122/108/2013/a1 este temeinică și legală sub aspectul criticilor formulate, în temeiul art. 8 din Legea nr. 85/2006, 312 alin. 1 C.proc.civ. rap. art. 304 pct. 9 C.proc.civ Curtea de Apel Timișoara, Secția a II-a civilă a respins ca nefondat recursul, potrivit Deciziei civile nr. 1669/R/07.11.2013.
| ← Procedura insolvenţei. Jurisprudență Faliment | Procedura insolvenţei. Jurisprudență Faliment → |
|---|
